N-au mai apucat nici ele să devină mame, nici atât bunici, iar acesta poate fi un semn plin de tâlc al apropierii sfârşitului vieţii pe pământ aşa cum o ştiam. Se moare în neştire pe capete şi în lumea sportului, nu doar prematur, ci de-a dreptul extrem de vremelnic, această profundă anomalie în absolut împotriva legilor firii devenind noua normalitate – esenţial de subliniat, instalată pe fondul pasivităţii lumii care nu lansează şi nu-şi autoadresează întrebări cât se poate de legitime pe seama atâtor decese subite, ca şi cum ar fi natural să te stingi la 32, 36 de ani sau chiar mai tânăr şi nimic altceva notabil n-ar fi de punctat, ci doar se limitează la a se întrece în „postări” care de care mai lacrimogene pe aşa-zisele „reţele de socializare”. Iar această pasivitate este efectul condiţionării psihologice a omenirii la „noua normalitate” despre care a fost spălată pe creier în „schemele” Stupid-19 şi a secerişului prin aşa-zisa „vaccinare” – nimic altceva decât curată sinucidere, devenind posedată demonic prin a încuviinţa războiul făţiş al urzitorilor agendei transumaniste împotriva naturaleţii şi umanităţii, în ghearele unui cult satanic axat pe sacrificiul de sânge uman şi nu numai.
Ultimele sacrificii la vârste premature convenabile ocultei, pentru a nu mai apuca a procrea, în rândul unor performere competitoare de frunte, Frentorish Bowie la numai 32 de ani – campioană olimpică în atletism cu ştafeta de 4×100 metri a SUA la Rio de Janeiro şi dublă campioană a lumii un an mai târziu, pe 100 de metri şi tot cu ştafeta, în plus dublă medaliată olimpică pe 100 respectiv 200m şi medaliată la Campionatul Mondial două ediţii la rând pe suta de metri, iar Kristen Mitchell la doar 36 de ani, deschizătoare de drumuri pentru reprezentantele sexului frumos în wrestiling-ul din Australia.
În urmă cu nici 6 ani, la Londra, „Tori” Bowie devenea dublă campioană a lumii într-o probă de prim rang a atletismului, de viteză, pe 100 de metri, atât la individual cât şi cu ştafeta SUA, dar de-acum este istorie, în rând cu atâţia şi atâţia sportivi renumiţi sau neştiuţi care şi-au găsit prematur sfârşitul odată cu lansarea campaniei de aşa-zisă „vaccinare” – de fapt o modificare genetică împănată cu efecte adverse a căror listă este copleşitor de lungă, consecinţele fiind imprevizibile, imperceptibile şi extrem de greu detectabile, cum cad bine unei vătămări cu o „armă albă”.
Iar „pomelnicul rubricii decese” a căpătat şi acesta tentele clare ale unui ritual standardizat, cu nuanţele sale de la caz la caz, dar axându-se în general strict pe deplângerea pe „reţelele de socializare” a dispariţiei celui decedat, şi elogierea sa, însă nimic altceva, ca şi cum ar fi natural, normal şi firesc ca moartea să fi survenit într-atât de vremelnic, o omenire împăcată cu soarta de a fi dat curs sinuciderii asistate, sau pentru a o descrie prin cuvinte ale urzitorilor, „micşorăm turma şi turma ne plăteşte pentru serviciile de exterminare”, enunţate de Kissinger în 2009 la Consiliul pentru Eugenism al OMS.
Presa se întrece în asemenea situaţii ale dispariţiilor tragice şi în a enumera distincţiile celor stinşi, detalii devenite banale şi insignifiante amănunte prin comparaţie şi în contextul esenţialei gravităţi extreme a „noii normalităţi” pe cale de standardizare în ceea ce priveşte mult prea vremelnicele dispariţii, repetitiv aspect cheie care nu este de fapt deloc punctat, ci învăluit într-o tăcere mormântală, ca şi cum ar fi natural, normal şi firesc, iar în consecinţă n-ar mai fi nimic de zis în acest sens.
Ceea ce este mai tulburător în sine, prin prisma reacţiei lipsite de fireşti semne de întrebare din partea celor rămaşi în urmă în a-şi duce în continuare crucea, decât decesul propriu-zis, eliberator în această lume în care miliarde „au pactizat cu diavolul” prin a-i face jocul mutaţiei genetice a vieţii pe pământ, dinspre naturaleţe înspre transumanism.
Acestea ar fi considerentele esenţiale la fiecare nouă dispariţie, tot mai numeroase şi după un acelaşi tipic, din senin şi prematur, restul fiind simple amănunte, despre „Tori” Bowie şi prin cele consemnate aici de partenerul ActiveNews, despre australianca Kristen Mitchell (36 de ani), pe news.com.au.
Şi numele lor vor fi cel mai probabil adăugate, încă un număr la tragica statistică, pe răbojul evidenţei actualizate a sportivilor vătămaţi şi decedaţi de la lansarea aşa-zisei „campanii de vaccinare” în decembrie 2020, evidenţă ţinută de goodsciencing.com – site cu motto-ul „ştiinţa necesită o dezbatere deschisă, iar orice altceva e totalitarist”, lista fiind accesibilă aici, deja cu aproape 1.300 de competitori morţi în ultimii 2 ani şi ceva, amatori ori profesionişti, anonimi sau mari vedete. Esenţial însă şi în privinţa acestei statistici este de semnalat că lista include strict doar sportivii despre care s-a aflat că au întâmpinat probleme medicale sau chiar au decedat, despre care au ajuns aşadar să afle cei care ţin evidenţa, fiind pe de altă parte cât se poate de sigur, imposibil altfel, ca numeroşi alţii să fi plecat dintre noi fără ca autorii demersului să fi prins de ştire, şi normal, căci lumea-i largă.
O lume în care tineri de elită în domeniile lor se sting brusc înainte de a fi devenit părinţi, nici atât bunici, o lume condiţionată psihologic printr-o subtilă îndoctrinare în a o căta greşit pe pista falsă a manipulării în sensul că „îşi trăise viaţa din plin şi a murit făcând ceea ce-i place”, alt absurd nonsens vehiculat şi acesta în nuanţele „noii normalităţi”.
Iar pentru fiecare binecunoscută performeră precum Bowie ori Mitchell există atâţia şi atâţia anonimi vătămaţi sau chiar dispăruţi în urma „schemelor de tratament” din 2020 şi 2021-22, cu mască respectiv ac.
În ceea ce priveşte cazul particular al lui „Tori” Bowie, nu-i doar tocmai pentru prima oară în „noua normalitate” ca prin presă să se nuanţeze subtil că ar fi vorba de fapt despre a-şi fi luat viaţa, întrebarea cheie în lumina unor asemenea tente punctuale fiind de ce oare mass-media nu-şi pune problema majoră că în general peste 5 miliarde de oameni din lume au recurs la o sinucidere asistată, bruscă, apropiată ori cu efect întârziat pe termen mediu-lung, prin a încuviinţa aşa-zisele „măsuri” din 2020 şi aşa-zisa „vaccinare” din 2021/2. Asta ar fi o temă capitală, a sinuciderii în masă, şi nu aluziile cum că vreo sportivă ar fi cochetat cu gândul sinuciderii. S-a „sinucis” într-adevăr, dar altfel şi în prealabil, prin înţepare.
Cât despre împingerea omenirii şi în acest mod, al degenerării prin sintetizare spre transumanism, cu victimele de rigoare ale „erorilor de sistem”, oculta satanică îşi reuneşte „cozile de topor” ale implementării „noii ordini” într-o întâlnire la vârf pe 18-19 septembrie 2023 la New York, sub cupola ONU, pentru stimularea accelerării „dezvoltării sustenabile” din Agenda 2030 şi marcarea începerii unei noi faze, mai alerte, a acestui „progresism” totalitarist ducând spre desăvârşirea digitalizării, supravegherii şi controlului populaţiei globului.
Turmele, împinse spre prăpastie de lupul paznic la stână. Controlează mintea moale a oii şi stăpâneşti turma.
