N-ar fi fost normal ca mass-media să-şi fi făcut dintotdeauna treaba, nu doar după apariţia unui mare campion?
N-ar fi fost absolut firesc ca şi acum ceva ani, sezon de sezon, televiziunea naţională finanţată din banul public sau alte posturi TV să se mobilizeze cel puţin în aceeaşi măsură în care s-a trezit zilele acestea să mediatizeze un Campionat Naţional de nataţie?
Era nevoie de ieşirea la suprafaţă a unui mare campion, ţâşnit de nicăieri în percepţia ignorantei mass-media, al cărei radar nu i-a detectat câtuşi de puţin ascensiunea, pentru a fi atrasă în sfârşit şi în cele din urmă şi atenţia celor care cu asta ar trebui să se îndeletnicească în mod normal!?
Vezi Ponturile la Pariuri de Azi (+15 ani de experienta in pariuri sportive)
Nu este tocmai menirea presei de a reliefa activitatea sportivă, indiferent dacă în bazin este de-acum marele campion David Popovici sau era doar un campion în devenire, ştiut pe-atunci de nu prea mulţi?
Se mobilizează mass-media doar din interes şi în spirit de turmă, abia atunci când poate exersa greşitele-i practici legate de hrănirea cultului personalităţii şi cultivarea vedetismului?
N-ar fi normal să reliefeze activitatea sportivă aşa cum este aceasta, poate fără mari campioni în cadru dar tocmai întru stimularea performanţei sportive?
Accesând motoare de căutare, se poate lesne observa că David Popovici aproape că „n-a existat”, cu excepţiile de rigoare, până să-i tragă de mânecă şi să le deschidă ochii atâtor ignoranţi din mass-media, iar Sporttim îşi rezervă dreptul de a judeca speţa, pentru că amintea şi semnala despre adolescentul bucureştean cât n-ajunsese încă să „ia faţa” pe marea scenă internaţională, încât să se înghesuie dintr-odată şi turma mediatică internă în marea întrecere de a-i aduce care mai de care elogii mai mari, scrijelit fiindu-i numele peste tot. Popovici în sus, Popovici în jos.
Dar nu era oare şi-atunci acelaşi adolescent David Popovici, omul din el, perceput acum cu alţi ochi de înfometaţii de succese?
N-ar trebui să se ocupe presa cu prezentarea vieţii sportive interne, indiferent că în plină activitate este un mare laureat sau doar potenţiali aspiranţi la înalte onoruri sportive?
Ba bine că nu.
Dar trebuie pare-se să apară mai întâi un David Popovici, strict pe sudoarea şi transpiraţia sa, pentru a se sesiza în cele din urmă şi ignoranta mass-media.
Care, când e rost de audienţă, „rating” şi „trafic”, hop şi ea!, oportunistă în ipocrizia-i interesată şi superficială, mergând la sigur pe seama faimei unuia dintre participanţii la întreceri. De a cărui aderenţă la public de fapt profită.
Când ar trebui de fapt să-şi exercite rolul social de a mediatiza activitatea sportivă tocmai întru stimularea performanţei şi pentru încurajarea apariţiei şi ascensiunii tinerelor talente.
Multe sunt însă pe dos şi cu inversul în „România educată”, aşa încât, puţin de mirare. Vorba aceea, ignoranţa poate fi o binecuvântare.
Turma mediatică pe pilot automat a fost activată, o maree spălată pe creier, fără a învăţa însă ceva nici din lecţia predată de Popovici, aşa cum nu învăţa nici din cea predată acum ceva ani de Simona Halep, iar asta pentru că pur şi simplu n-are capacitatea de înţelegere a tâlcului lucrurilor, de discernământ şi de „descifrare a rebusului”. Şi n-ai cum să înţelegi ceva dacă nu stăpâneşti miezul problemei. Aşa încât tot ce poate este să rămână reactivă, departe de a putea fi proactivă.
