BC Timişoara n-are suficient sânge să finalizeze revirimentul, Rovinariul tăindu-i energia: BCT – Târgu Jiu 78:85. Play-off-ul, Fata Morgana

Jocul de care BC Timişoara îşi lega întreţinerea tot mai firavelor şanse de calificare în play-off, disputat de la ora 19,30 în faţa a binişor peste 1.000 de spectatori în sala „Constantin Jude”, a avut acelaşi deznodământ ca în covârşitoarea majoritate a cazurilor din acest sezon, eşec cu o trupă din 1-8, „violeţii” insistând într-o cursă de urmărire forţată de un prim sfert vraişte în apărare şi chiar preluând conducerea în minutul 25, dar nereuşind finalmente isprava cu care orădenii îi îngenuncheau nu mai demult decât joia trecută, şi anume să răstoarne decisiv scorul pe final: BC Timişoara – Energia Rovinari 78:85 (40:42).

Nici măcar atingerea mingii de către antrenorul unicei grupări doar cu succese pe linie în actuala ediţie a voleiului masculin românesc, profesorul Sorin Grădinaru lăsând grijile avute cu liderul CS Universitatea Timişoara pentru a onora cu prezenţa şi a efectua simbolic aruncarea de start a meciului cădere de cortină peste etapa a 21-a, n-a adus baschetbaliştilor acel plus din toate cele, care ar face la o adică diferenţa între eşec şi triumf. Ba din contră, după acest 16:26, 24:16, 16:19, 22:24, BC Timişoara e tot mai departe de iluzoriul loc opt, cu doar 5 cartuşe rămase pe ţeavă, dintre care meciul de sâmbătă, acasă cu „U” Cluj, precum şi deplasările la Sibiu şi Craiova, îi aduc în faţă tot oponente dintre primele 8 clasate. Am prefera să râdem de noi înşine, Toma Necredinciosul, dacă BCT ar întoarce cumva roata, dar ne e teamă ca nu deja la BCT – Timba să se joace ca de… play-out, senzaţia lăsată în această seară de Nini, antrenorul oltenilor, ţinând de teama vizavi de revenirea Stelei, furibundă spre 8, şi nu de o răbufnire a învinşilor „violeţi”.

Aşadar, cu toate strădaniile şi sforţările de dată recentă, cu toate rateurile la mustaţă, dintre care cele de la Ploieşti şi Oradea sunt cele mai semnificative, unele ştachete nu pot fi pur şi simplu atinse, pe undeva şi normal dat fiind ideea cu care s-a pornit la drum şi schimbarea de macaz din mers, cu soluţia cea mai convenabilă, pe când drumul începuse s-o ia binişor la vale. Iar uneori, oricât te-ai opune unui destin parcă implacabil, modificând şi reîncropind, cârpind şi… sperând, paşii falşi din decursul timpului te mână din urmă, te bântuie.

Un sezon de la care s-a sperat deşart îţi zâmbeşte acum hidos, existând toate şansele ca, după 3 ani, dar – paradoxal – tot cu Dragan Petricevic la cârmă, „violeţii” să sfârşească tot sub linie. De mirare? Am mai sugerat şi mai sus. Nu. O mică minune-ar fi fost ca revirimentul să fie şnur, iar cum nici oponenţii nu dorm, ceea ce s-a văzut şi-n această seară cu Energia Rovinari, unii-şi pot pune înzecite întrebări la ce bună atâta risipă de ban public, dacă tot nu-ţi concepi o temeinică strategie cu bătaie măcar pe termen mediu, ci doar păşeşti din aproape în aproape, trezindu-te că eşti în haltă, între mai multe trenuri, nici cu un lot de perspectivă dar nici sudat în timp, nici cu faza lungă declanşată însă nici forte măcar pe moment, ci doar aşa, sub imperiul nerăbdării, al rezultatului imediat, dacă se poate chiar ieri, ce tu răspoimâine şi de-astea.

Desigur, n-am fi scris toate cele dacă BCT ar fi avut coeziunea şi prezenţa de spirit să ţină cumva de cele 3 avantaje preluate la limită, în cea de-a doua jumătate a sfertului trei, de la 50:49, din mâna lui Jovanovic, şi până la 66:65, graţie coşgeterului Conley, servit de Milencovici, găsit din colţul de la mijlocul terenului de neobositul Jovanovic, atunci sub presiunea insistentă a 2 adversari, semn că se putea, dar realitatea e că, la fiecare revenire a Timişoarei, oaspetea micuţului Florin Nini, cu un pe măsură spiriduş Giordan Lee Watson, cel care a articulat 5-ul oltenilor şi a făurit prin vijelioase pătrunderi frontale nu mai puţin de 8 coşuri de două puncte, cele mai multe din meci la acest capitol, Energia Rovinari a găsit antidotul, uneori sub toate formele, a se citi „cu spate”.

În consecinţă, degeaba s-au zbătut integraliştii Jovanovic şi Conley, căpitanul servind cu 9 assists şi adunând 22 de puncte însă şi ratând 7 aruncări de la distanţă precum şi greşind tot mai des odată cu scurgerea timpului, de oboseală şi ros de tăişul mizei, iar americanul strângând 28 de puncte şi 10 recuperări, căci prestaţia de ansamblu a 5-ului de start, Jovanovic, Vasojevic, Conley, Gacesa, Fenn, în rotaţie aproape uniformă cu Radulovic, nu s-a ridicat la orchestraţia pusă în scenă de pătrarul Watson, cu mingi pentru mâna bună a lui Troupe dar şi pentru impozantul Ermin Jazvin, dominant dar şi agil sub panou.

Toate acestea s-au văzut încă din start, 2:10, iar cînd Watson şi-a început recitalul, coş plus fault şi 5:17, Petricevic a reacţionat cu Radulovic şi Lăpuşte în locul lui Fenn şi Conley, însă capacul aplicat de sârb masivului Jazvin a fost doar o picătură în mare. Cald şi rece, rece şi cald. Conley a revenit cu o frumoasă aruncare de 3 puncte dar tot el a ratat ambele aruncări libere, şi astfel s-a ajuns la 12:24 în minutul 8, deficit la care Dragoş Andrei, în locul lui Vasojevic, a fost timbrat în preajma lui Troupe, prea enervant de la distanţă.

Contra lui Tudosă şi apoi Aktaş Barîş, BCT parcă s-a mai redresat în faţa unei oaspete marcând cu 6 oameni în primele 10 minute, aceiaşi şi la final, şi a limitat oarecum handicapul, 16:26, mai evident în teren decât pe tabelă.

Fapt cu atât mai valabil la pauză, doar 40:42, cea mai mică diferenţă din primul minut de joc încoace, pe fondul unui reviriment în special defensiv. Scor cu care bănăţenii puteau fi mulţumiţi.

Dacă Petricevic a ieşit de la vestiare cu acelaşi cinci, în care Vasojevic s-a arătat din nou reţinut şi nesigur, în schimb Nini l-a menţinut pe masivul Karpelesz să-l vegheze cumva pe Conley, şi tot Energia a pornit mai bine şi în partea a doua, Fenn acumulând două greşeli personale în cascadă iar Gacesa repornind contorul punctelor abia după 3 minute.

Şi totuşi, Jovanovic a lansat un proiectil de 50:49, premieră în minutul 25, la conducere, urmată însă de o subită lovitură „cu spate”, a se citi mingea bâlbâită şi cu piciorul de altfel combativul Darby jr., plus, pe aceeaşi fază, forţarea lui Karpelesz în atac, din tot deranjul alegându-se însă cu o greşeală personală tocmai… Dragoş Andrei. Ceea ce te ducea cu gândul la spusele lui Petricevic după Oradea, apropo de acele momente decisive când necuratu-şi vâră coada, cert fiind că Fenn, Vasojevic şi Andrei aveau deja câte trei în cont, pe când Rovinariul cu preţioasă materie primă în subsoluri nu trecuse de câte două greşeli personale.

Atunci chiar s-a sperat, tribuna s-a entuziasmat şi parcă roata a început să se întoarcă, dar greşelile au reapărut subit. Din grabă, din frustrare, din neatenţie, iar puţintel şi din… prea multă atenţie. Şi din nou handicap!

Pornind în ultimul sfert cu un deficit de 5 puncte şi cu o a patra greşeală a lui Vasojevic, faultând departe de propriul panou, „violeţii” au recuperat însă din nou, 65:65 în minutul 34, moment în care duelul direct între mai micuţii Jovanovic şi Watson s-a ascuţit. Jucătorul de culoare, mai odihnit şi pe bancă, a mai zburdat tăios şi fără replică prin două pătrunderi individuale, ba chiar scoţând şi două greşeli personale pe pielea căpitanului bosniac, dar cu toată recuperarea nu doar de efect izbutită de Conley, însă tot o picătură în mare, BC Timişoara a înţeles în ultimul minut că nu e echipată chiar corespunzător: în teren, Vasojevic a strâns-o şi pe-a cincia, iar pe margine, prin spatele băncii, s-au plasat nişte mâini în sân şi bărbii în piept.

Cu alte cuvinte, nu doamna Speranţa, plătitoarea timişoreancă de taxe şi impozite, l-a adus pe cutărică, în absenţa unei viziuni şi în disperare de cauză, de pe-o zi pe alta, cum nu îl aducea nici pe ex-cutărică, deja demult plecat dar uneori fie chiar întorcându-se să învârtă cuţitul în rană, neechipat însă în „violet”, ci cei cu ideile-n vânt şi strategiile neroditoare, în numele şi pe banii Speranţei.

Play-off-ul, acest mare fîs mereu deştept împachetat şi din softoase sforării cu statul, nici de 2 bani speranţă în vizorul Timişoarei. Înapoi la planşetă, nu cu mâna-ntinsă ci cu ea pe creion cu radieră, să regândiţi macheta.

*

Marcatori:

BCT (7): Conley 28p, Jovanovic 22p, Gacesa 12p (35 minute), Radulovic 7p, Fenn 4p, Andrei 3p (11 minute), Vasojevic 2p (25 minute).

Au mai jucat: Lăpuşte (5 minute), Milencovici (4 minute). Pe bancă: Filip, Toth, Petrişor.

Energia (6): Watson 17p (6 recuperări; 5 assists / 37 minute), Troupe 16p (30 min.), Jazvin 16p (9 recuperări /36 min.), Darby Jr. 14p (18 min.), Karpelesz 12p (24 min.), Milosevic double-double 10p (11 recuperări / 33 minute).

Au mai jucat: Keerles (10 min.), Tudosă, Barîş Aktaş. Pe bancă: Ştefan, Vlaicu, Alionescu.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Baschet și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× unu = 9

 


Ultimele articole din categoria Baschet: