De la „Parcul este cel mai bun sport!”, la „Îmi doresc s-ajungă să reprezinte la Jocurile Olimpice pe lângă Romania, şi Timişoara!” Cu „Mister Atletism” pe Bega, Raymond Gulyas, preşedinte şi antrenor la gruparea privată CS Athletics, despre aspiranta olimpică Cristina Bălan şi cei peste 50 de copii şi juniori ai lotului

Sportivii pe care-i antrenează îl roagă să-i consulte “Biblia”, “Profu’, pot face poză la caiet?”, şi nu pentru a-i intra în graţii ori sub piele, ci tocmai pentru c-au dedus rostul şi tâlcul ascuns al cifrelor de pe filele cu pătrăţele, căci atletismul înseamnă distanţe şi timpi. Iar copiii “îşi ştiu timpii”, încă un pas înainte în pregătiri pe urmele competitoarei etalon exemplar din fruntea grupei de performanţă a clubului privat timişorean CS Athletics, Cristina Daniela Bălan, bătând acum la porţile ediţiei de vară a Jocurilor Olimpice, la 13 ani după ce îmbrăţişa alergările.

Cristina Daniela Bălan şi Raymond Ioan Gulyas

Antrenorul celei mai competitive atlete localnice, Bălan – născută şi crescută la Timişoara, este mereu cu caietul la purtător, ziua calendaristică şi fila cu pătrăţele pline de înscrisuri, nenumărate, rând după rând în condiţiile în care de exemplu nu mai puţin de 30 de copii şi tineri se aliniau zilele trecute la antrenament, fiecare cu “fişa” sa.

Monitorizarea din aproape în aproape este esenţială iar Raymond Ioan Gulyas – preşedintele şi totodată antrenorul CS Athletics, căci despre acest “Prof” este vorba, un veritabil investitor din toate punctele de vedere în atletismul juvenil local şi un “Mister Atletism” în Timişoara, este acela dintre mentorii din breaslă şi notându-şi în caiet progresia elevilor, ceea ce i se potriveşte oricum ca o mânuşă, o a doua natură, pasionat fiind şi de cifre.

Glasul cifrelor îi ţinea companie “tricolorului” de altădată în ascensiunea până pe locul 5 pentru România în finala europeană juvenilă de 1.500 de metri de pe tărâm scandinav, iar Gulyas are profilul său de atlet în înscrisurile oficiale ale IAAF, la ora actuală canalizându-şi energia şi eforturile pentru a zămisli noi “tricolori” – de ce nu şi ei finalişti continentali?, dovada vie că la CS Athletics Timişoara se lucrează cu har şi pricepere fiind Cristina Daniela Bălan, adesea nevoită peste ani a-şi debarasa vitrinele cu trofee, cupe, medalii, diplome şi varii distincţii, într-atâtea cucerind la nivel intern şi internaţional.

Pilduitoare celor peste 50 de juniori şi copii în pregătiri actualmente cu Gulyas la clubul acestuia – dintre care un grup mai omogen de 12 deja “crescuţi”, cu toţii pe pista de atletism a terenului Ştiinţa de la Baza I – UPT, grup având inclusiv un mezin al lotului, în vârstă de 4 ani, excepţie care confirmă regula că “Profu’” nu preia copii prea micuţi, dar în special nici nu recomandă într-atât de mult vremelnici primi paşi, conştientizându-i pe părinţii dornici în necunoştinţă de cauză că altele ar fi căile de urmat la vârste premature.

Parcul este cel mai bun sport!”

Sub 10 ani nu prea ai ce să cauţi”, iar când mă-ntreabă “Şi-atunci!?”, răspunsul este standard şi general valabil la vârsta copilăriei: Parcul este cel mai bun sport!”

La ce sport să-l duc la vârsta asta?” Le răspund “la înot şi în parc.”

Parcul fiind de fapt “sportul” dar nu locul descătuşării energiei celor 2 fii ai săi, cât se poate de elocvent în sensul că fiii unui fost finalist de Campionat European pentru România pe 1.500 de metri sunt sportivi legitimaţi ai parcului.

Fără acea “presiune mentală” despre care pomeneşte Gulyas de-această dată oftând prin a se referi la “părinţii care vor să se afirme prin copilul lor”, cu menţiunea că le-am şi atras în mod direct atenţia explicit în acest sens.”

Foto CS Athletics Timişoara, cu ocazia uneia dintre cele 4 ediţii internaţionale ale Junior Athletics Championship, organizate de clubul condus de Raymond Gulyas 

Iar şi de-aceea “am tare puţini care s-au lăsat de atletism, dintre cei buni doar 2-3”, cât despre cei mai micuţi, bineînţeles că totu-i strict doar o joacă de-a atletismul, pentru insuflarea plăcerii alergării, ca o delectare şi nu o povară, iar cu plăcere şi poftă de timpi mai buni în regim de distanţă şi vin copiii şi juniorii la antrenamentele sub bagheta “Profului”.

Menţionând un nume, Teo”, o pierdere pentru atletism din “laboratorul de creaţie” de la CS Athletics, renunţare la pragul clasei a VIII-a.

Şi-ntr-adevăr, după cum explică Raymond Gulyas, “o treaptă majoră e pe la 12-14 ani, iar una foarte mare e spre 18 ani, iar acum încep să am de-a XIa, a XII-a. Acolo-i un impas foarte mare, căci e greu ca licean dacă ai bursă, iar tu ca sport nu-i poţi oferi nimic. Şi iau exemplul lotului olimpic de juniori al atletismului nostru, unul de 40 de sportivi, care e susţinut anual de Comitetul Olimpic Sportiv Român, din care ajung însă la seniorat doar număraţi pe degete…”

Exemplul fiind ranforsat prin prisma piesei de rezistenţă a clubului Athletics Timişoara, Cristina Daniela Bălan, care recent, la 17 octombrie, a împlinit 25 de ani – la mulţi sănătoşi înainte!, din a cărei generaţie 1998 “mai practică atletismul doar vreo 3-4, căci nu trec bine tocmai peste acel prag în jurul vârstei de 20 de ani.”

Inacceptabilă risipă de potenţial pentru o naţie plină de nevoi şi dificultăţi precum cea română.

„Statistic vorbind se ştie deja, i-un fapt probat şi dovedit că majoritatea dintre respectivii ajung să se lase”

Iar antrenorul Gulyas revine la ideea exemplificată iniţial, în legătură cu investiţiile eronat direcţionate de către COSR, semnalând că pragul celor 20 de primăveri e hop în toată regula în atletismul românesc.

Acolo se pierde o masă mai mare, iar trecerea de la tineret la seniori e groaznică, nimeni nu le oferă nimic. Am avut o discuţie cu ei, în care am opinat că n-aş susţine 40 de juniori într-un lot olimpic, şi-am justificat viziunea argumentat prin aspectul că statistic vorbind se ştie deja, i-un fapt probat şi dovedit că majoritatea dintre respectivii ajung să se lase. Şi-atunci investeşte în 10 şi ajută la tineret, la 20 de ani, cât încă unii se mai străduie şi încearcă, dar tu ca atletism fix în respectivii nu mai investeşti nimic…”

Dar în nu foarte de mult senioare cu potenţial chiar olimpic?

Cristina nu primeşte nicio finanţare de la nivel federal ori olimpic, Federaţia n-ajută de fapt pe nimeni, că n-are un ban”. Dar măcar pentru un apel telefonic din când în când? Nici măcar atât!? Nici măcar dacă încă mai activează, că poate-i mai vine vreunui altet ideea agăţării bocancilor în cui? Nici!?!

Deci ca şi cum n-ar exista ca fiinţă pe-acest pământ, darmite ca “tricolor” dublu legitimat la cluburi afiliate F.R.A., cu apariţii anuale pentru România.

"Profu" Gulyas şi un trio U18 de la CS Athletics la recentele "Naţionale" de cros

„Profu” Gulyas şi un trio U18 de la CS Athletics la recentele „Naţionale” de cros

Iar Cristina Bălan este în fruntea grupei de performanţă a unui club privat de pe pista internă, plămân viu al fenomenului. “Profului” bătându-i nebuneşte inima la gândul stimulării anumitor noi valuri generaţionale spre pistă: Ce mi-ar place să-i văd venind la atletism pe adolescenţi!”

Dar nu-ţi poate place ce-auzi apropo de legislaţia introdusă cu începere din 1 noiembrie, în baza căreia primăriile nu mai au voie a subvenţiona nicio competiţie sportivă. Cu impact direct imediat la Lugoj în defavoarea tradiţionalului “Dealul Viilor”, căruia nu i-a mai fost alocată finanţare. Şi-atunci? Doar mediul privat ar rămâne, care însă fuge de tine, că n-ai mare vizibilitate…”

Şi totuşi.

“E singurul brand local care o susţine pe sportiva localnică Bălan”

Unii exponenţi ai mediului privat nu fug, ci vin în întâmpinarea alergătorilor vârf de lancie, conform demersului celor de la Sport Concept, intuind ceea ce altora le vine peste mână. Potenţialul. “E singurul brand local care o susţine pe sportiva localnică Bălan.” Firmă de echipament sportiv, Sport Concept e antreprenoriat de familie – plămân vital şi sănătos al unei veritabile economii de piaţă, oferind produse calitative şi fiind pedant întru fidelizarea clientelei.

Foarte, foarte mulţumită-i Cristina de echipament”, semnalează Raymond Gulyas, “Profului” şi aspirantei la participarea olimpică luându-li-se o piatră de pe inimă, măcar într-o privinţă.

Astfel încât întreaga concentrare să poată fi direcţionată spre dezideratul atingerii timpilor optimi pe cele două tururi de pistă ale probei în care aleargă Bălan.

Opt-sutele este printre cele mai complicate probe”, o identifică ex-alergătorul de 1.500 de metri, explicând şi de ce: “Volum mare de muncă, intensităţi foarte mari – dozarea efortului şi gândirea în timpul cursei fiind aspecte de fineţe, căci şi dacă ai plecat prea tare nu-i bine, iar dacă-ncepi prea încet, la fel. Iar adversari la 800 îţi vin chiar din mai toate ţările, fiind o probă foarte populară, cu atlete din peste 20 de ţări europene conform timpilor înregistraţi anul acesta.

Gulyas nu mai e cu ochii-n caiet ci sfredeleşte prin păiănjenişul datelor de specialitate de pe interfaţa aparatului mobil, pasiunea pentru cifre fiindu-i mare aliat în aceste jocuri ale minţii. Timpi şi distanţe.

Estimând, cântărind şi apreciind just că “pentru nivelul de performanţă din România, Cristina e în grafic la vârsta sa, cu o creştere mică dar constantă. Însă 2:02.38 începe s-o propulseze spre elita europeană.”

În orice caz a doua-n ţară după mai experimentata Cristina Mihaela Bobocea, încheind în august la cei 31 de ani ai săi în 2:00.54 cursa de 800 de metri a Campionatului Mondial de atletism de la Budapesta, cu precizarea absolut esenţială că bucureşteanca ajunsă la 24 de ani a alerga pe 800 la ediţia de vară a Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro, încheind în 2:03.75, se antrenează în Portugalia şi este susţinută la un cu totul alt nivel.

Bine că există însă şi Sport Concept în Timişoara.

Căci de exemplu, în plan strict sportiv, n-a existat vreun club de pe Bega care să-i dorească legitimarea, încât astfel ajungea Bălan cu dublă legitimare şi la CSM Craiova, o timişoreancă de la CS Athletics “adoptată” cu anii în Cetatea Banilor.

Şi-o va “repatria”-o oare vreun club de-al locului, pentru dubla legitimare? Nici chiar măcar acum, la ditamai potenţialul olimpic!?

Gulyas semnalând un alt exemplu cât se poate de sugestiv, oferind contrastul izbitor între “traiul de pe-o zi pe alta, foarte puţin susţinuţi fiind ai noştri”, cu care se confruntă Bălan, şi ceea ce-a constatat “afară” în anul în curs cu ocazia Balcaniadei. “A fugit la Istanbul, iar acolo ne-am întâlnit cu o atletă de top 10 mondial, iar amândouă, şi Cristina, şi slovena, aveau de concurat şi la Beograd după două zile. Ori slovena a călătorit cu un zbor direct în Serbia, dar era 800 de euro, pe când noi până la Bucureşti, de unde am venit acasă cu trenul la vagon de dormit, am luat maşina şi ne-am dus la Beograd. În 5 martie a fost Balcaniada, în 7 au alergat la Beograd. Iar acolo avea a fi cea mai slabă cursă a sezonului Cristinei, pe 6. Pe când Anita Horvath, slovena, a câştigat în Serbia, concurând la 400 de metri. După ce câştiga Balcaniada în 52.9, la Beograd venea în 53. Aici se fac diferenţe…”

Oboseala spunându-şi în mod cert cuvântul în cazul Cristina Bălan, a doua indoor la Istanbul în 2:05.77, nou record personal în sală.

Iar revenind la timpul izbutit de Bobocea la vârsta de 24 de ani la “Olimpiada de la Rio”, 2:03.75 în urmă cu 7 ani, actualul barem olimpic la 800 de metri feminin dezvăluie saltul în competitivitate al arenei atletice, doar 1:59.30, de îndeplinit până la termenul limită 30 iunie 2024.

În 2023 scoţând acest timp 36 de atlete din lume, dintre care peste o treime din SUA, care însă şi poate alinia în baza regulamentului strict maximum 3 sportive la startul ediţiei olimpice, iar din Europa numai şi numai 13, şase dintre acestea strict din Regatul Unit.

Înaintea ediţiei de vară pariziene a Jocurilor Olimpice de anul viitor fiind programat Campionatul European, între 7 şi 12 iunie la Roma, iar Bălan figurează în înscrisurile oficiale ale ierarhizărilor cu eticheta “Road to Roma”, pe 41 în baza timpului deţinut la ora actuală, doar 32 de locuri fiind disponibile la start, în condiţiile în care baremul de participare al fetelor la 800 e 2:00.00, fost de nivel olimpic.

Timişoreanca e la 2:02.39, al 78-lea timp în acest an în Europa, şi cu asteriscul că prezenţa este totuşi oarecum mai rarefiată prin absenţa din cadru a atletismului rusesc, care în linii mari tindea a conta, doar 3 rusoaice înregistrând de exemplu în 2023 timpi mai rapizi pe 800 decât ai bănăţencei.

„Îmi doresc să ajungă să reprezinte la Jocurile Olimpice pe lângă Romania, şi Timişoara!”

Strategia fiind cât se poate de clară. “Se ivesc primele întreceri oficiale în sală iar în decembrie voi vedea la ce nivel de performanţă va fi. Şi-atunci decid dacă poate ataca ediţia de vară a Jocurilor Olimpice. Îmi doresc să ajungă să reprezinte la Jocurile Olimpice pe lângă Romania, şi Timişoara!”

Deja oare în 2024? Sau spre deplina maturitate sportivă, la 29 de ani, în 2028?

În orice caz, “baremurile sunt foarte tari!” Cu menţiunea individuală că Bălan nu figurează momentan, spre deosebire de ierarhizarea ranking “Road to Rome” pentru “Europene”, şi pe ranking-ul probei de 800 de metri feminin a ediţiei olimpice din 2024, respectiv cu menţiunea de ordin general că pentru “Jocuri” se întocmeşte media numărului de puncte acumulate din cele mai bune 5 curse ale aspirantei la alinierea la start.

Altfel privind lucrurile, pe plan naţional, într-un ranking al tuturor celor mai competitive atlete “tricolore”, indiferent de proba de concurs, timişoreana Cristina Daniela Bălan este momentan a 11-a într-o ierarhie dominată în ordine de Gelber, Rotaru, Miklos, şi Bobocea, cu Celimo a opta.

Bălan pe culoarul ei spre baremuri tot mai solicitante, restul colectivului clubului călcându-i pe urme sub îndrumarea “Profului”.

Ale cărui spuse pe linia unui crez principial de căpătâi, ca antrenor dar şi preşedinte al unui club atletic privat, şi-anume “vreau să fac bani din copilul vostru, dar nu acum”, a fost înştiinţat cu titlu solemn că vor fi preluate pe post de motto al unei cărţi pe care o pregăteşte nimeni altul decât şeful de secţie at Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport, Dorel Tocitu, într-atât de vitală şi esenţială pentru binele organic al suflării sportive în profunzimea sa fiind chintesenţa viziunii lui Gulyas, în special în contextul unui sport intern în care, după cum bine remarca şi Tocitu, mai toţi vor “să facă bani” imediat, sport drept oglindă fidelă a unei societăţi cu mentalitatea sa alterând valori şi priorităţi.

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Atletism, Exclusiv și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 × = saisprezece

 


Ultimele articole din categoria Atletism: