Nu-i nimic nou că România a regresat chiar copios în atletism, iar stoparea declinului nu poate fi înfăptuită în stilul fugii… după bani şi în general în minciuna care musteşte în fenomen, prejudiciat de tarele sistemice ale sectorului juvenil – şi-i vei avea exact aşa cum îi şi creşti, dar de dată recentă are de exemplu şi mai mare greutate remarca din trecut a campioanei olimpice din 2008 a probei de maraton, Constantina Tomescu-Diţă, vizavi de timpii lenţi de pe plan intern ai cursei în speţă, luna aceasta sărind şi mai mult în ochi contrastul între progresele pe plan internaţional, sub forma unui al treilea record mondial feminin în ultimii 5 ani, în care au fost „rase” 5 minute şi jumătate, până la 2:09.57, şi bătuta pe loc din Carpaţi, unde locul 4 pe ţară a fost prins pe arterele capitalei la „Naţionalul” din cadrul Maratonului Bucureşti chiar şi cu aproape… o oră mai încet, iar titlul la tineret în 3:37.41.
Vor spune poate unii că nu-şi au rostul comparaţiile, dar dimpotrivă, sunt cât se poate de elocvente tocmai prin prisma faptului că în urmă cu numai şi numai 4 ediţii olimpice nimeni alta decât chiar România a dat lumii o campioană olimpică a probei în discuţie, pe când la ora actuală, cu toată apariţia în ţară a felurite întreceri aidoma ciupercilor după ploaie, deficitul timpilor înregistraţi pe plan intern e tot mai simţitor în raport cu cei ai scenei internaţionale, încât parcă pe asfaltul carpatin s-ar concura într-o altă probă, şi nu una şi aceeaşi precum în competiţiile de peste hotare.
Mai exact, la Bucureşti, Theodora Vasile s-a impus în 2:46.12, maratonista în vârstă de 29 de ani de la CSM Craiova fiind urmată de numai două alergătoare care au încheiat în mai puţin de 3 ore parcursul de 42,2 kilometri, şi anume Pîşcu (28 ani; CS Ştiinţa Bacău) şi Faiciuc (28; CSM Cluj), intrate în 2:56.45 şi 2:56.56, iar locurile 4-7 fiind asigurate cu timpi variind de la 3:07.56 – aşadar cu aproape o oră mai lent decât noul record mondial stabilit în aceeaşi zi peste Atlantic, la 3:37.41, în cazul bănăţencei Yasmina Tămăşilă, de la CSU Politehnica Timişoara, suficient atletei în vârstă de 22 de ani pentru a deveni campioană naţională de tineret, la peste 13 minute în urma celei de-a 6-a clasate în ierarhia generală feminină, Hrişcă (24 ani; CSM Cluj), cronometrată în 3:24.27. Iar şi o altă maratonistă a „Municipalului” clujean, Mona Zuaiter (35 ani), a completat ordinea primelor 8 sosite la finish, pe poziţia imediat următoare lui Tămăşilă, prin a coborî cu 19 secunde sub cele 3 ore şi 50 de minute.
Fiind vorba despre timpi accesibili unor amatori vag pregătiţi şi nerutinaţi care aleg a-şi pune la încercare capacitatea de efort în regim de relanti.
Asta-i pe cea mai înaltă scenă naţională într-o probă în care România a oferit lumii o campioană olimpică în urmă cu numai 16 ani, altele-s realităţile în evoluţie pe scena mondială.
Încât Ruth Chepngetich, câştigătoare şi pentru a treia oară a Maratonului de la Chicago în ultimele 4 ediţii ale sale, a mai „ras” aproape două minute din vechiul record mondial stabilit de etiopianca Tigst Assefa, keniana reducându-l la 2:09.57.
Într-atât de rapidă fiind africanca încât la mijlocul traseului înregistra ceea ce ar fi fost nici mai mult nici mai puţin decât al 5-lea cel mai iute timp din istoria probei feminine de semimaraton, 1:04.16, iar cel reuşit pe partea a doua a parcursului, 1:05.41, constituind al 36-lea cel mai performant pe aceeaşi listă, în condiţiile în care diferenţele de abordare ale probelor de 21,1 respectiv 42,2 kilometri sunt semnificativ diferite.
Iar doar 10 concurenţi ai Maratonului Chicago au întrecut-o în clasamentul general pe keniana în vârstă de 30 de ani, care a contribuit astfel la o îmbunătăţire a recordului mondial feminin cu 5 minute şi jumătate în ultimii 5 ani, perioadă în care s-au stabilit 3 cele mai rapide noi performanţe.
Aspecte în general valabile şi în proba masculină, în care îmbunătăţirile sunt mai dificil de adus în condiţiile unor timpi mai performanţi, dar chiar şi aşa recordul a fost ajustat cu aproape 3 minute în ultimii puţin peste 10 ani, de 4 ori, după ce spre finele secolului trecut, tot pentru zece ani, rămânea nemodificat din 1988 până-n 1998.
E adevărat pe de altă parte că africanca a ridicat într-adevăr simţitor luna aceasta ştacheta performanţei, fapt relevat de statisticile World Athletics, care au darul de a cuantifica performanţele prin prisma întregului spectru al probelor şi între sexe, încât noul ei record mondial ar echivala unui timp de… 1:59:37 în maratonul masculin, de fapt încă… neatins, mai fiind nevoie de aproape un minut în acest sens.
Dovadă a unei curse de excepţie a lui Chepngetich în nordul SUA, unde se impunea în 2022 cu precedentul ei record personal, doborât acum cu 4 minute şi 22 de secunde.
Campioană a lumii pe canicula nocturnă a controversatei probe din cadrul „Mondialului” atletic din 2019 din Qatar, Chepngetich a mai fost în aceşti ani cât pe ce să stabilească un nou record mondial, ratat de puţin la numai 14 secunde, aşadar am scos în evidenţă chiar ceea ce are mai performant de oferit crema maratonistelor de pe pământ, însă subiectul poate fi adus în discuţie şi-n condiţiile în care FRA a încuviinţat a naturaliza din aceeaşi ţară alergătoare de anduranţă cu care s-a şi prezentat în arena internaţională inclusiv la ediţia a XXXIII-a a Jocurilor Olimpice de vară, la Paris.
Unde maratoniste din rasa caucaziană, reprezentând naţiuni apusene mari, mari importatoare masiv de imigranţi de pe alte continente pe post de înlocuitori incremental în timp ai băştinaşilor europeni pe cale de a fi implacabil dezlocuiţi treptat în câteva generaţii, au înregistrat totuşi timpi mai rapizi decât ai principalei alese a F.R. Atletism de peste Mediterana, naturalizată pare-se nu drept model însufleţitor pentru stimularea regenerării activităţii interne a probei, care pildă să fie împărtăşită în… „carne şi oase” la faţa locului „la firul ierbii” fenomenului, ci pentru reprezentarea internaţională, ceea ce şi Ceauşescu era capabil a întreprinde, atât de interesat fiind de imaginea externă.
Altfel, drept considerente de final, ar fi şi cel legat de mai înalta tehnologizare a încălţămintei de alergare, reglementată de World Athletics sub forma stipulărilor care validează modelele acceptate, cu sutele şi publicate în consecinţă în înscrisurile oficiale ale federaţiei internaţionale de profil, printre care şi Alphafly 3, în care a stabilit Chepngetich noul record, fabricat de un producător de peste Atlantic, Nike, existent la un preţ de piaţă de aproape 1.700 de lei, dar şi cel legat de speculaţiile inevitabile pe tema dopajului, inevitabile în condiţiile precedentelor din fenomen, ducând la suspendări până şi ale unor ex-recordmani mondiali depistaţi ca atare, precum Kipsang, pe aceeaşi listă fiind de exemplu printre alţii şi fostul recordman la semimaraton, Kiptum, ori campioana olimpică din 2016 de la Rio de Janeiro, Sumgong.
În fine, apropo de recordul mondial la semimaraton, pe 21,1 kilometri, etiopianul Yomif Kejelcha l-a doborât cu o secundă pe ploaie la Valencia la vârsta de 27 de ani, în 57:30, la 3 ani după cel stabilit de ugandezul Kiplimo tot în peninsula iberică, la Lisabona. O keniancă, Ngetich, câştigând semimaratonul feminin la Valencia cu al doilea cel mai performant timp la nivel mondial din întreaga istorie a probei, 63 de minute şi 4 secunde.
