„Două decese sunt cu două prea multe”. Doi atleţi morţi, 7 la terapie intensivă, 12 internaţi, 54 spitalizaţi direct de pe traseu, 28 de la finish, 341 necesitând îngrijire medicală şi 1.504 abandonuri la Comrades Marathon

Cu o tradiţie de peste 100 de ani, din 1921, şi cu peste 400.000 de alergători luând startul Comrades Marathon de-a lungul ediţiilor sale, ultramaratonul sud-african din Provincia KwaZulu-Natal este cel mai vechi şi amplu din lume, nedisputat fiind doar în 1941-1945 şi 2020-2021, tocmai revenit însă în calendarul competiţional, cu 13.213 atleţi la start, dar tragic în 2022, soldat cu 2 sportivi morţi, 7 la unitatea de terapie intensivă, 12 internaţi, 54 spitalizaţi direct de pe traseu, 28 de la linia de sosire, 341 necesitând tratament medical şi nu mai puţin de 1.504 abandonuri. Iar după cum a admis directorul cursei, „două decese sunt cu două prea multe”.   

La startul maratoanelor, ultramaratoanelor sau altor alergări de anduranţă, pe distanţe lungi, se aliniază atleţi foarte bine pregătiţi pentru asemenea competiţii, ca atare un „buletin medical” într-atât de tragic şi încărcat nefiind posibil.

Ediţia din acest an a cursei, cea în varianta sa în coborâre, cu startul din Pietermaritzburg şi cu linia de sosire în Durban, la finele a 90 de kilometri şi 184 de metri – căci există şi alternativa mai scurtă în urcare, în sens invers, pe 87 de kilometri, ţinută tot din două în două sezoane, s-a desfăşurat la sfârşit de august după ce întrecerile din 2020 şi 2021 au rămas pe tuşă, precum au păţit multe alte competiţii de profil din calendarul AIMS, dar şi după ce mulţi sportivi din arena internaţională au optat din convingere, de nevoie ori convinşi fiind în favoarea serului „sigur şi eficient”, din doză în braţ.

„Ce poate cauza oare unor sportivi pregătiţi asemenea morţi subite şi internări de urgenţă?” este o întrebare absolut firească lansată în mediul cunoscător online pe marginea tragediilor de zilele trecute din Africa de Sud, răspunsul fiind fără echivoc, cât se poate de clar, limpede, simplu şi la obiect, şi ţinând de ediţia sportivă a morţii prin vax, inaugurată anul trecut şi în al cărei registru se tot adaugă cu sutele numele decedaţilor, de la cele ilustre, ale unor laureaţi, la cele ale unor anonimi amatori.

Într-adevăr, cursele de anduranţă nu sunt pentru orice sportiv, dar nici alergătorii care se aliniază la startul unor asemenea provocări nu cochetează absolut deloc cu riscul de a nu fi cumva foarte bine pregătiţi din mai toate punctele de vedere, tocmai pentru a fi cât mai competitivi şi a absorbi plăcerea participării, ori ca peste 1.500 de concurenţi să abandoneze şi mai bine de unul din fiecare 40 de atleţi să necesite îngrijiri medicale, ceea ce s-a întâmplat la ediţia din acest an a Comrades Marathon, este nu doar cu totul neobişnuit, dar ca şi imposibil în mod normal.

E drept, până şi timpii învingătorilor au fost relativ modeşti în raport cu recordurile competiţiei în cazul variantei sale în coborâre, sud-africanul Tete Dijana câştigând în 5 ore, 30 de minute şi 38 de secunde, cu peste 12 minute mai lent decât cel stabilit în 2016 de David Gatebe, 5:18.19, iar rusoaica Alexandra Morozova între femei în 6:17.48 în condiţiile în care cel mai bun timp este de 5:54.43, stabilit în 1989 de Frith van der Merwe, însă una e competitivitatea în scădere şi alta necesitatea a sute de concurenţi de a primi îngrijiri medicale, dintre care aproape o sută spitalizaţi, pentru a nu mai pomeni despre tragedii.

Cea a lui Mzamo Mthembu, de la Hollywoodbets Athletic Club, gruparea al cărui sportiv legitimat era anunţând că „a suferit complicaţii pe traseu şi a căzut la Pinetown. A fost transportat la Westville Hospital unde din nefericire s-a stins”.

Al doilea deces confirmat ca atare când personalul medical Netcare a descins la faţa locului, pe traseul ultramaratonului, a fost cel al alergătorului în vârstă de 47 de ani Phakamile Ntshiza de la Clubul Atletic Adventist din Pretoria, care a căzut chiar înaintea mijlocului cursei. De menţionat şi că, statistic vorbind în ceea ce priveşte participarea la precedenta ediţie, din 2019, concurenţii din cadrul categoriei de vârstă 45-49 de ani au fost printre cei mai numeroşi, peste 4.100, depăşiţi la acest capitol doar de cei din grupa 40-44 ani dar şi 35-39 ani, cu peste 5.000 de reprezentanţi fiecare, ceea ce dovedeşte că şi vârsta celui trecut în nefiinţă se încadra în marjele asociate în cea mai mare măsură alinierii la startul unei asemenea întreceri.

N-ar mai fi nimic de zis, decât că înţeparea „sigură şi eficientă” în braţ nu cruţă la o adică pe nimeni, nici măcar pe cei mai bine pregătiţi sportivi din discipline de anduranţă, a căror pregătire implică şi investigaţii medicale dând „verde” pe baza stării de sănătate a celor care urmează a se alinia la start, iar lista competitorilor decedaţi sau vătămaţi de pe urma serului din ac tot creşte şi creşte, actualizată fiind de portalul goodsciencing.com, care ţine evidenţa în această consemnare

La finele anului trecut, coincizând totodată cu încheierea primului an al „campaniei” de înţepare în braţ, Sporttim semnala datele înmănuncheate la vremea respectivă de site-ul goodsciencing.com:

https://sporttim.ro/handbal/177-tineri-sportivi-clinic-sanatosi-si-apti-pentru-activitatea-competitionala-morti-dupa-vaccinul-anti-covid-307-vatamati-cu-afectiuni-grave-lista-si-trimiterile

Ca notă personală, în toţi anii, numeroşi, în calitate de atlet legitimat la gruparea londoneză Serpentine Running Club, n-am contabilizat nici pe departe în cazul tuturor membrilor clubului – câteva mii, şi în condiţiile în care aproape fiecare weekend oferea un număr notabil de competiţii de anduranţă cu alinieri la start din partea acestora, vreo spitalizare sau situaţie medicală de urgenţă, ca o dovadă în sensul că în mod normal şi fără nici un dubiu alergătorii nu sunt doar bine pregătiţi fizico-psihic, antrenaţi specific, dar şi apţi din punct de vedere medical pentru a răspunde solicitărilor întrecerii. 

Un curs ireversibil a fost însă adoptat şi în arena mondială începând din decembrie 2020, odată cu lansarea sportului extrem al împunsăturilor în braţ, iar efectele încep să-şi arate încet, încet colţii, fiind însă vorba doar despre o stare incipientă a manifestării consecinţelor de pe urma înţepării cu ac, ser şi doză. Şi nu e ca şi cum intenţiile pe pielea omenirii n-ar fi fost menţionate în prealabil, inclusiv de la tribuna Consiliului pentru Eugenism al Organizației Mondiale a Sănătății, în 2009, prin remarca „Micşorăm turma şi turma ne plăteşte pentru serviciile de exterminare.” Exact ceea ce se şi întâmplă de aproape 2 ani, pentru cei care ştiu „jocul”. Letal.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Atletism și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 − = doi

 


Ultimele articole din categoria Atletism: