”Ei trăiesc într-o capsulă din care natura lipsește cu desăvârșire”. Z. Torok

Cu alpinistul profesionist arădean și ghidul montan Zsolt Torok, și despre anumite puncte sensibile. Printre realizările interlocutorului lui Răzvan Anițescu, Trilogia Alpilor, cuprinzând Peretele Nordic Eiger, Matterhorn și Grandes Jorasses, expediția Nanga Parbat pe ruta Schell, în premieră românească, sau Pilierul Walker din Grandes Jorasses (2009), unde a fost cap de coardă integral.

Zsolt Torok

 

Un interviu cu Zsolt Torok atingând și aspectul problematic al refugiilor montane pe înălțimile României, locuri în care turiștii sau alpiniștii se adăpostesc atunci când vremea nu le permite să își continue drumul, de cele mai multe ori fiind nevoiți să rămână peste noapte pentru a se odihni. Din păcate însă multe dintre refugiile din Munții Carpați arată jalnic și nu sunt întreținute de autorități, și educația multora dintre persoanele care le folosesc lăsând de dorit. Așadar…

Răzvan Anițescu: Zsolt, multe dintre refugiile montane din România se află într-o stare precară. Care este ponderea acestora față de acelea din țara noastră care asigură condiții bune?

Zsolt Torok: “Din păcate refugiile montane din România sunt într-o stare jalnică. Sigur, sunt și refugii noi, care arată bine, precum Scara sau Fereastra Zmeilor din munții Făgăraș. Trebuie totuși ținut cont de faptul că suntem în anul 2015, avem experți, tehnologie și putem construi refugii mult mai bune, așa cum sunt cele din Elveția, Rusia sau Franța”.

– Ce zone montane din țara noastră consideri că stau prost la acest capitol?

Z.T.: “Din punctul meu de vedere munții Retezat, Făgăraș, Bucegi și Piatra Craiului. În Bucegi spre exemplu cred că a ajuns toată lumea. Ei bine, la altitudinea de 2300m se află o construcție groaznică. E un fel de bloc ordinar pentru care nici nu vreau să mă gândesc câtă șpagă s-a dat. Avem nevoie de o schimbare. Alpinismul, drumeția, sunt activități care din păcate în țara noastră nu sunt prea bine înțelese. Spre exemplu, cum poți vorbi copiilor despre munte, despre natură în general, câtă vreme cei mai mulți dintre ei știu de mercedesul lui tata, tablete și telefoane mobile?! Vor crește, vor ajunge să conducă România și din păcate, trăiesc într-o capsulă din care natura lipsește cu desăvârșire. Înainte mergeam cu trenul personal, schimbam mijloace de transport pentru a ajunge la munte. Acum nu mai este “funny”.
Refugiul Sperantelor - Piatra Craiului

 

– Cine răspunde în Romania de aceste adăposturi montane? Consiliile Județene, cluburile sportive, diverse ong-uri?

Z.T.: “În mare parte consiliile județene. Nu știu ca unele dintre ele să aparțină de cluburi. În alte țări însă, clubul alpin oficial al statului respectiv ține refugiile montane. Sigur, multe sunt date în locație de gestiune unor companii private, care le întrețin. Să nu uităm că pe angajații statului nu îi interesează, ei semnează doar niște hartii și gata. Pentru ei, asta e tot”.

– Unde crezi ca ar trebui construite refugiile montane, pe trasee marcate, sau nemarcate? În 2014 a fost un scandat imens în Parcul Național Piatra Craiului pe această temă.

Z.T.: “Aici este o întreagă poveste. Traseele marcate sunt cele pe care merg oamenii obișnuiți, cei care nu au o pregătire specială. Mulți însă, cu pregatire, doresc să meargă pe trasee nemarcate. Păi atunci eu vin și întreb: de ce să nu fie marcate traseele nemarcate? Sunt supărat în general pe cei care conduc parcurile naționale. Pentru cei mai mulți dintre ei este doar un loc de muncă. Vorbim de o instituție, deci vorbim de angajați și bani. Atât. Parcurile naționale trebuie să vină în ajutorul societății. În naivitatea mea, cred că legile sunt făcute pentru oameni. Avem fel și fel de rangeri care te amendează pentru anumite abateri. Un lucru să fie clar: cei care conduc parcurile naționale nu doresc ca în interiorul acestora să fie construite refugii sau cabane. Turiștii care merg în alte țări văd că lucrurile arată altfel. La noi, chiar și în parcurile naționale drumurile sunt făcute praf de camioanele care coboară din munți cu bușteni tăiați”.
Refugiul Priut - Elbrus

 

– Descrie-ne un adapost montan care te-a impresionat si de ce?

Z.T.: “M-a impresionat refugiul Priut (foto) de pe muntele Elbrus. Este unul destul de futurist, are o formă cilindrică, geamuri mari pentru a putea admira panorama, poți servi masa, este superb. Pe de altă parte am fost în refugiul Călțun, de la noi din țară. Acolo, un cioban a intrat cu animalele, a pus pe foc cam tot ce era înăuntru, iar pe jos, vă închipuiți ce mizeria era de la animale”.
Refugiul Priut - Elbrus

 

– În majoritatea refugiilor din țara noastră accesul este gratuit, care esti situația în alte țări?

Z.T.: “În alte țări se plătește o taxa cam de 10 euro pe zi, destul de mult totuși, dar condițiile sunt condiții. Există un fel de cutie la intrare unde fiecare alpinist depune suma de bani. Consider însă că în România o taxa de 15 lei ar fi foarte potrivită. În felul acesta refugiile ar putea fi întreținute constant. Vă garantez că importanța unui refugiu nu poate fi exprimată în bani. Spre exemplu, Consiliul Județean Sibiu, vorba aia, țara lucurului bine făcut, și-ar permite sa întrețină refugiile fără să ceară bani. Sigur, este doar părerea mea”.
Refugiul Priut - Elbrus

 

– Dacă un reprezentant al autorităților te-ar întreba de ce e nevoie de condiții într-un refugiu montan câtă vreme există cabane, ce i-ai răspunde?

Z.T.: “L-aș invita o săptămână pe munte. Atât. Doar o săptămână”.

– La final, ce le transmiți celor care folosesc aceste refugii?

Z.T.: “În primul rând să aibă grijă de ele ca de ochii din cap pentru că sunt foarte importante. Chiar dacă intră în ele și locul este murdar, să îl lase curat pentru cei care vor veni în urma lor. Oamenii care merg pe munte au o altfel de educație. Una specială și aș vrea ca toată lumea să înțeleagă asta”.

foto: pozele cu refugiul Priut de pe muntele Elbrus au fost preluate de pe pagina oficială de facebook a alpinistului Zsolt Torok cu acceptul acestuia.

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.