Marius Corciuc, multiplu campion al ţării, dublu campion balcanic, „bronz” la Internaţionale: „Traversez Timişoara în diagonală dar pregătirile sunt o relaxare, o plăcere”

Cu unul dintre cei mai buni sportivi timişeni, Marius Corciuc, despre victoria sa, odată, într-o tabără, în faţa celui care avea să devină primul campion mondial de juniori dat badmintonului de Europa, danezul Viktor Axelsen, şi în general despre picăturile de sudoare îngemănînd acolada de distincţii strînse pînă la nici 23 de ani într-un cabinet de trofee ale cărui limite nici nu le mai ştie.

Marius Corciuc, la pregătiri în sala Liceului UMT

Născut în 3 februarie 1990 la Reşiţa, Marius Corciuc, un triplu clasat în acest an pe podiumul Campionatului Naţional de Seniori, categorie în care însă va accede abia din 2013, are deja aproape 15 ani de badminton, pe care speră să-i întindă cît mai mult cu putinţă: „Am început badmintonul la vîrsta de 8 ani, la Berzovia, unde aveau repartiţia părinţii mei şi am crescut, împreună cu fratele meu, în cadrul unei secţii a Metalului Bocşa cu circa 20-30 de copii şcolari, începători. Clasele I-III le-am urmat la Berzovia iar apoi, odată cu mutarea părinţilor în Timişoara, în anul 2000, la Chişoda, am continuat la Şcoala Generală 22 şi Colegiul Naţional C.D. Loga, iar în plan sportiv antrenorul meu de la Berzovia, domnul Cornel Ştiopu, m-a îndrumat la Gloria Timişoara”.

Actualmente student în anul IV şi ultimul la Facultatea de Construcţii Timişoara, secţia de Inginerie Civilă, badmintonistul Marius Corciuc a parcurs totodată în 2012 şi ultimul său an competiţional înaintea trecerii la seniori, medaliile, diplomele şi trofeele adjudecate la nivel de club dar şi internaţional, pentru România, purtînd peste ani strălucirea unor frumoase amintiri din întrecerile de copii, juniori şi tineret: „Vara jucam fotbal iar iarna intram în sală, la badminton, aşa era la Berzovia. Şi ţin minte că primul concurs l-am avut în anul 1999, în februarie, la Bucureşti, o etapă în Campionatul Naţional. Şi la cel de-al doilea concurs am jucat tot pentru Berzovia iar atunci am obţinut cel mai bun rezultat înregistrat de club, locul 3 pe ţară la categoria 11 ani, la simplu. Nu era puţin lucru şi acea reuşită m-a încurajat”.

Sonia Olariu şi Marius Corciuc, ambii din sportul timişorean, cei mai pe val badmintonişti români

Îmboldit şi de fraţii Albu, badmintonişti care au ajuns la rîndul lor în Timişoara, Marius Corciuc a continuat prin a se ţine cu atît mai serios de sportul la fileu şi în Timişoara, spre deosebire de unii parteneri de concurs de la acele vîrste fragede: „Pînă la vîrsta junioratului cam toţi au continuat dar mai apoi unii n-au mai putut, s-au lăsat, şi la Oneşti de exemplu aşa este, unii întrerup după ce încheie junioratul. Pe mine m-a atras faptul că în badmintonul timişorean am găsit un colectiv în care eram ca într-o familie şi m-a avantajat faptul că antrenîndu-mă cu sportivi dintre cei mai buni din ţară, dacă nu chiar cei mai buni, am progresat şi eu. La fel, antrenorul Ştefan Nyari fiind cel mai bun, am avut şi de la cine să învăţ şi de exemplu cu Florin Posteucă, un multiplu campion naţional, m-am antrenat ani de zile la rînd. A fost şi ocazia de a merge în competiţii internaţionale…”

Iar de la un loc 3 pentru micuţa secţie din Berzovia, la titlurile naţionale juvenile pe bandă rulantă, pentru Timişoara: „Cîştigam la rînd, anual, la categoria mea de vîrstă, iar la 13 ani învingeam deja la categoria celor de 15 ani iar la cei de 17 intram în primii 3”.

Au urmat titlurile de Campion Balcanic de juniori, în proba de dublu băieţi, cu Ionuţ Grădinaru, în 2006, iar la dublu mixt, în 2008, în ultimul an de juniorat, cu Magda Lozniceriu, şi în ziua de astăzi partenera sa la perechi: „Sunt nişte medalii preţioase, pentru că Bulgaria este o forţă superioară în badminton iar mai nou şi turcii. Bulgaria a avut titluri europene la juniori, ba chiar şi o jucătoare la Jocurile Olimpice de vară, aşadar nivelul lor este mai ridicat decît al nostru, şi totuşi ne-am impus…”

Toate distincţiile juvenile nu-i mai ţin de-acum însă de cald, căci „îmi doresc să cîştig titluri naţionale şi la seniori, acesta este ţelul meu în badminton. Anul acesta, la seniori, în proba de simplu am încheiat pe locul 3 iar la dublu masculin şi dublu mixt pe 2, făcînd echipă cu Gelu Constantinescu respectiv Magda Lozniceriu. În fiecare an am devenit campion naţional dar nu încă şi la seniori…”

Sonia Olariu şi Marius Corciuc au prins în 2012 o 16-ime la Banuinvest International cu danezii Johanson - Madsen

Iar la atîtea distincţii interne, desigur, a sunat şi convocarea la lotul naţional al România: „Aveam 12 ani cînd am fost prima oară la lotul naţional, în anul 2002. Am fost şi la 13 ani, şi la 15, căci tot timpul mergeam la două categorii de vîrstă”. Astfel a prins Balcaniadele precum şi participarea la Campionatul European de Juniori, în 2009, la Milano: „La simplu l-am învins atunci pe numărul 1 al Angliei, iar cu Magda am cîştigat mixtul, cu Spania. La individual am ajuns din totalul de 128 la start între primii 32 atît la simplu cît şi la dublu băieţi şi dublu mixt. Iar în jocurile de clasament ne-am impus pe echipe în toate disputele, cu Norvegia, Ungaria şi Slovenia. Am adunat multe victorii, am cîştigat la simplu, la dublu mixt, la dublu băieţi”.

Convocările în lotul naţional de seniori sună de 2-3 ani, după ce premiera era la vîrsta de 16 ani, la o competiţie în Turcia, Marius Corciuc clasîndu-se la Kavarna pe locul 2 în concursul pe echipe al Balcaniadei de seniori, după o finală cu gazda Bulgaria.

„Pentru mine însă, de-acum, lotul de seniori contează!”, a repetat Marius Corciuc, nominalizîndu-i pe colegii „tricolori”, de fapt cei mai buni badmintonişti ai ţării, şi anume Nicolae Cojocaru – campionul naţional, Robert Ciobotaru – ocupant al locului 2, şi George Constantinescu, cu care este pe locul 3: „Eu sunt cel mai mic dintre ei”.

„Ţinînd cont că a fost primul meu an în întrecerile de seniori, a fost un an destul de bun. Îmi pare rău că n-am cîştigat o finală dintre cele două jucate, la dublu, dar cu mai multe antrenamente, în care să-mi îmbunătăţesc partea fizică, pot face şi aceşti paşi”, a mai spus Corciuc, enumerînd cîteva caracteristici ale badmintonului: „Rapiditate, viteză de reacţie… În acest sport trebuie să gîndeşti într-un timp foarte scurt, să iei deciziile optime, şi de aceea am şi rămas la badminton, pentru că dezvoltă foarte mult viteza de gîndire, te dezvoltă intelectual dar şi fizic. Şi le-aş spune oamenilor să încerce să joace badminton, pentru că şi eu, cînd mă uit la televizor, îmi pare că jucătorii se mişcă foarte uşor, pare a fi lesne, dar cînd eşti pe teren şi vezi cît de rapid e jocul, e cu totul altceva”.

Şi apropo de viteză, experienţe aparte deja a trăit. Pe cînd avea 17 ani, l-a întîlnit într-o tabără de vară pe un mai june campion de copii al Danemarcei, Viktor Axelsen, ajuns între timp, în 2010, primul european devenit campion mondial de juniori, după ce dispunea în finală de sud-coreeanul Kang Ji-wook. Născut la Odense, dreptaciul care în 4 ianuarie va împlini 19 ani, a jucat şi în 2011 finala Mondialului de juniori, iar în mai 2012 a avut cea mai bună clasare în ierarhia mondială a seniorilor, pe un remarcabil loc 22. „L-am prins cînd avea vreo 13-14 ani şi l-am învins, căci era o diferenţă fizică între noi. Acum 2 ani însă, am jucat din nou cu el şi m-a învins. Problema cu badmintonul românesc este că, la juniori, pînă la 15-16 ani suntem aproximativ la acelaşi nivel cu străinii, nu prea există o mare diferenţă. Dar pe cînd ei trec de la 16 ani la Şcoli Sportive cu tot ceea ce implică aşa ceva, ca la profesionişti, cu tot cu nutriţionist, şi se ocupă profesionist de jucători, noi continuăm pe aceeaşi linie. Pînă atunci, aleg dintre ei, tu, tu, tu, iar apoi, cu cei selecţionaţi expres pentru aşa ceva, se continuă profesionist!”

Marius Corciuc (CSM Timişoara)

„Cei care au într-adevăr talent şi vor să urmeze badmintonul, ar trebui mult mai mult sprijiniţi, trimişi la competiţii internaţionale. Ori noi avem 5-6 concursuri anuale, instalîndu-se monotonia, deoarece îi întîlnim an de an pe aceiaşi… Străinii au tot la două săptămîni competiţii internaţionale, plus că au mult mai multe întreceri interne. Eu zic că valoarea jucătorului creşte numai mergînd la competiţii, care generează şi un anumit entuziasm prin natura lor şi în care îţi testezi valoarea reală. Noi nu prea ajungem deloc <afară>, să vedem unde suntem cu adevărat, iar cînd ştiu că evoluez într-un acelaşi cerc, pe plan intern, poate interveni plafonarea”, a mai explicat Corciuc.

Întrebîndu-l dacă a ajuns la întreceri internaţionale, Marius a răspuns prin „deloc”, norocul său constînd în BanuInvest International Championships, anual, primăvara, în „Banu Sport”: „Am fost la toate iar acum 2 ani, cu Aduna Posteucă, am obţinut locul 3 la mixt, care este cel mai bun rezultat al meu pe plan internaţional”.

Iar prezenţele peste graniţe au de-a face şi cu susţinerea badmintonului, despre care actualul component al CSM Timişoara a explicat una-alta: „Am jucat vreme de 2 ani pentru clubul din Oneşti şi oamenii de acolo au fost de cuvînt, achitînd lunar indemnizaţia sportivului, asigurînd echipament, prezenţa la concursuri. M-am pregătit în Timişoara dar am jucat pentru clubul din Oneşti, căci aici nu exista un club, după juniorat. Eu nu pot să înţeleg cum de în Oneşti pot fiinţa două cluburi pe aceeaşi structură, acolo se poate, şi aici n-a fost nici măcar unul. Doamna directoare de la Oneşti a venit la concursuri, la pregătiri, a vorbit cu mine, m-a întrebat cum îmi merge. Oamenii de acolo îmi par mult mai dedicaţi pentru sport, pe cînd aici nimeni n-a venit să te întrebe ceva, să-ţi vorbească, <hai să facem ceva>…”

Pentru 2013, „principalul obiectiv este titlul naţional de seniori la simplu dar nu neglijez nici probele de dublu mixt, dublu masculin. Îmi doresc totodată ca la Internaţionalele României, la Timişoara, să ajung cît mai sus, şi mi-aş dori ca la Campionatul European să fiu în lotul naţional de seniori. Vom afla curînd cînd şi unde se desfăşoară, căci va fi în în iarnă…”, a mai spus Corciuc, care se împarte între anul de studenţie, de la 8 la 14, şi sport: „Învăţ cîte două ore şi mă antrenez tot cîte două ore, 4 zile pe săptămînă. Dar aceasta este chiar o relaxare şi o plăcere! Traversez Timişoara în diagonală, o oră şi ceva, de acasă pînă la antrenament. Pînă la <Sinaia> cu autobuzul, iar de acolo cu 1 pînă la capăt de linie. Iarna-i mai greu, căci e frig…”

Un badmintonist care a jucat în fiecare an pentru ţara sa la Balcaniadă, iar la 15 respectiv 17 ani a ajuns în toate finalele posibile ale competiţiei, simplu, dublu şi dublu mixt, şi-a mai exprimat nădejdea „să fie cît mai bine!”

Marius Corciuc cîştiga luna trecută, la Timişoara, Campionatul Naţional de Tineret

Iar această speranţă se leagă şi de primirea măcar a unei indemnizaţii, strictul necesar, din partea grupării care l-a legitimat odată cu 2012, CSM Timişoara, şi în numele căreia a evoluat momentan doar pentru glorie sportivă, asigurîndu-i-se doar transportul, cazarea şi masa la competiţii: „Vreau să rămîn dar am şi ceva oferte. Există o secţie nouă în Oneşti, care m-a ofertat, iar în cazul în care nu se asigură aici măcar strictul necesar, iau în calcul o participare, din nou, pentru Oneşti”.

Unde anul trecut era desemnat cel mai bun jucător pe 2011 al secţiei de badminton şi între primii 10 în ierarhia generală, a tuturor disciplinelor.

Iar apropo de statistici de final de an, Marius Corciuc nu este străin nici de asemenea distincţii, cum ar fi locul 3 în clasamentul celor mai buni sportivi timişeni pe anul 2006, pentru cele 8 titluri naţionale dar şi cel balcanic: „Am fost de 4-5 ori în top 10 pe Timiş, nici nu mai ştiu exact…” 

 

 

 

 

 

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Badminton, Exclusiv și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− opt = 1

 


Ultimele articole din categoria Badminton: