Dumitra: „Timişoara a rămas foarte, foarte mult în urmă”

Puţine sunt ramurile sportive în care Timişoara a găzduit an de an în ultima vreme întreceri deschise participanţilor din întreaga lume, iar una dintre acestea este atletismul, prin Atletic Club Maraton, ajuns la cea de-a 13-a ediţie în ceea ce priveşte organizarea „Maraton Timişoara”, o competiţie atestată în calendarul oficial al AIMS, Asociaţia Internaţională a Maratoanelor şi Curselor de distanţă. Cu Constantin Dumitra, director al cursei, despre bucurii dar şi neplăceri şi triste adevăruri, într-un domeniu cu tot mai mulţi simpatizanţi în ţara noastră.

Maratonul Timişoara 2011 a avut startul din preajma Primăriei, defalcat pe ciclişti respectiv alergători

„Tele”, cum mai este ştiut polisportivul care a lansat şi menţinut această foarte bună tradiţie în Timişoara, una cu potenţial de răspîndire a renumelui urbei în cele mai îndepărtate colţuri de pe glob, şi faptul că o japoneză a cîştigat nu doar o dată proba de 42,195 kilometri pe străzile oraşului nostru este un exemplu în acest sens, are certificatul la zi din partea AIMS, dar încă şi din 2006, ca o dovadă că „Maraton Timişoara” se înscrie între principalele peste 320 de curse din peste 95 de ţări din lume atestate oficial de organizaţia mondială. Iar cea de-a XIII-a ediţie aduce cu sine şi o recunoaştere în plus, de această dată pe plan local, Radu Radoslav urmînd a-i decerna lui Dumitra o diplomă de merit pentru rolul avut în promovarea imaginii Timişoarei în lume prin activităţile Atletic Club Maraton. Totul este binevenit dar, după cum ne-a explicat chiar iniţiatorul întrecerilor într-un domeniu şi la o vreme în care România în general era foarte înapoiată la a înţelege asemenea concepte, pentru a consolida şi nu doar menţine un asemenea demers este uneori nevoie şi de ceva mai mult…

www.sporttim.ro: Cu ce simţăminte aştepţi organizarea celei de-a 13-a ediţii a Maratonului Timişoara?

Constantin Dumitra: În primul rînd cu sentimentul perseverenţei şi al continuităţii în ceea ce faci, şi nici un moment nu m-am gîndit să renunţăm, ci din contră, să ţinem ştacheta ridicată, chiar dacă n-avem bugetul cuvenit pentru un asemenea eveniment, căci este un eveniment, şi n-avem bani, acesta este adevărul. Bugetul este sub limită, nu la limită, privind organizarea unor asemenea activităţi, şi n-avem în continuare premii în bani, ceea ce este destul de dureros. Pe de altă parte, organizarea competiţiilor în toţi aceşti ani, cu foarte puţin sprijin, a implicat sacrificii şi probleme, aşa încît mă gîndesc şi că vreau să fiu sănătos şi să fiu un bun exemplu sportiv, iar ca atare să mă transform în anii ce vin din organizator în participant, la Masters în atletism, pe 100 de metri, pe 200, la aruncarea greutăţii, respectiv în kaiak-canoe, în care am devenit recent vicecampion naţional Masters, dar am ajuns acolo mai ales pentru că n-au fost buni alţii, căci eu am vîslit într-o barcă veche. În străinătate ar fi altceva la asemenea concursuri, acolo sunt competitori adevăraţi… Dar revenind la Maraton, de fiecare dată am încercat să venim în întîmpinare cu ceva nou, iar acum avem înlocuirea maratonului în sine, distanţa de 42,195 metri de alergare, cu cursa de bike-maraton, pentru ciclişti, adusă cu o zi înainte, sîmbătă. Acesta este rolul bike-marathon, să înlocuiască maratonul clasic, şi de aceea am combinat organizarea împreună cu Clubul Sportiv Tibiscus, pentru că este o grupare specializată în ciclism, pe cînd celelalte probe, de duminică, sunt ţinute doar de Atletic Club Maraton.

www.sporttim.ro: Ce alte noutăţi, în linii mari, mai sunt la ediţia din acest an?

C.D.: Ne aşteptăm la peste 650 de participanţi în cursa organizată exclusiv pentru firma Wipro, din domeniul IT, ceea ce reprezintă un concurs special, înafara probelor consacrate ale Maratonului Timişoara, şi care va avea loc sîmbătă. Este în genul lui Conti Running Day sau pentru compania TNT, dintre cele organizate în trecut. Startul se va da tot la liceul MIU iar cu această ocazie va avea loc şi decernarea diplomei pentru A.C. Maraton, în jurul orei 9,55. Pentru cei de la Wipro am pregătit un traseu de 3,5 kilometri de alergare, o cursă populară, prin care dorim să încurajăm şi pe mai departe ceea ce a fost mereu ideea noastră de bază, de a încuraja sportul de masă, mişcarea, desigur, laolaltă cu promovarea imaginii Timişoarei în lume. Şi Ştafeta Firmelor este pe aceleaşi coordonate, are un tipic social, şi nu este rezervată cluburilor sportive, ci angajaţilor companiilor din oraş, şi pentru că le-a plăcut foarte mult participarea la Crosul Firmelor dar nu puteam acorda întrecerii aceeaşi denumire, am denumit-o <Ştafeta> şi atunci o ţinem cu ocazia Maratonului. Iar o firmă poate avea înscrise şi mai multe echipe în concurs…

www.sporttim.ro: Spuneai că <Maraton Timişoara> are mai ales caracteristicile sportului de masă, şi aşa este, mai ales amatorii înscriindu-se la start în acest gen de întreceri, dar totodată aminteai că sprijinul şi bugetul pentru o asemenea manifestare sunt sub limită, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă unii factori de decizie înţeleg în adevărata sa lumină rolul concursului, pentru a-i stimula pe oameni să facă mişcare…

C.D.: Eram în audienţă la primarul Timişoarei şi pentru a mă face bine înţeles, am repetat întrebarea <Să înţeleg că pentru Dumneavoastră sportul de masă este pe locul 5?>. Şi da, domnul primar mi-a confirmat că prioritar este fotbalul, baschetul, rugbyul, handbalul, în general jocurile de echipă cu minge. Aş vrea să redactez un articol despre ce înseamnă să ai într-un oraş un campion olimpic iar restul destui nonsportivi, şi aş explica de ce nu vreau să am un campion olimpic, ci mulţi practicanţi ai sportului, ca mişcare de masă, foarte benefică din multe puncte de vedere. Mai ales că ne-am bătut pur şi simplu joc de campionii noştri olimpici, pe care nu ştim să-i apreciem, iar despre Constantina Diţă este ştiut şi consemnat că în timp ce alerga şi se antrena, se arunca după ea cu conserve de bere şi vorbe, şi a ajuns să se întoarcă în SUA…

www.sporttim.ro: Ce simţi pe seama renunţării tocmai la proba care dă numele Maratonului Timişoara, cea de maraton, pe 42,195 kilometri? Ar fi deja a doua ediţie fără maraton…

C.D.: Peste tot în lume, la asemenea întreceri, există denumirea de maraton, care este cursa mamă dar care are cu aceeaşi ocazie şi submultiplii săi, curse de semimaraton, 10 kilometri sau altele. Proba în sine la Maratonul Timişoarei avea în ultimii ani un număr foarte mic de participanţi, număr ce nu mai acoperea cheltuielile şi nu-şi mai găsea justificarea, şi nu simt o pierdere vizavi de renunţarea la ea ci o nouă experienţă, în sensul că oraşul nostru nu este de fapt pregătit pentru un astfel de eveniment. De ce şi ce se poate face, iată ceea ce mă tot întreb. Pistele de jogging nu există şi sunt peste 20 de ani de cînd încerc să transmit autorităţilor că pe malul Begăi este plămînul Timişoarei ca mişcare pentru sănătate. Ideea nu a fost nici măcar băgată în seamă dar mai rău, pista a fost deteriorată, cu capace de canal sustrase, iluminat lipsă, cu ştrandurile ce-şi deversează apa peste faleză, creînd plăci de gheaţă în anotimpul rece, cu drumuri nefăcute… Iar continuitatea traseului este împiedicată de sîrmele puse sub Podul Michelangelo, punct care, între paranteze, este o sursă de infecţie, regii acestei locaţii fiind oamenii străzii.

www.sporttim.ro: Cu alte cuvinte s-a bătut pasul pe loc, deşi potenţial ar fi. Ba chiar s-a dat înapoi, dacă luăm în considerare că ai fost nevoit să renunţi la maraton?

C.D.:  Dacă în anul 2000 am început ca pionier în România, fiind primul cu acest tip de concurs naţional şi internaţional, acum sunt peste 350 în ţară, mă refer inclusiv la cele montane. Timişoara a rămas foarte, foarte mult în urmă, atît ca şi concept pentru mişcarea de masă în aer liber, în ideea în care noi am urmărit să influenţăm în bine sportul de masă şi numele şi imaginea Timişoarei în lume, şi pentru a înţelege ce ar putea genera un asemenea eveniment merită să spunem că Maratonul Boston este cu peste 200 de ţări reprezentate la start, iar acolo un cetăţean îşi plăteşte tot ceea ce înseamnă participarea şi nu vine singur, cît şi ca îmbunătăţire a competiţiei în sine. Şi am să vă dau un exemplu… Am fost la ediţia din anul 2008 a simpozionului AIMS, pentru a promova competiţia oraşului nostru, iar în anul 2009 s-a văzut imediat, cu 21 de ţări avînd concurenţi la start. Am fost acum în audienţă la primarul Timişoarei, convins fiind de faptul că o nouă prezenţă la Atena ar fi benefică întrecerii, pentru mediatizarea prin mijloace specifice a Maratonului nostru, la cea de-a şasea ediţie a simpozionului, într-o întrunire a circa 130 de organizatori de maratoane din lume. Mai ales că la Atena era prezent şi domnul Horst Milde, la care am avut ocazia să merg şi acasă, şi i-am explicat frumos domnului primar că practic avem pile cum s-ar zice, cu rugămintea de a mă ajuta, spunîndu-i că nu pot face faţă singur. M-a ascultat şi m-a încurajat în demersul meu dar mi-a explicat că sportul individual este mai în spate în ceea ce priveşte priorităţile, şi nu l-a interesat, deşi este de fapt vorba despre sport de masă. Am argumentat că fiecare concurent din străinătate vine însoţit de cineva la competiţie şi toate beneficiile rămîn în comunitatea locală. Am fost respins diplomatic. Consider că era un moment cheie, pentru că l-am adus la Timişoara pe preşedintele AIMS, fost director al Maratonului Berlin şi fondator al acestuia în 1974, cînd a dat drumul primei curse.

START în Piaţa Huniade, loc devenit tradiţional primilor metri ai traseului, din 2000 încoace

www.sporttim.ro: Şi totuşi, cu bune şi rele, aţi ajuns la cea de-a 13-a ediţie!

C.D.: Da, într-adevăr, sunt foarte bucuros că într-un fel sau altul am ajuns aici şi am rezistat acestor piedici şi lipsei de înţelegere din partea cuiva, nu ştiu cine, şi tind să duc mai departe această necesitate, această nevoie a oraşului.

www.sporttim.ro: Chiar crezi că este o necesitate şi o nevoie? Poate că este în accepţiunea noastră, a celor direct implicaţi, care iubim mişcarea, alergările în acest caz… Dar suntem totuşi puţini raportat la un oraş atît de mare…

C.D.: De exemplu am văzut foarte mulţi timişoreni care au participat la ultima ediţie a Maratonului Viena, iar pe aceşti 18 nu i-am avut anul trecut sau acum 2 ani la Maratonul Timişoara, pentru că nu sunt premii, nu sunt bani. Ce s-a întîmplat la ultima ediţie de maraton, din 2010, doar cu 15 participanţi la start, nu se întîmplă la un maraton de afară. Iar dacă şi la semimaraton se ajunge să se întîmple aşa, mai strîngem şurubul şi la semimaraton. Iar la semimaraton au fost concurenţi din străinătate care mi-au mărturisit, <Ştii de ce am venit? Numai pentru că s-a numit Dracula!>. Bine, a fost vorba în general de germani. Dar această denumire a cîntărit în atragerea interesului, şi a fost folosită şi la Mediaş, de domnul Horst Schuler, care era plecat de acolo şi a hotărît să iniţieze o competiţie cu acest nume. Noi eram pe-atunci deja la cea de-a treia ediţie a Maratonului, şi ţin minte că după vreo 2 ani, pe cînd avea 68, a ajuns să plîngă la telefon, spunîndu-mi <m-au blestemat primarul, preotul… Cum să fac un concurs cu numele Dracula la Mediaş!?> L-am împăcat spunîndu-i <Hai să facem Dracula la Timişoara!>, şi astfel am denumit semimaratonul şi l-am invitat la această cursă, iar de la el am şi conceptul de Bambi Maraton, explicîndu-mi că în ei trebuie investit, să le dăm oportunitatea să alerge, să facă de mici mişcare, în cadru organizat.

www.sporttim.ro: Care ar fi remarcile sau reproşurile adresate peste ani de concurenţi la adresa competiţiei pe care ai iniţiat-o la Timişoara, organizatoric vorbind?

C.D.: Că nu dau premii! Nu am oferit premii în bani, iar la alţii se poartă să acorzi sub forma a diferite obiecte, de exemplu aparate de microunde, care se adună şi contează în accepţiunea participanţilor… Apoi, în primii ani, au fost discuţii despre nesiguranţa în trafic, dată de circulaţie, aşa încît am ajuns să reducem parcursul de la trasee de 21 de kilometri la 5, cu mai multe ture, bucle, tocmai pentru că nu putea fi asigurată siguranţa pe asemenea distanţe mai mari. Şi tot am necazuri, anual ţi se spune <să vedem dacă primeşti autorizaţia>, dar ca părţi bune am reuşit să păstrez peste ani locul de start în zona centrală şi traseul. Dar ceea ce am constatat în toţi aceşti ani şi este foarte trist, e lipsa de schimbare. Tot acolo sunt înfipţi aceiaşi incapabili iar cei capabili nu sunt lăsaţi nicicum să întreprindă ceva. Club Atletic Maraton ajută logistic competiţia Aradului şi astfel am ajuns să vorbesc cu primarul, întrebîndu-l <ştiţi ce înseamnă această competiţie?> La care mi-a răspuns <foarte puţin, dar cred că este ceva foarte benefic!> Ei bine, Aradul ne-a ajuns deja după două ediţii şi ne şi întrece. Două ediţii… Sunt partenerul lor, cu toată logistica necesară…

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Atletism, Exclusiv, Sport de masă și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Dumitra: „Timişoara a rămas foarte, foarte mult în urmă”

  1. prasneac cristian spune:

    este de apreciat ca acest om dumitra constantin organizeaza maratonul timisoara si unde face reclama municipiului timisoara la concursurile la care participa cu concurenti din timisoara si in care maratonul timisoara este pe situl calendarul oficial al AIMS, Asociaţia Internaţională a Maratoanelor şi Curselor de distanţă. in care se uita la maratonul timisoara si municipiului timisoara pe internet milione de oameni din intreaga lume.
    bravo dumitra ti-neo tot asa….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× 9 = saizeci trei

 


Ultimele articole din categoria Atletism: