Timişoara fără maraton în 2011 dar cu ştafetă ciclistă

Constantin Dumitra, organizatorul Maratonului Timişoara, în preajma podiumului dominat la feminin în 2009 şi 2010 de Silvia Banda, "urmaşa" sa ca reprezentantă a oraşului în ultramaratonul italian Firenze - Faenza

Timişoara nu va mai beneficia în 2011 de un concurs de maraton, ajuns în 10 octombrie 2010 la cea de-a zecea ediţie şi care este organizat de Atletic Club Maraton, conform spuselor lui Constantin „Tele” Dumitra, sufletul acestei competiţii.

În schimb, Dumitra propune la ediţia viitoare, din 9 octombrie 2011, menţinerea celorlalte probe, devenite tradiţionale, de alergare pe 10 kilometri respectiv de semimaraton, pe distanţa de 21,1 kilometri, plus introducerea unei întreceri de ştafetă pentru ciclişti, rezervată grupurilor a cîte 4 echipieri, care să ruleze fiecare în mod egal pe un sfert din întinderea unui maraton de 42,2 kilometri.

Constantin Dumitra anunţa şi înaintea startului ediţiei găzduite de Timişoara în 2009 că nu va mai organiza o probă de maraton în 2010, revenind ulterior asupra deciziei doar la rugămintea AIMS, Asociaţia Internaţională a Maratoanelor şi a Curselor de Anduranţă, în al cărei calendar competiţional prezenţa Timişoarei era deja la ordinea zilei, şi a puţinilor pasionaţi care au insistat pentru perpetuarea tradiţiei.

„A fost tot mai dificil mai ales din punct de vedere logistic şi material-financiar ca Atletic Club Maraton să continue organizarea Maratonului Timişoara iar în 2010 l-am găzduit mai ales ca o obligaţie faţă de recunoaşterea sa din partea AIMS, în al cărui calendar se regăsea. Mi-e ruşine faţă de AIMS dar acum chiar că renunţ, în condiţiile în care nu-mi mai pot permite să-l organizez la doar o săptămînă după Maratonul Bucureşti, ce a fost relansat şi reintrodus între asemenea curse odată cu anul 2008. Cedez ştafeta Bucureştiului, succes!”, a spus Constantin „Tele” Dumitra, conducătorul Atletic Club Maraton Timişoara şi suflet al acestui concurs.

„Crosul Firmelor se perpetuează iar pentru clasa I de la <Lenau> facem concurs”

Pentru Maratonul Timişoara şi organizatorii ei totul s-a transformat într-un coşmar logistic odată cu alegerea de către conducătorii Maratonului din Bucureşti a unei aceleiaşi date de concurs în anul 2008, dintr-un calendar competiţional cu o sumedenie de duminici disponibile din martie şi pînă în octombrie, ce se pretează condiţiilor climaterice din România. Coincidenţă sau rea voinţă? Cert este că în anul 2008 Timişoara se regăsea deja la cea de-a opta ediţie a Maratonului, pe cînd Bucureşti dorea reintroducerea sa în circuit. Ultimele două ediţii, din 2009 şi 2010, au fost programate decalat, cu Timişoara la o săptămînă în urma Bucureştiului. Cum însă în asemenea întreceri înscrierile se fac din timp iar perioadele de recuperare după efortul cursei sunt de două-trei săptămîni, este evident faptul că Atletic Club Maraton Timişoara a suferit o lovitură agravantă prin reintrarea în circuit, aproximativ la aceeaşi dată, a Bucureştiului.

În consecinţă, Timişoara a avut imediat de suferit în privinţa numărului competitorilor, redus în 10 octombrie 2010 la doar 17 maratonişti aliniaţi la start. „N-am mai atras interes şi nu se mai justifică. Motiv pentru care regîndim totul, cu ştafeta ciclistă acoperind aceeaşi distanţă a maratonului. E oferta noastră pentru 2011!”, adaugă „Tele” Dumitra, care va perpetua în schimb „Crosul Firmelor”, o competiţie rezervată angajaţilor companiilor din oraş, şi care în 15 mai şi-a derulat cea de-a opta ediţie a alergării pe 5 kilometri, urmînd a iniţia în 2011 şi un concurs de minicros pentru şcolarii de clasa I de la „Nikolaus Lenau” şi avînd în proiect un concurs de alergare pentru echipe ale cartierelor oraşului.

„Primarul Ciuhandu m-a întrebat dacă sunt în stare să închei ultramaratonul”

Rămîne de văzut dacă Dumitra va mai reveni încă o dată asupra deciziei de a nu mai organiza Maratonul Timişoara, însă doar sprijinul efectiv şi necondiţionat inclusiv al autorităţilor locale ar mai putea schimba ceva. Spre exemplu, la rîndul ei fiind subţiată numeric, Poliţia Rutieră nu a mai avut în 2010 capacitatea logistică de a asigura o porţiune din „zona zero” a concursului, organizatorii fiind nevoiţi să devieze parcursul.

În 2010, învingătorii Maratonului au fost Cătălin Miclăuş, din Timişoara, la masculin şi general, respectiv Silvia Banda, aliniată la start în fiecare ediţie, şi care în primăvară a reprezentat oraşul la ultramaratonul Firenze – Faenza, pe distanţa de 100 kilometri.

„Briza Begăi face minuni sistemului respirator”

„Îmi amintesc că am citit faptul că se căuta un maratonist pentru a se alinia la start în această cursă de 100 de kilometri, în Italia. Era în baza înfrăţirii oraşelor Faenza şi Timişoara, localnicii dorind să aibă în concurs şi un invitat de-al nostru”, îşi aminteşte Dumitra de unde a pornit totul în această privinţă, în anul 2000. „Primarul Gheorghe Ciuhandu m-a întrebat dacă mă simt în stare să închei ultramaratonul, odată ce mă prezentasem la Primăria Timişoara, pentru a demara demersurile în vederea alinierii mele la start”, povesteşte Dumitra, care s-a pregătit pentru concurs luînd aminte la nişte vorbe auzite întîmplător.

„Aşteptam în salonul pacienţilor, în vederea unei consultaţii la medicul Ioan Străuţ, şi am auzit cum o doamnă i se confesa unei alte paciente în privinţa minunilor pe care le face briza Begăi sistemului respirator. Cineva se vindecase plimbîndu-se de-a lungul falezei. Şi m-am antrenat alergînd în susul şi în josul Begăi, plus cu două săptămîni petrecute la Băile Herculane. Astfel am ajuns să devin primul român care a încheiat ultramaratonul nocturn Firenze – Faenza, în 27 mai 2000, încheind pe locul 377 din 5.600 alergători, la doar o săptămînă după ce sfîrşisem şi pe locul 230 în Maratonul Hanovrei”, menţionează Dumitra, al cărui nume se regăseşte într-o broşură onorifică a concursului italian. Iar din 2010, ştafeta acolo a fost preluată de concitadina Silvia Banda.

„Am adăugat prestigiului Timişoarei, prin organizarea a zece maratoane!”

Dovadă a bunei conlucrări dintre Dumitra, un pasionat de sport şi întreprinzător privat în acest sens, şi Primăria Timişoara, alergători bănăţeni se aliniau cu succes în anul 2003 la Maratonul Karlsruhe, tot în baza unui parteneriat în numele înfrăţirii celor două oraşe, cu Dumitra conducător al delegaţiei timişorene.

„Dorinţa mea de a înscrie Timişoara pe harta maratoanelor lumii a crescut văzînd din întîmplare reclama ce şi-o făcea fostul maraton al Bucureştiului, autointitulat <Die Beste Marathon der Welt> şi pretinzînd că avusese la start 5.000 de alergători. Adevărul e că prin 1998, la cea de-a zecea ediţie a Ericsson Maraton Bucureşti, au fost 100 de alergători… Ulterior, nu s-a mai organizat, pînă în 2008. Şi-atunci mi-am spus, de ce n-am reuşi şi noi organizarea unui asemenea eveniment!? Prin ceea ce am reuşit în cei 10 ani, sigur am adăugat prestigiului Timişoarei şi i-am răspîndit bunul nume măcar în lumea alergărilor de anduranţă”, spune Dumitra, născut în 1 iunie 1959 pe strada 3 august 1919, după cum îi place să precizeze.

Dumitra a concurat cu succes deja la ediţiile din 1992 şi ´93 ale Maratonului Hanovrei, reunind la start circa 3.500 alergători, şi a înregistrat timpi consideraţi buni în lumea acestei probe, 3h23´ respectiv 3h28´, experienţa dobîndită în Germania, unde a mai concurat în întreceri internaţionale pe 20 respectiv 10 kilometri, oferindu-i platforma logistică pentru a organiza asemenea evenimente şi în Timişoara, începînd cu anul 2000. De fapt, pentru o vreme, la începuturi, Atletic Club Maraton a găzduit şi Triatlonul, cu 1,5 kilometri înot în apele Begăi, pînă la Flora, urmat de 40 kilometri ciclism şi 10 de alergare, pe străzile oraşului.

Într-un fel, o probă a Triatlonului revine, prin ştafeta ciclistă din 9 octombrie 2011.

„Am practicat alergările, boxul, judo, lupte, haltere, canotajul, fiind legitimat şi la CS Politehnica, în secţia de kaiak-canoe”, rememorează „Tele”, un polisportiv devenit vicecampion naţional de juniori în 1977, la kaiak-canoe, pe cînd avea 18 ani, pe distanţa de 1.000 metri, un alt moment magic fiind locul 3 între juniorii mici, la „Cupa Speranţei”, la Snagov, într-un concurs ce-l avea la start şi pe Ivan Patzaichin.

„Eram mult mai mulţi sportivi, greu ajungeai sus!”

„Prima diplomă în alergări am obţinut-o în 1972, la un concurs de rezistenţă, pe 3.000 metri. Apoi luam un loc 1 la marş, pe 2 kilometri, organizat de la stadionul Progresul, în zona Pădurea Verde”, spune absolventul ca sculer matriţer al Şcolii Profesionale Electromotor, şi care în aprilie 1976 a devenit campion judeţean la Spartachiadă, concurs reunind disciplinele alergării, pornite ca şi acum, la Maraton, tot de la Liceul MIU, halterelor, cu 60 kilograme la smuls şi 80 la aruncat, la categoria sa de greutate, 56 kilograme, şi kaiak-canoe, pe distanţa de 6.000 metri.

„Sportul de masă era dezvoltat pe-atunci, numărul nostru era foarte mare, aşa încît foarte greu puteai ajunge sus, la vîrful piramidei. Aveai nevoie de disciplină, respect de sine, pentru automotivaţia necesară repetărilor din antrenamente. Dar tocmai aceste repetiţii formează şi călesc psihicul competitorului, inclusiv pentru viaţă. Pe cînd acum, sportul de masă e subţiat iar atitudinea e de genul <la ce bun să fac 10 repetări!?>. Ei bine, noi făceam 10 serii a cîte o sută de repetări… Intensitatea era mare!”, rememorează Dumitra, care a pomenit şi de „păcatul” de a nu fi ascultat rugăminţile celor care l-au dorit în atletism: „Am alergat suta în 11,2 secunde”. Şi fără a fi urmat însă un drum în atletism, „Tele” s-a fortificat inclusiv în Triatloane Militare, în 3.000 metri alergaţi pe teren accidentat, în regim de concurs.

De-acolo şi pînă la participarea la ultramaratoane n-a mai fost mult. Iar în ultimii zece ani a pus la dispoziţia amatorilor de alergări şansa de a experimenta senzaţiile forte din zilele sale de kilometri înghiţiţi parcă la nesfîrşit. Dar, pare-se, Maratonul Timişoara va ieşi începînd cu 2011 din oferta Atletic Club… Sau Constantin Dumitra va mai găsi încă o dată soluţia salvatoare?

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Atletism și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


6 + sase =

 


Ultimele articole din categoria Atletism: