Nu-i doar vreo întâmplare ori pură coincidenţă, ci o tendinţă. Căci atât în martie cât şi luna aceasta, în urma ultimelor „evenimente” sportive mai semnificative având o componentă de masă, populară, derulate în zona centrală a Timişoarei, fie că a fost vorba despre un organizator privat, în cazul alergărilor pe şosea, fie că a fost vorba despre unul public, UPT, în cazul Poli Bike Challenge, aceştia au dedicat rânduri, rânduri în prima parte a aşa-ziselor „comunicate de presă”, de fapt o cosmetizată propagandă şablonată în limbaj de lemn, prezenţei la faţa locului pentru „băi de mulţime” a nimeni altora decât primarului municipiului respectiv preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş.
Foarte bine că se aflau acolo, îmbrăţişând brusc şi dintr-o dată mişcarea sportivă, pe post de subtilă campanie electorală mascată în anticiparea alegerilor locale din 9 iunie, dar cât se poate de penibil ca, la aproape 35 de ani de la evenimentele decembriste, organizatori ai unor reuniuni sportive să alimenteze reflexe ale vremurilor apuse, dări de seamă despre implicarea „conducătorilor mult iubiţi”, aleşi din ale politichiei, în condiţiile în care de exemplu nici măcar Scânteia Tineretului sau Drapelul roşu n-ar fi exersat predecembrist strecurarea în cronicile secţiunii sportive a unor paragrafe având drept subiect semnarea condicii „la teren” de către secretarul de partid ori responsabilul pe unitate al „Prefecturii”.
Iar nu Ceauşescu a ctitorit cultul personalităţii, ci lingăii din „sistem” l-au împins spre perfecţiune, intrat fiind în sângele naţiei.
Că Fritz sau Nica, Pic şi Poc ale căror feţe îţi sar în ochi în această primăvară pe arterele Timişoarei, în anumite locuri pe un acelaşi afiş electoral dintre nenumăratele asemenea costisitoare „cearşafuri” croite din banul public, s-au folosit şi de reuniunile sportive pentru a-şi face campanie înaintea alegerilor, nu-i deloc de mirare din partea acestor „aleşi” unşi în ale politichiei, dar că organizatorii n-au rezistat nici măcar până spre mijlocul „comunicatelor” înfipte pe gâtul presei preluându-le limbajul de lemn în regim copy-paste să nu-i pomenească înaintea atâtea altor detalii care s-ar putea menţiona cu referire strict la sport, dovedeşte mascarada mincinoasă şi făţarnică la care „partenerii” din societate ai circului politic îşi dau concursul.
Şi este potrivit a cita de exemplu remarci dintr-un editorial semnat săptămâna aceasta de Răzvan Ioan Boanchiş în „Naţional”, în sensul că „echilibrul e frânt din cauza ideologiei. Doar în comunism şi în ceea ce trăim de câţiva ani propaganda a fost mai puternică decât banul.” Dar şi că „noi înţelegem puţin şi avem voie să scriem foarte puţin spre deloc din tot ce se întâmplă, cenzură ca în ultimii cinci ani nu a mai existat de pe vremea lui Ceauşescu.”
Propaganda este într-adevăr deşănţată, fără a fi ratat orice cât de mic prilej al exersării sale cu bună ştiinţă, responsabilii cu Relaţiile Publice ai organizatorilor intuind la fel de bine că presa le va prelua în regim copy-paste limbajul de lemn cu dările de seamă despre semnarea condicii de către „aleşii” din politichie, punct ţintit, punct lovit, obiectiv atins.
Politizarea fenomenului, în formă continuată. Un altfel de predecembrism, lupul schimbându-şi blana, dar năravul, ba. Aceeaşi Mărie cu altă pălărie, propagandistul român plătit de privat ori din bugetul public fiind susceptibil a întreţine cultul personalităţii „aleşilor”. Halal aleşi, dar mai ales halal abordare a celor care nu prididesc a le ţine lumânarea.
