Controversă de mari proporţii în jurul emblematicului NASCAR, epitomă a sportului cu motor nord-american, în profundă contradicţie cu valori definitorii ale „visului american” dar şi ale acestei ramuri prin tradiţie strâns înfăşurată în roşu, alb şi albastru.
Liga de curse cu motor de peste Atlantic lansa un program de practică internă ce părea la prima vedere a alimenta noblul efort al promovării diversităţii şi incluziunii atât de intens invocate în zilele noastre şi într-o disciplină prin excelenţă tradiţională curentului profund identitar naţional al SUA, însă, aşa cum a constatat şi dezvăluit jurnalistul de investigaţii Spencer Lindquist odată ce a cercetat stipulările acestui program de internship, un anumit aspect sărind în ochi stârneşte rumoare şi valuri nu doar în comunitatea NASCAR.
După cum semnalează NaturalNews, citând alte surse, Spencer a descoperit că oricine doreşte să se înscrie pentru programul estival de practică trebuie să îndeplinească anumite criterii specifice, însă nici pe departe cele la care cei mai mulţi s-ar aştepta, ci ţinând de exemplu de faptul că aspiranţii la internship trebuie să aparţină unor anumite grupuri etnice, incluzând clar şi specific cele african-americane, hispanice, latino ori asiatice.
Asemenea programe de internship au existat în varii industrii ca parte a iniţiativelor pro-diversitate, însă cel în cauză, lansat de NASCAR, iese în evidenţă printr-o clauză eliminatorie ce vine în profundă contradicţie cu valori nord-americane de căpătâi.
În sensul că dacă eşti alb, nu eşti eligibil pentru program, poate o metaforă în sine a răsturnării controlate de situaţie de pe tărâmul tuturor oportunităţilor şi al egalităţii în drepturi.
Cu alte cuvinte, un semnificativ procent al populaţiei ar fi exclus din programul de internship al NASCAR pe criterii rasiale, etnice, după cum semnalează naturalnews.com aici, dar şi aici sub titlul „NASCAR o apucă woke, EXCLUDE ALBII din programul de internship”.
Investigaţia purtată de Spencer l-a dus şi la avocatul constituţional David Bernstein, care a etichetat clauza ca fiind o „ilegalitate făţişă”, ce violează legislaţia drepturilor civile.
NASCAR n-a oferit vreo explicaţie jurnalistului de investigaţii, tăcere doar punând paie pe foc, inclusiv în social media, pe platformele căreia utilizatori din diferite sfere ale vieţii sociale s-au declarat a fi şocaţi şi contrariaţi de cele aflate, în condiţiile în care organizaţia în speţă din sporturile cu motor reprezintă un simbol al valorilor şi tradiţiilor din SUA.
Controversa din jurul „Diversity Internship Program” a celor de la NASCAR ridicând problema stării reale de fapt vizavi de asemenea programe rezervate diversităţii şi incluziunii, în sensul că n-ar fi doar un caz izolat, ci parte a unor tendinţe mai ample.
NASCAR s-a mai găsit în timp, sub o formă sau alta, în dezbateri legate de valorile identitare americane, Diversity Internship Program conturându-se a fi un nou capitol într-un spectru aşadar mai larg.
Alimentând implicit discuţii pe tema echilibrului necesar între promovarea diversităţii şi aderarea pe de altă parte la principiile egalităţii în drepturi şi ale fair-play-ului, de astă dată aspiranţii albi arătându-se a fi, într-o răsturnare de situaţie, cetăţenii de culoare de altădată, limitaţi strict la rândul de locuri din spate al mijlocului de transport în comun.
Cert e că, stipulând această clauză eliminatorie, organizaţia din sporturile cu motor a virat brusc spre stânga, precum au procedat recent şi destule altele în campanii publicitare stârnind peste Atlantic ridicări accentuate din sprâncene, într-un soi făţiş de aţăţare a spiritelor.
Ce a mai scos însă în evidenţă clauza dezvăluită prin cercetările efectuate în documentarea sa de jurnalistul de investigaţii, după cum subliniază autorii de peste ocean ai consemnărilor pe această temă, ţine de forţa încă existentă a jurnalismului de investigaţii, odată acesta exercitat, în a descoperi aspecte ce necesită în mod normal, în orice societate consolidată, scrutinizare din partea opiniei publice.
Se coteşte tot mai mult şi mai mult peste ocean într-o anumită direcţie, iar nimic nu-i întâmplător, nu doar simple coincidenţe, ci mai degrabă deloc de mirare. Căci drapelul roşu cu seceră şi ciocan e tot mai intens fluturat prin culisele în care se coc urzelile tendinţelor deja făţişe şi cât se poate de complexe ce agită apele fluxului „noii ordini” măturând încet şi sigur mapamondul în lung şi-n lat. Roata bolidului nu se reinventează, ci doar comunismul, sub diferite forme, lupul schimbându-şi blana dar năravul, ba.
