Ziua 10. ”Una dintre obligațiile unui pelerinaj e să-l scoată din zona de confort”

Ce-ați făcut începând de lunea trecută? Ionuc a pedalat, cu plecare din Timișoara și destinația Madrid, și deja nu mai socotește zilele în cifre, ci în numere, pe drumuri europene, încropind totodată etapă de etapă, acum prin 4 țări, și un reportaj de călătorie. Îl trimite negreșit, pe seară, pentru cititorii Sporttim. Polisportivul bănățean Ioan Dan Gașpar e una cu șaua bicicletei pentru a cutreiera Europa până la Madrid, urmând a alerga apoi, în aprilie, la întoarcere, și semimaratonul Budapestei, toate ca ”încălzire” pentru turul lumii pe două roți, tentativă creionată cu începere din 2017. Și până atunci și-o găsi și companie de drum, căci admiratori are deja. Astăzi, despre ziua 10.

IMG-20160320-WA0012

 

Charles Bukowski said: “There is nothing that teaches you more than regrouping after failure and moving on. Yet most people are stricken with fear. They fear failure so much that they fail. They are too conditioned, too used to being told what to do. It begins with the family, runs through school and goes into the business world.”

Azi am fost în permanență pe roșu cu bateriile,îmi veneau semnale la fiecare urcuș să mă opresc să stau la încărcat… mă tot gandeam de ce numai eu? Știu cel puțin 20 care ar fi vrut. Nici nu le-a  trecut prin cap sa iasă din monotonia care până la urmă o numesc fără sa clipească „confort„.

Ziua 10: Tortona-Borgo San Dalmazzo, 162 km trudiți, nu glumă. 10 ore, 30 minute. M-am dezobișnuit de oboseală cronică. Mă liniștește la mansardă. Sau poate singurătatea? 

Temperatura a urcat pe la 18 grade. Șoferii sunt politicoși, nu claxonează, așteaptă să fie liber din față ca sa te depășească. Mulți cicliști au apărut spre seară, cursiere de îți iau ochii. 

Acum două zile am rupt pantofii de ciclism, plăcuța spd s-a desprins cu o bucată de talpă. Mai am pantofii de alergare. Am pierdut mănușile, dimineața nu-mi simt mâinile. 

Mâine trebuie să trec munții spre Franța. O să fie distractiv. Dar am puțin timp și s-ar putea să cedez și să mă retrag mai repede, să ajung la Cannes abia vineri.

Una din obligațiile unui pelerinaj e să-l scoată din zona de confort, să fie suficient de obosit să-și imagineze revelația care o dorește….

Drumul nu a mai fost sec, casele de țară toate bijuterii, dar cu dealurile a venit la pachet efortul.

Am încercat sa mănânc din nou maxim cât pot înghiți, am băut și 4 conserve de bere. Am o stare interesantă de mulțumire amestecată cu oboseală pronunțată. 

Mi-e lene și să scriu. Pe mâine…

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.