Cea de-a XVII-a ediție a Campionatului Mondial de atletism în aer liber pentru seniori s-a încheiat duminică seară la Doha cu 3 triumfuri succesive ale delegației dominante a competiției, SUA, în ultimele finale programate pe Khalifa International Stadium. În total, 43 de naționale, cu una mai mult decât la precedenta reuniune londoneză din 2017, au cucerit medalii în Qatar, dintre care 19 din Europa respectiv 20 care au obținut măcar una de aur, alte 7 trecându-și în cont cel puțin două medalii fără a fi câștigat vreun loc I. România doar și-a rotunjit puțin în schimb totalul punctelor, acordate pentru clasarea între primii 8 în ierarhiile finalelor, grație situării Alinei Rotaru pe poziția a șasea în prima finală a serii de duminică, la săritura în lungime feminină, de fapt a doua intrare a ”tricolorilor” în puncte la ”Mondialul” ce a durat 10 zile în Golful Persic respectiv a treia pătrundere în finale.
Implicit, cu cele 3 puncte adjudecate duminică seară, România s-a clasat la egalitate pe locurile 42-46 în ierarhia generală pe puncte a ”Mondialului” atletic outdoor din Qatar, cu un total de opt, celelalte 5 fiind cucerite de discobolul Alin Alexandru Firfirică, al patrulea în finala masculină de aruncare, în imediata apropiere a podiumului, drept cea mai bună performanță a delegației ”tricolore” la Doha dar și la toate cele 5 ediții desfășurate în deceniul care tinde a se încheia.
Principalul țel al forului mondial de profil, IAAF, și anume acela de a extinde și mai mult popularitatea atletismului, pe o linie a globalizării îmbrățișată în mileniul 3 de mai tot ceea ce înseamnă suflare omenească, în sport sau nu, motiv pentru care a și avut câștig de cauză Doha în adjudecarea organizării la cea de-a doua candidatură succesivă, s-a regăsit și sub forma unei semnificative înmulțiri a numărului de delegații care au reușit intrarea în puncte la ”Mondialul” din Qatar, nu mai puțin de 68 de țări cu măcar un atlet între primii 8 clasați în finale, față de 43 de naționale la ediția londoneză din 2017. România, între cele 68 de reprezentative, dar nu și, dintre acestea, în grupul celor 43 de medaliate.
Ultimele puncte, prin Alina Rotaru, care a izbutit o performanță meritorie, locul 6, cu o săritură în lungime de 6 metri și 71 de centimetri, înregistrată la a cincea încercare, după tentative în ordine de 6,59 metri, 6,66 și 6,67 metri, a patra fiind ratată, precum și ultima, cea de-a șasea.
Finala săriturii în lungime feminine a fost câștigată de Malaika Mihambo, cu 7 metri și 30 de centimetri pentru Germania, tot ea calificându-se și cu cea mai bună reușită din serii, 6,98 metri, urmată pe podium de Maryna Bekh-Romanchuk, din Ucraina, medaliată cu argint pentru 6,92 metri, respectiv de Ese Brume, din Nigeria, cu 6,91 metri.
Rotaru intra în finală cu a cincea reușită în ierarhia preliminariilor, una superioară cu un centimetru celei mai bune sărituri din finală, pe când compatrioata sa Florentina Iușco a încheiat antepenultima din 31 de sportive calificările de sâmbătă ale probei, cu 6,22 metri.
Dintre cei zece reprezentanți ai României la Doha, Alina Rotaru s-a alăturat lui Alin Alexandru Firfirică și Andreei Panțuroiu pe lista ”tricolorilor” care s-au calificat din seriile preliminare în finale, ceilalți doi, la aruncarea discului respectiv la triplu salt feminin.
Ultima finală a ”Mondialului” a fost duminică seară cea de 4×400 de metri masculin, adjudecată de ștafeta Statelor Unite ale Americii în 2:56.69, cu o secundă și 21 de sutimi înaintea celor din Jamaica, urmați pe 3 de belgieni. Cu câteva minute înainte, SUA se impunea și cu ștafeta feminină de 4×400 de metri, 3:18,92 într-o finală dominată cu aproape 3 secunde în fața Poloniei, urmată pe podium de Jamaica.
Iar apropo de situări ale europenilor pe podium în aceste probe finale ale competiției, trei delegații de pe bătrânul continent au cucerit în Qatar cel puțin două medalii de aur, și anume Regatul Unit, Germania și Olanda, cu mențiunea că în fiecare caz au contribuit atleți de culoare, în vreme ce alte trei țări ale continentului au obținut câte o medalie de aur, printre care și Polonia, încă cinci naționale europene adjudecându-și minim două medalii deși nu și de aur, pe când cu câte o clasare pe podium revin acasă Bosnia-Herțegovina, Croația, Elveția, Grecia, Italia, Portugalia, Spania și Ungaria.
Și antepenultima probă a ”Mondialului”, cea de 100 de metri garduri feminin, a fost câștigată tot de o atletă din SUA, Nia Ali, cu 12 secunde și 34 de sutimi, urmată de compatrioata Harrison, ultima finală în care să se impună duminică seară un sportiv nu sub steagul Statelor Unite ale Americii fiind cea masculină de 10.000 de metri, tranșată de ugandezul Cheptegei, urmat de un alergător etiopian la 58 de secunde și de 2 exponenți ai Kenyei, pentru Canada încheind pe locul șase Mohammed Ahmed.
Un african a câștigat conform așteptărilor și maratonul masculin, cu startul conform orei locale la 23:59 în noaptea de sâmbătă spre duminică, Desisa Eti fiind cronometrat cu timpul de 2:10,40, urmat pe podium tot de alergători din continentul de abanos, dar pe 4 de britanicul Callum Hawkins, în 2:10,57. Umiditatea pe fondul căldurii a făcut însă ravagii și în cazul probei masculine, așa cum înmulțea abandonurile și în întrecerea feminină din prima noapte a ”Mondialului”, un sfert dintre sportivi, 18 din totalul celor 73 la start, aruncând duminică prosopul pe parcurs.
Unul dintre efectele ”Mondialului” în Qatar, copleșit de temperaturile ridicate și umiditate, motiv pentru care cele câte două reuniuni de întreceri au fost programate strict seara, spre miezul nopții, cu continuare în primele ore ale dimineții în cazul concursurilor lungi pe șosea, de exemplu de 50 de kilometri marș, cu un notabil loc 10 pentru Narcis Mihăilă, a treia cea mai bună clasare a României la Doha.
În clasamentul general final pe medalii, SUA a ocupat detașat locul I, cu un total de 29, dintre care 14 de aur, 11 de argint și 4 de bronz, urmată în top 10 de țările care au obținut minim două medalii de aur: Kenya (5-2-4), Jamaica (3-5-4), China (3-3-3), Etiopia (2-5-1), Regatul Unit (2-3-0), Germania (2-0-4), Japonia (2-0-1), Olanda (2-0-0) și Uganda (2-0-0). Comparativ, la Londra, zestrea SUA a fost de 30 de medalii, 10 de aur, 11 de argint și 9 de bronz, urmată la acest capitol tot de Kenya, și tot cu 5 de aur, Africa de Sud și Franța cu câte trei, China, Etiopia, Polonia și gazdele britanice obținând atunci câte două.
La Doha, tot alte 10 țări au cucerit și minim o medalie de aur, în ordinea Polonia (1-2-3), Bahrain (1-1-1), Cuba (1-1-1), Suedia (1-1-1), Bahamas (1-1-0), Qatar (1-0-1), Australia (1-0-0), Grenada (1-0-0), Norvegia (1-0-0) și Venezuela (1-0-0). Dintre delegațiile care n-au avut clasați pe locul I dar în schimb pe podium, Canada a obținut cele mai multe medalii, cinci, dintre care 4 de bronz, măcar câte două medalii dar nu de aur mai cucerind Austria, Belgia, Columbia, Estonia, Franța și Ucraina. În ceea ce privește naționalele care n-au avut atleți pe podium dar au acumulat reușite mai consistente în ceea ce privește clasarea între primii opt în finale, Belarus și Brazilia au încheiat la egalitate pe locul 15 în ierarhia generală finală pe puncte, cu câte 25 fiecare, grație obținerii măcar a câte unei clasări pe pozițiile 4, 5, 6, 7 și 8 ale probelor.
Dintre români, Alin Alexandru Firfirică s-a clasat al patrulea în finala masculină de aruncare a discului, iar Alina Rotaru a șasea la săritura în lungime feminină, fără însă ca Andreea Panțuroiu să intre în puncte în finala feminină de triplu salt în care se califica, a unsprezecea și penultima în ierarhie. În rest, Claudia Bobocea s-a oprit în semifinalele probei de 1.500 de metri, ultima, după ce se strecura din seriile de calificare, ceea ce nu izbutea inițial Bianca Ghelber la aruncarea ciocanului, Daniela Stanciu la săritura în înălțime, Andrei Gag la aruncarea greutății și Alexandru Novac la cea a suliței.
Una peste alta, o prestație ”tricoloră” în limitele normalului conform traiectoriei atletismului românesc din acest deceniu fără medalii la ”Mondialul” de seniori în aer liber, dar cu o vagă revenire prin prisma celor două clasări în puncte, comparativ cu precedenta ediție londoneză unde nu s-a izbutit deloc prinderea măcar a unui loc 8 în vreo probă, deși cu 15 protagoniști aliniați la start, precum și a situării discobolului Firfirică pe locul 4, cel mai bun adjudecat de reprezentanții F.R.A. de la cele două medalii de bronz obținute în 2009 la Berlin de atlete în probe de aruncări.
Urmează prima ediție găzduită de Statele Unite ale Americii în istoria ”Mondialelor” atletice de seniori outdoor, cea din 2021, la Eugene. Poate acolo, deși tendințele nu sunt încurajatoare. Ceva pare a se fi retezat iremediabil în continuitatea atletismului carpatin, o palidă umbră a gloriei de altădată a ”minunii blonde” și nu numai. Dar deh, asta e, când mici și meschine interese sau orgolii tipic carpatine împiedică și mai mult căruța celui la care nici boii nu trag. Însă sărăcia nu-i o scuză, și nici atât cea sufletească, dar mai ales cea a minții și spiritului. Iar cei care înțeleg câte ceva, pot și pricepe.
