Ce contradicții bătătoare la ochi! Municipalitatea Timișoara crește cu aproape o treime chiria la sala de fitness și aerobic a unui mic întreprinzător particular care a investit într-un club de sport, dar care privat își deschide pe gratis ușa, fără nici măcar un ”Mulțumesc!”, unei grupări locale de marcă, asociată cu Primăria și ființând practic din banii contribuabililor. Iar capacul final, apropo de încurajarea sportului, a fost pus cu zgomot de către administratorii orașului prin perceperea chiriei pentru pregătirile în aceeași ”Constantin Jude” în cazul a 4 grupări, câte două de baschet respectiv handbal, dintre care trei, cele feminine, abia dacă reușesc să-și găsească niște mici sponsori.
Într-adevăr, CS Florin Teodorescu Culturism & Fitness se trezea cu o creștere de 38% a chiriei pentru spațiul amenajat în incinta Sălii Constantin Jude în cursul primului an de mandat al noilor înscăunați la Primăria Timișoara, în vreme ce chiria pe care o achita Municipalității lugojene pentru sala similară inaugurată pe malurile Timișului era redusă cu 30%.
Contradicția cea mai mare rezidă în discrepanța dintre atitudinea Primăriei de pe Bega, târându-se în instanță cu Florin Teodorescu și având parcă o fixație în a-l grebla pe reputatul culturist din incinta în care activează de peste 10 ani, și politica porților deschise practicată de clubul întreprinzătorului de a pune gratuit la dispoziția lui BC Timișoara, o grupare în asociere cu Municipalitatea, utilizarea aparatelor de fitness.
Desigur, ”Leii” de pe poziții de forță percep avantajul indus de circa un an și jumătate ca pe un drept cuvenit, căci altfel ar catadicsi măcar o dată să lanseze stânjenitoarea întrebare, ”dar cu gratuitatea cum mai stăm, chiar până în pânzele albe sau până sunteți evacuat!?”, ori să croșeteze un gest de ”Mulțumesc!” între numeroasele introduceri în scenă ale altor sportivi din oraș, practică uzitată înaintea partidelor ”violeților” în Liga Națională. Dar muțenie. Cert e că nimeni nu i-ar ridica lui Teodorescu o statuie pentru aceste gratuități, ci doar culturistul ar mai ridica eventual alte câteva în ansamblul pe care l-a creat în preajmă…
S-ar putea trage concluzia că asociații, adică Municipalitatea și BC Timișoara, văd amenajările clubului de culturism și fitness din colțul Sălii ”Constantin Jude” ca pe un bun comun, și în orice caz pe propriul ”teritoriu”, chiar dacă pe acel teritoriu cineva plătește o chirie în creștere, ceea ce exemplifică de fapt disprețul unor funcționari ai statului și pentru mica inițiativă privată, și pentru proprietatea privată. Care ar fi sfinte doar în cazul în care direct implicați sunt învârtiții de pe coridoarele puterii și găștile lor de șmecheri.
Ce mai cacealma străvezie! Foarte departe de aceeași oală n-ar fi nici BC Timba, care chiar de mai mult timp, de 2 ani și jumătate, utilizează în voie și fără a duce mâna la buzunar aparatura din același club al lui Florin Teodorescu, mai ales în condițiile în care și galben-negrii au fost în cele din urmă poftiți la borcanul cu miere al alocațiilor bugetare din banii contribuabililor, ce-i drept mai cu lingurița și doar pentru ca discrepanța să nu fie atât de bătătoare la ochi în comparație cu sumele vărsate de Municipalitate alb-violeților. Nota bene, BC Timba nu plătește intrarea în sala de forță dar e pusă mai nou în postura de a achita chiria pentru pozițiile de antrenament în ”Constantin Jude”!
De unde că nu este într-adevăr nici o exagerare în faptul că statul înșurubează în așa fel lucrurile încât eventual doar aerul ar mai rămâne momentan netaxabil, desigur, cu precădere și cu o înclinație diabolică spre marea masă de manevră. Numai că până și aerul este oricum suficient de poluat, știm dinspre ce zări, că sunt chemtrails sau nu, și aici nu este vorba despre nici cea mai mică teorie a conspirației, cum vor să dea de înțeles prin oarba mass-media românească preoți editorialiști, asta ca o paranteză. Din contră, o mare conspirație este ticluită apăsat pe jugul omenirii tocmai de către cei care strigă mereu acuzator ”Teoria conspirației! Teoria conspirației!”, pe când cei care relevă realitățile factuale sunt împinși la colț ca ”teoreticieni” și ”conspiraționiști”.
Revenind la oile noastre, aceste mici exemple dovedesc de fapt cât de mult sunt susținute, încurajate și prețuite într-un oraș autodeclarat avangardist și deschis spre mereu admirate orizonturi atât inițiativa privată cât și sportul. Dacă inițiativa privată ar fi a cui ar trebui în catastifele învârtiților, atunci ar fi și bine primit, ai noștri ca brazii, că doar trăim într-o democrație cu drepturi neîngrădite, dar așa, doar o vacă bună de muls, care mai dă lapte, benevol, cei-i drept din proprie inițiativă, pentru câte 3 luni, și grupării prim-divizionare de baschet feminin. Identic în privința tratamentului aplicat de Municipalitate formațiilor din sporturile de echipă, asociatele având statut privilegiat și uși așadar deschise fie și gratuit, pe când toleratele primesc înștiințări de achitare a chiriei, chiar dacă leii tramvai abia le ajung să bifeze calendarul competițional, putându-se trage concluzia că unii mai sus puși abia ar aștepta de fapt să-și frece palmele la o aruncare a prosopului, la o desprindere a vagonului ”balast”.
Aaaa, noi n-am făcut nimic, ei doar n-au putut să se acomodeze rigorilor democrației originale! Da, dar ați înrâurit cât ați putut lucrurile pe cărarea sprâncenată…
