Peste 600 de sportive femei au fost private în mai mult de 400 de întreceri ale probelor feminine din cadrul a 29 de discipline, conform datelor unui raport al Naţiunilor Unite, de adjudecarea a circa 890 de medalii ca urmare a concurării în termeni inegali cu oponenţi transgender, biologic bărbaţi.
Iar nu doar sumele însemnate sunt preocupante, ci dă de gândit şi remarca din cadrul raportului, în sensul că tendinţa este de „înlocuire a categoriei sportului feminin cu una mixtă”.
Şi dacă o spune tocmai Naţiunile Unite, atunci poate că ar avea totuşi ceva credibilitate în percepţia celor care – ignorând indicii dintre cele mai evidente – nici nu concep cumva că sportul feminin ar fi într-adevăr ameninţat, ba chiar într-un veritabil pericol.
Fără a mai pune la socoteală ca datele statistice menţionate se referă strict la disputele pentru medalii, pe când multe alte întreceri pentru varii poziţii ierarhice ar fi putut fi cel puţin în aceeaşi măsură influenţate de raportul diferit de forţe între sportivele biologic femei şi participanţii transgender.
Oricât de incredibil ar putea părea, nimic nu este pur întâmplător, iar realitatea factuală obiectivă ţine de faptul că sportul a fost în general deturnat pe post de vehicul utilitar convenabil abilei implementări şi prin intermediul său a unor anumite inginerii sociale concepute la scară largă pe fondul vastei avansări a „noii normalităţi”.
Care „nouă normalitate” prevede printre multe altele şi această estompare a identităţii de gen, atât prin intermediul evidentei emasculări în masă la nivel societal a sexului tare, cât şi a masculinizării în schimb a sexului frumos – şi a se vedea de exemplu în sport dezvoltarea disciplinelor de contact sau ale unora tradiţional bărbăteşti precum rugby-ul sau fotbalul în rândul femeilor, totul fiind stimulat din plin în rândurile lumii arenelor sub masca unor cele mai bune intenţii, pentru atingerea unor scopuri mult mai importante din agenda urzitorilor ingineriilor sociale, într-o schemă net mai mare a lucrurilor, tăinuită înadins opiniei publice.
Sportul globalizat constituind doar mediul prielnic urzitorilor ingineriilor sociale, prin interpuşi şi protagonişti în necunoştinţă de cauză şi de bună credinţă, pentru a înrâuri tendinţele dorite şi a contura din aproape în aproape planurile altfel abil camuflate, folosindu-se de lumea arenelor întru condiţionarea psihologică în masă a celor raportându-i-se, protagonişti şi chibiţi, la noile repere.
Consecinţele în timp ale implementării în fel şi chip a acestei blurări a liniei natural biologice de demarcaţie între sexe având un caracter nu doar imprevizibil, ci de-a dreptul detrimental într-o cheie majoră în viaţa socială a unor viitoare generaţii.
Şi totuşi, aceste tendinţe sunt puse la cale şi stimulate la scară largă tocmai pentru că iniţiatorii lor îşi pot permite pe fondul pasivităţii fără băgare de seamă a unor mase în general în necunoştinţă de cauză şi prea absorbite şi distrate de „diverstismentul” tipic al actualului aşa-zis „stil de viaţă”, luat drept bun şi ca fiind firesc „în ton cu moda”, încât subiecţii masivelor schimbări societale nu doar că nu se opun printre altele şi acestei adevărate revoluţii de gen, dar nici nu-şi pun problema c-ar fi ceva în neregulă în acest sens, chiar şi dându-şi concursul prin simplul act participativ, de exemplu şi prin sport, pentru înrâurirea acestor tendinţe în prim-plan, devenind încet şi sigur normă standard.
Paradoxul face însă ca tocmai Naţiunile Unite, care altfel sunt direct şi activ implicate şi acestea tocmai în conturarea ingineriilor sociale care nu sună deloc încurajator pe recepţia cunoscătorilor pentru binele în timp al drepturilor şi libertăţilor civile, să dea publicităţii acest nou raport semnalând nivelul ridicat la care sportivele sunt private de medaliile pe care le-ar merita în întreceri deloc pe picior de egalitate cu participanţi transgender, la origini bărbaţi.
Iar ceea ce păţesc femeile în arena sportivă constituie fără doar şi poate o mostră în miniatură a celei mai mari diversiuni la adresa sexului frumos dar şi implicit în general a nimic altceva decât însăşi reproducţia speciei, uriaşă diversiune prin învăluire sub forma calului troian identificat pe post de aşa-zis feminism, cu consecinţe deja devastatoare asupra fibrei sociale şi având drept principală ţintă tocmai femeia, doar la prima vedere şi în aparenţă „împuternicită” în raportul dintre sexe, dar de fapt subiect al unei cât se poate de perfide şi subtile inginerii sociale, indusă mai ales în societăţile industrializate secularizate, subminându-i în profunzimea lor caracteristicile identitare fundamentale la nivel existenţial.
Totul, totul având în cele din urmă drept scop final însăşi depopularea forţată a speciei, iar cum altfel dacă nu şi printr-o înşelătoare inginerie socială tacită pe seama reprezentantelor sexului frumos, potenţiale mame ale atâtor noi generaţii.
Referitor din nou strict şi punctual la raportul intitulat „Violenţa împotriva femeilor şi a fetelor în sport”, având-o drept autoare pe raportoarea specială a Naţiunilor Unite în ceea ce priveşte violenţa împotriva femeilor, Reem Alsalem, raportul examinează impactul sportivilor transgender în sportul feminin global.
„Înlocuirea categoriei sportului feminin cu una mixtă în ceea ce priveşte sexul a rezultat în creşterea numărului sportivelor femei pierzând oportunităţi, incluzând medalii, când concurau împotriva bărbaţilor,” a semnalat raportul.
S-a ajuns însă chiar şi la situaţii mai dramatice, precum cea provocată de echipa de volei feminin a San Jose State University, care, aliniind şi un sportiv transgender, care, nu demult, în timpul unui meci, a acidentat o sportivă oponentă ca urmare a unei trimiteri foarte puternice a mingii, a ajuns a fi evitată de 4 formaţii adverse din întrecerile Mountain West Conference, alegând în semn de protest a nu se mai alinia la start.
Ar mai fi printre alte cazuri şi cel specific amintit în ceea ce-l priveşte pe jucătorul transgender de golf Hailey Davidson, recent participant în cel de-al doilea tur preliminar al întrecerii feminine The Ladies Professional Golf Association’s (LPGA), în ciuda întregii opoziţii a unui grup de nu mai puţin de 275 de sportive femei care au obiectat împotriva politicii organizatorice, şi totuşi, fără efect.
Ceea ce poate constitui un indiciu vizavi de puterea influenţelor acestei tendinţe, încurajate asemenea unui veritabil lobby în sine.
Iar aceste exemple sunt doar câteva din noianul atâtora în care sportivi transgender înving femei din punct de vedere biologic în concursurile sportului feminin.
Şi totuşi, mai survine şi câte un contraexemplu în sensul normalităţii, după cum urmează.
Un sportiv transgender ştie că acest tip de competitori are mai multe avantaje în arena feminină decât adversarele biologic femei
Ceea ce a dus la puncte de vedere diferite până chiar şi în însăşi comunitatea LGBTQ+.
Astfel, într-un interviu în Outkick, Nicole Powers – tot din golf şi tot transgender, care a concurat şi-n alte sporturi, şi-a împărtăşit decizia de a nu mai concura în golful feminin şi-n general în sportul feminin împotriva participantelor biologic femei.
„Am avut de făcut un pas înapoi şi să realizez că realităţile biologice sunt adevărate iar avantajele în plan competiţional vor exista pentru totdeauna în ciuda tuturor anilor cu oricâte intervenţii chirurgicale şi hormonale pe care le-ai efectuat, încât să înţeleg că locul meu nu e în sportul feminin,” a semnalat Powers.
Care a dezvăluit că s-a văzut nevoită să se confrunte cu o reacţie negativă la adresa deciziei sale din direcţia comunităţii LGBTQ+. Mulţi din reţeaua sa de suport insistând că ea ar aparţine sportului feminin ca participantă transgender, indiferent de rezervele pe care însăşi Powers le încearcă în acest sens.
„Reacţia a fost aproape aceeaşi, precum la o mulţime din aceste evenimente în care concurez. A fost şocantă în sensul că ‘ei bine, nu, nu, nu, tu sportului feminin îi aparţii,’ fie şi dacă eu spuneam ‘nu, nu-i aparţin.’ Dar ei tot continuau să încerce a forţa această agenda cum că tu eşti o femeie trans şi noi continuăm să te avem pe post de campioană în sportul feminin. Nu-s o femeie, ci sunt o femeie trans. Şi e precum în această lume bizară în care eu încerc să apăr realitatea împotriva unora care încearcă să apere ceva despre care eu le spun că nu sunt.”
Tot într-o direcţie firească a lucrurilor, World Athletics a interzis participarea sportivilor transgender în categorii feminine ale reuniunilor internaţionale atletice.
Pe de altă parte, din arena atletică, un caz semnalat de Sporttim în primăvara lui 2023 din sportul amator de veterani peninsular, accesibil aici sub titlul <VIDEO. Un el „ea” ia al 8-lea titlu în curse feminine, bătând recordul pe 200m la Naţionalul Masters indoor al Italiei deşi în aceeaşi probă masculină s-ar fi clasat pe 14, şi îşi compară criticii cu „Hitler”, dar se şi victimizează că ar fi segregat aidoma „ciumaţilor”. Ocupanta locului 2, câştigătoare morală, în numele femeilor din concurs aplaudând-o: „Ne simţim foarte discriminate” Ce rost mai are aşa sportul?>
Mai multe despre sportivi transgender putând fi lecturate pe portalul „Confuz ca gen”, GenderConfused.com
În fine, o explicaţie vizuală din partea lui Gabor „Gabe” Zolna în ideea în care de ce ar merita sportivii transgeder a fi instituţionalizaţi, accesibilă pe canalul zolnareport.com de pe Brighteon.com.
