INTERVIU. Vera Gavrilă, antrenorul vicecampioanelor naţionale U18 de la CSŞ Bega Timişoara: „Nu te-ajută cu nimic, că ai 7 la lot sau niciunul. Ar trebui, pentru că dacă nu-i motivezi, nu-ţi mai vin copiii, nu-ţi mai faci selecţia şi te trezeşti cu găuri în generaţie”

Între două antrenamente, cu echipele de babybaschet şi minibaschet, profesoara Vera Gavrilă, din fruntea catedrei de baschet la CSŞ Bega Timişoara, pepinieră sub panouri a oraşului, a punctat astăzi pentru Sporttim despre convocările fostelor sale eleve în lotul de senioare al României, despre „argintul” fetelor de U18, despre selecţie, despre BCM Danzio, despre provocări, satisfacţii şi neajunsuri…

Vera Gavrilă (stânga sus) împreună cu colega sa Mioara Chiţu şi baschetbalistele junioare de la CSŞ Bega Timişoara, vicecampioane naţionale la Botoşani, la U18, luna aceasta

 

www.sporttim.ro: Aţi fost recent la turneul final feminin sub 18 ani iar acum pregătiţi cu totul alte grupe de vârstă…

Vera Gavrilă: Da, acum am antrenamente cu micuţele, la baby şi mini. La baby anul e 2004 şi mai mici şi avem din fiecare, pe 22-28 iunie e turneul, iar apoi, din 29 iunie, până în 5 iulie, e la mini, la Craiova. Mini e 2003.

–          Sunt multe fete la mini şi baby?

V.G.: În jur de şaizeci, unele în primul an dar unele şi în cel de-al doilea, maxim al doilea. Am început grupa acum doi ani şi merge foarte bine. Sunt foarte mulţumită, sunt fete cu potenţial, care vor creşte înalte!

– Prin câte şcoli aţi trecut pentru a efectua selecţia?

V.G.: Prin 32 de şcoli, şi anul trecut, şi acum 2 ani. Căutam fete care să aibă vârsta de clasele a II-a – a IV-a. Problema este însă că săli seara nu prea apucăm, şi atunci efectuăm antrenamentele la ora 1, când nu e tocmai uşor unor părinţi să le ducă şi aducă, şi atunci sunt fete pe care nu le avem la pregătiri dar le avem în schemă. Nu trebuie pierdute din vedere chiar dacă nu vin din prima pentru că sunt şi care vin singure, în clasa a V-a, sunt copii buni, dar dacă nu continui cu o selecţie continuă, nu ai de unde să constitui o grupă. Căutăm să efectuăm selecţia pe o arie cât mai extinsă pentru că dacă aria nu e mare, nu poţi ajunge să alcătuieşti până la urmă o echipă combativă, mai ales că mai intervine pe parcurs şi riscul de a se lăsa. Deci trebuie ca piramida să fie foarte mare, jos să fie masă…

– E vreo şcoală care să se remarce în mod special, la selecţie ori ca jucătoare ajunse în sistemul divizionar?

V.G.: Nu pot spune că ar fi una care să aducă multe jucătoare dar în aceşti 2 ani mai multe am adus din zonă, de la Şcoala Generală 19, de la Generală 18, pentru că sunt mai aproape de şcoală, de la Generală 16. În rest sunt cam împărţite…

– Se poate face ceva concret pentru a coopta şi din şcoli mai îndepărtate ca poziţionare? Poate că sunt tot atâtea care ar corespunde criteriilor iniţiale…

V.G.: Nu poţi face nimic concret, căci eşti un profesor la două grupe, şi având antrenamente, unul acum, unul acum, n-ai timpul la dispoziţie, plus că sălile de liceu sunt în paragină, administrare zero, iar a doua, care au săli mai bune, nu le oferă directorii. Avem totuşi o bună colaborare cu Generală 21, cu Henri Coandă, cu Arte Plastice… Nu ai unde să faci pregătiri, şi chiar dacă ai fi dispus să faci în plus, şi eu una aş fi, nu am unde să fac.

– Apropo de antrenorii din secţie, câţi mai sunteţi?

V.G.: Câte trei la fete, trei la băieţi, unii cu 3 sau chiar 4 vârste. Iar dacă ai 4 generaţii şi te înscrii în competiţii şi ţi se mai şi suprapun, ceea ce se poate întâmpla, mai survin şi amânări, te mai rogi de un coleg; tot timpul trebuie să apelezi la artificii. Lucrăm foarte mult, remuneraţi suntem aşa cum suntem, weekend-urile ne prind pe la competiţii prin ţară şi nu suntem plătiţi pentru aşa ceva iar familia ne-o vedem când ne-o vedem…

– Nominal, cine-ar mai fi, căci au mai apărut modificări în componenţă?

V.G.: Colaborez cu Mioara Chiţu şi Silvia Prejban la fete, Silvia intrând momentan în concediu medical, şi trebuie să avem grijă ca grupele să fie reîmpărţite, iar la băieţi sunt Ciprian Prejban, Andrei Vaska şi Corina Moroşan. Domnul Bolcu a ieşit la pensie iar domnul Tibi Ondreikovics a ajutat cât a putut. Sunt cu toţii copii tineri, care-şi doresc să facă ceva!

– Mai sunt totuşi şi câteva pepiniere private în oraş… Vă alimentaţi cu unii copii şi de-acolo?

V.G.: Sunt, de exemplu SportStar, şi de la băieţii lor mai vin spre Bega, dar la fete mai puţin. Se antrenează şi ei pe unde pot, nu ştiu exact, la Banu Sport, la Generală 21, la Banatul, la Arte…

– Cred că simţiţi o mare satisfacţie dat fiind că unele foste eleve tocmai au fost convocate în lotul lărgit de senioare al României…

V.G.: Da, fostele jucătoare de la CSŞ Bega, şi de fapt Dora Ardelean este încă legitimată la CSŞ Bega, unde a fost în ultimul an de juniorat, şi rămâne de văzut dacă va continua şi rămâne la BCM Danzio Timişoara. E aşadar Adina Stoiedin şi Dora Ardelean. E o reuşită deoarece de la Ancuţa Stoenescu şi AnneMarie Părău doar Bianca Blanaru a mai fost convocată într-un stagiu, acum 2 ani, în lotul lărgit de senioare. Adina Stoiedin a participat deja la Jocurile Francofone, deocamdată fac parte din lotul lărgit şi sperăm să le vedem implicate la anul, la EuroBasket 2015, deşi Dopra, fiind din generaţia 1994, are şanse ceva mai mici de a prinde echipa de 12, însă nu se ştie. E un lucru mare să dai 3 jucătoare la senioare, acum sunt două în lotul lărgit, e un lucru bun pentru baschetul feminin al Timişoarei!

– Se poate face cumva şi o comparaţie, pentru că aţi amintit de Ancuţa, între generaţia respectivă şi noul val?

V.G.: Acum e o generaţie în schimbare, cele care au fost de valoare, aproape de aceeaşi vârstă, au alcătuit o formaţie bună. Însă încet-încet se retrag, căci au avut mult de jucat, şi la club, iar unele tind şi spre 40, şi deja se face schimbul. E o gaură între acea generaţie şi cele care vin, aflate în jur de 25 de ani. Încet-încet trebuie însă construit pe ele acum, să li se acorde încredere, o şansă, iar în câţiva ani îşi vor putea spune cuvântul. Valoric, există potenţial, deoarece majoritatea joacă în străinătate, în campionate tari, şi eu zic că vor face faţă. Cu europeanul din 2015 avem un atu, căci tinerele vor avea astfel şansa de a trăi experienţa participării la un EuroBasket şi vor porni cu un plus, clar, prin meciurile de anul viitor. Altfel vor fi motivate şi vor creşte în valoare, altfel va fi peste două campanii!

– Iar pe lângă Adina şi Dora mai e şi Bianca Blanaru, care a ajuns în baschetul nord-american de colegiu, în statul Washington…

V.G.: Eu o văd pe Bianca foarte bună dar n-a fost din nou convocată la senioare din cauză că s-a retras anul trecut de la BCM Danzio şi FRB a respectat regulamentul şi nu a mai fost rechemată la U20 şi la selecţionata de senioare însă părerea mea este că avea valoarea să fie şi în lotul lărgit de senioare şi la U20, fără drept de apel, ca pivot principal. Timpul le va rezolva însă pe toate în privinţa Biancăi. S-au bătut foarte multe echipe de peste Ocean pentru ea, a fost monitorizată de un scouter şi timp de 2 ani a fost declarată cel mai bun pivot junior al Europei, şi are şanse mari să prindă un campionat bun, să crească în valoare, ceea ce i-a lipsit în România, şi să demonstreze la anul, peste 2 ani, sau când va fi… Aici aş spune că ea nu s-a retras de la BCM Danzio că a vrut, ci din anumite motive, şi deci nu şi-a agăţat ghetele în cui, cum s-a scris. A efectuat antrenamente în particular, pregătire fizică, şi n-a mai continuat la o altă echipă pentru că, fiind în clasa a XII-a, a preferat să se axeze pe învăţătură şi să se antreneze în particular. Era greu să pleci în an de bacalaureat la o altă prim-divizionară din ţară doar pentru a demonstra Federaţiei Române de Baschet că eşti suficient de bun pentru selecţie. La lotul de senioare n-ar fi prins echipa dar exista o posibilitatea să o creşti prin cooptarea în lotul lărgit, pe când la U20 e incontestabil pivotul numărul 1 în ţară, pentru că nici nu prea sunt. De 1994 nu există în ţară pivot şi la 1995 sunt Iulia Răileanu, Simina, de la Braşov, şi Bianca. Restul sunt de postul 4. Din păcate aceasta este situaţia, la 1994 pur şi simplu nu există iar la 95 e Bianca. Dora are şi ea 1,86 dar e de postul 4, şi 3, nu de pivot…

– Ca şi Bianca, n-aţi mai fost şi în 2013-2014 la BCM Danzio. Cu un sezon înainte eraţi secundul lui Dan Ionescu…

V.G.: Am avut într-adevăr în sezonul 2012-2013 o reluare a legăturii cu echipa mare a Timişoarei, după ce ani de zile m-am luptat pentru cauza promovării junioarelor Begăi spre seniorat şi am avut o viziune în privinţa jucării junioarelor, care a fost foarte greu înţeleasă. Eu am explicat mereu că trebuie cred să li se dea o şansă, şi în sezonul 2012-2013 mi-au propus să alcătuiesc echipa U23 iar din 13 fete 10 au fost foste sau actuale junioare ale noastre, la Bega, după care în toamna trecută a rămas că voi fi secund la echipa mare, însă, din păcate, au rupt neplăcut legătura prin preşedintele de-atunci, Dan Ionescu. Eu mi-am văzut însă în continuare de interesul junioarelor şi le-am trimis şi pe mai departe la antrenamente cu echipa mare, de două ori pe săptămână, chiar şi de 3 ori, cum au fost solicitate, iar legătura a mers şi în continuare, chiar dacă n-am mai fost pe bancă, şi nici pe departe nu s-a pus problema ruperii colaborării.

– Cum va continua însă această colaborare?

V.G.: S-a schimbat preşedintele clubului, anul acesta a preluat domnul Marinko Lazarov, şi am stat de vorbă cu dumnealui şi încercăm să facem lucruri bune, în baza unui contract scris de colaborare, real, între cele două entităţi. S-a arătat foarte interesat şi cred în sfârşit că suntem pe drumul cel bun, în al nouălea ceas.

– Iar mai exact, ca tinere implicate?

V.G.: Stoiedin cu Zidaru rămân sigur la prim-divizionara de senioare, acum se discută şi cu Dora Ardelean, căci încheie junioratul, şi sunt şi pe mai departe în vederile clubului şi Teodora Neagu, Alexandra Steiner, Alexandra Sasebeş – doar că ea ar cam vrea să se lase. Ele vor evolua cu dublă legitimare dar poate se înscrie BCM Danzio şi cu echipa de U20. De fapt s-a înscris la U20 şi în ediţia trecută însă după ce Bianca Blanaru s-a retras de la cea mare, a căzut planul. La U20 aş fi fost eu şi cu colega mea Mioara Chiţu, iar Bianca a zic că ar continua la U20, însă BCM Danzio ne-a comunicat că se retrage pentru că nu mai investeşte dacă Bianca nu mai joacă la echipa mare. A sunat ca şi cum restul jucătoarelor nu mai contează…

– Ce a reuşit CSŞ Bega în acest sezon, şi ce-ar mai fi de jucat?

V.G.: Singurele care-au dat satisfacţie au fost baschetbalistele echipei de U18, vicecampioane naţionale. Fetele de U13 au sfârşit în schimb în grupa valorică B iar fetele de U15 pe locul 5, cu Silvia Prejban. La U16 fetele au plecat astăzi la finale, la Alexandria, cu Ciprian Prejban, unde debutează miercuri. La băieţi, la U13 şi U14, grupele lui Andrei, n-au prins până la urmă nici finala grupei B valorice. Ciprian Prejban a mers cu băieţii de U18 la finale, pe locul 8, iar Corina Moroşan are echipa de U15, ajunsă pe locul 7. Găuri ar fi, într-adevăr, şi se pare că a survenit un declin, după ce generaţiile de 1993, 1994 şi 1995 au adus multe medalii. Şi acum se pare că e o gaură! Selecţia îşi spune cuvântul, în primul rând, căci dacă n-ai selecţie, nu poţi să emiţi pretenţii.

– N-ar fi trebuit însă să intervină şi o emulaţie, la cât s-a insistat la nivel de seniori cu prim-divizionara BC Timişoara? S-a obţinut locul 2 pe ţară, finala Cupei României, străini în echipă, antrenori străini, jocuri televizate, tot interesul suscitat în jurul „violeţilor”. N-ar fi trebuit să producă un boom, o dorinţă de a juca baschet în rândul băieţilor, adolescenţilor?

V.G.: Dacă n-ajungi să mergi în săli şi apoi să le arăti modelele, ei se uită şi se mulţumesc cu a privi. Nu e singurul mod de a genera interes prin investiţia în echipa mare. Micuţii trebuie selecţionaţi, aduşi în sală, şi apoi să le fie arătate modelele.

– Iar apropo de asta, au venit modelele să împărtăşească o schemă cu copiii, să le vorbească, sau pur şi simplu să iniţieze un contact cât de mic?

V.G.: N-a fost vreo iniţiativă nici din partea lor, nici din partea noastră. Am înţeles că fetele au fost la o grupare privată şi m-a surprins, căci de la CSŞ îşi ia BCM Danzio majoritatea junioarelor, dar ei s-au dus la o formaţie particulară care n-a dat o jucătoare senioarelor. Era o acţiune frumoasă. Ca băieţi, da, cluburile private ne-au alimentat cu copii, dar la fete mai puţin, două-trei. Şi totuşi, să nu te duci la cea care îţi dă valori! Să vină cu câte o iniţiativă, însă aşa am rămas doar cu acţiunea de la retragerea Mirunei, şi atunci junioarele noastre au fost superîncântate! Eu le-am spus ideea şi am rămas cu ideea, căci ar fi fost frumos să ducem şi noi fetele la Danzio. La băieţi, cluburile de seniori şi CSŞ Bega sunt mai implicate.

– Aşadar ar fi locul 2 la sub 18 ani, cu fetele, recent, la Botoşani…

V.G.: Da, şi două nominalizări, în primii 5, Alexandra Sasebeş ca extremă, pe postul 2, şi Teodora Neagu – pe 5, o fată de 1,81, şi aici e o problemă cu pivoţii, la generaţia 1996, unde nu prea sunt, iar la 1997 mai e o fată înaltă. Noi, cu CSŞ Bega, am fost peste toate adversarele de la turneul final, şi nu o spun eu, a spus-o toată lumea acolo, meritam titlul! Dar la meciul cu Sibiul, Alexandra Sasebeş s-a accidentat la încălzire şi fetele au jucat plângând. A doua zi nu ştiam dacă putem conta pe ea, a tras cât a putut, dar nu era în plenitudinea forţelor. Iar pe parcurs clujencele ne-au tot ajuns şi când au simţit fetele că vin peste noi, s-a resimţit şi în joc, au căzut psihic pe final. Dar pot să spun că a fost un an bun, şi puteam lua şi aurul într-o conjunctură mai favorabilă. Am avut şi cele două fete cel mai bun cinci al turneului, iar trei, Neagu, Sasebeş şi Steiner, au fost convocate la lot. De fapt, lista convocaţilor ar fi mai largă. La U20 e şi fosta noastră junioară Denisa Molnar, plecată de 2 ani în Anglia, convocată în lotul lărgit cu toate cu este cu un an mai mică, pe lângă Dora. La U20, la băieţi, sunt Cătălin Sabău şi Raul Covaciu, la U18 Vlad Szekely, la U16, Vlad Secuianu, iar la fete la U16, Zahra Serrieh şi Larisa Neagu. Să nu-i uităm nici pe Olah, Toth, Oprişor, care nu a crescut aici dar a fost adus, a jucat la CSŞ.

– Aţi cochetat cu lotul reprezentativ, la nivel juvenil…

V.G.: Acum 2 ani, la generaţia de 1996, şi da, pe viitor îmi doresc să mai revin la lotul naţional, când sunt chemată, voi răspunde cu plăcere solicitărilor federaţiei.

– Au însă cluburile şi antrenorii un beneficiu din lansarea de juniori către loturile reprezentative?

V.G.: Nu, nu te-ajută cu nimic ca şi club, că ai 7 la lot sau niciunul. Nici ca antrenor nu eşti remunerat, şi nici ca jucător. Nu există nici o stimulare. Ar trebui, pentru că dacă nu-i motivezi, nu-ţi mai vin copiii, nu-ţi mai faci selecţia şi te trezeşti cu găuri în generaţie. Pe când dacă s-ar acorda stimulente, i-ar însufleţi şi pe alţii, „uite, el a fost recompensat!” Nici măcar echipamente…

– Şi cum sunt remunerate junioarele la absolvire, odată ce fac pasul spre seniorat?

V.G.: Când termină junioratul, suma e modică la început. Ele nejucând foarte mult, dacă e vorba de un club care de-abia supravieţuieşte cu echipa de seniori, de unde să susţină şi juniorii!? Atunci majoritatea ajung să joace gratis, numai cu mulţumirea faptului că sunt cooptate la seniori. Dar am înţeles că o să aibă şi ele un salariu, căci vor să investească puţin în junioare, să crească junioarele!   

* Vera Gavrilă are două fiice, de 3 respectiv 7 ani, împreună cu Sebastian Gavrilă, unul dintre cei 2 antrenori de lupte greco-romane de la CSŞ 1 Timişoara.

 

Acest articol a fost publicat în Baschet, Juniori și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 × unu =

 


Ultimele articole din categoria Baschet: