Fără a avea mari şi numeroase motive de satisfacţie în sezonul 2022-23 în faţa oponenţilor mai puternici – bucurii numărate pe degetele unei mâini, baschetbaliştii Timişoarei măcar pot fi în schimb împăcaţi că au ieşit din scenă cu fruntea sus, căzând în condiţii de adversitate – a se citi, fără playmaker-ul Dokovic, de pe un cal alb, nimeni altul decât clubul câştigător în „Conferinţă” şi în grupa I valorică Top 10 a Ligii Naţionale, CSM CSU Oradea, care, după ce acum o jumătate de an şi două zile ceda pe Bega cu 77:73, n-a câştigat nici în această seară în Banat în timpul regulamentar de joc, calificându-se totuşi în semifinalele play-off ale campionatului, însă abia doar după minutele de prelungire ale celei de-a treia întâlniri cu „violeţii” în sistemul „cel mai bun din 5 jocuri”, prima în „Constantin Jude”: 87:91, după 42:36 la pauză în favoarea localnicilor şi 79:79 la finele celor 40 de minute.
Deşi fără Ilija Dokovic, accidentat miercurea trecută la inaugurarea sferturilor fazei play-off, înaintea pauzei meciului de la Oradea, aşa-zişii „Lei din Banat” – care n-au fost însă vreodată „regi” ai Ligii Naţionale, au fost totuşi „lei” măcar la ieşirea din scena sezonului 2022-23 a „circului” primei divizii româneşti, şi circ este într-adevăr prin prisma cifrelor care nu mint, ci spun chiar totul.
Circ amăgind consumatorii de baschet din spaţiul „tricolor” cu copii palide şi ieftine ale sportului în 5 de peste hotare, amăgire întreţinută în Liga Naţională prin intermediul unor străini de duzină, de mâna a doua şi a treia, majoritari cu o excepţie în efectivele sfertfinalistelor implicate marţi în cea de-a treia seară de meciuri din play-off, şi strângând ca atare marea majoritate a minutelor de joc, oferite de antrenori care şi aceştia sunt în majoritatea lor străini.
Sau o măsură a faptului că România nu mai are de fapt baschet – pe care nu şi l-a cultivat şi dezvoltat organic, ci doar se minte frumos, în tipica fudulie snoabă şi plină de impresii a Moftului Român, închipuindu-şi că ar avea ceva baschet, când de fapt are doar ceva bani de ars, mai mulţi sau mai puţini, de la municipalitate la municipalitate, pentru a-i arunca fără vreo viziune cu bătaie lungă, ci din aproape în aproape, pe pleiada străinilor insuficient de competitivi pentru campionate mai consistente valoric.
Ca o excepţie de la regula serii de marţi în play-off dar şi în raport cu propriile marje, SCM OHMA Mozzart Bet Timişoara a apelat în primul meci jucat acasă în sferturi la mai mulţi sportivi români decât de peste hotare, străinii „violeţilor” fiind doar 5 din totalul celor 11 baschetbalişti implicaţi, dar totuşi principali protagonişti, 145 de minute şi o secundă pe teren, faţă de cele 183 de minute şi 14 secunde jucate de cei 7 străini din totalul de 11 sportivi la care a apelat Cristian Achim, antrenorul câştigătoarei fazei Top10, favorita calificată în semifinale CSM CSU Oradea.
Câştigătoare săptămâna trecută acasă cu 87:63 şi 88:63 şi intrată astfel cu 3-0 la victorii în Top4, de unde nu lipseşte din 2016.
Tot în overtime s-a calificat în semifinale şi campioana U-BT Cluj, cu 97:94 la cea de-a treia întâlnire în sferturi a craiovenilor, prima în Bănie, unde Mihai Silvăşan a dat chiar şi 187 de minute şi 53 de secunde celor 7 străini dintre cei 10 sportivi utilizaţi de alb-negrii de pe Someş, alb-albaştrii Olteniei bazându-se timp de 160 de minute pe 6 străini din 9 baschetbalişti folosiţi, cei din sud pierzând aşadar şi mai strâns, după 79:70 şi 86:81 pentru laureaţii de sub Feleac în disputele din Ardeal.
În semifinale a mai intrat şi CS Rapid, tot cu 3-0 la meciuri victorioase împotriva altor alb-violeţi, ai Argeşului, depăşiţi greu în Trivale printr-o răsturnare majoră de scor în sfertul 4, rezultat final 75:72, bucureştenii mergând 140 de minute şi 28 de secunde pe mâna a 7 străini din 10 componenţi jucaţi de Costescu, spre deosebire de cele 127 de minute şi 56 de secunde de utilizare a celor 6 străini al gazdelor, din 11 sportivi, regăţeni învinşi şi în prealabil în Giuleşti, cu 79:74 şi 88:72.
N-a fost altfel nici în cea de-a doua victorie a sibienilor în 3 întâlniri cu CSO Voluntari, abia prima însă pe Cibin, 82:72 conturat de ardeleni cu 129 de minute şi 43 de secunde jucate de 6 străini din 10 componenţi utilizaţi, faţă de cele 132 de minute şi 14 secunde în contul celor 6 străini din 10 baschetbalişti folosiţi de ilfoveni, care pierdeau primul meci acasă din sferturi cu 78:92, câştigându-l apoi pe cel de-al doilea, cu 94:70. Mai mare echilibru în disputele ocupantelor locurilor 4-5 după faza Top10, cu cei din zona capitalei pe patru, necesitând şi o a patra întâlnire, joi tot pe Cibin, eventual şi o a cincea, săptămâna viitoare la Voluntari.
Este aşadar o caravană de circ, o minciună frumos ambalată pentru câteva puţine mii de consumatori de baschet autohton din România, asistând marţi seară în 4 întâlniri pentru intrarea în semifinalele campionatului naţional la nici măcar 500 de minute de joc cumulate laolaltă în dreptul celor doar 32 de baschetbalişti crescuţi sub panourile acestei ţări.
Deficitul numeric, valoric şi calitativ al tinerilor baschetbalişti români are drept consecinţă, într-un cerc vicios, importul unor străini în orice caz nu de prima mână, însă suficient de competitivi pentru a strânge crema minutelor jucate într-un meci, caravana de circ văzându-şi tacticos de drumul sezonier în aplauzele câtorva mii de consumatori ai fenomenului conştienţi că asta-i tot ce pot vedea pe viu mai bun la lucru la fiecare a doua săptămână.
Asta-i păcăleala pe nume baschet românesc la care ne raportăm, restul fiind amănunte, aceleaşi cu variaţii, în cazul timişorenilor pe aceeaşi temă a eliminării în sferturile play-off-ului, iar consolaţi să fie că măcar au ajuns să le şi joace, după ce abia se strecurau graţie unui coş la sirenă într-o „directă” acasă care pe care cu gălăţenii din „Conferinţa” preliminară în Top10, grupă I valorică din care abia s-au furişat cu 3 succese în 10 apariţii spre sferturile play-off, de pe ultimul loc, prins la potou pe teren propriu graţie unei revanşe împotriva argeşenilor.
De fapt, într-atât de rare au fost satisfacţiile reale ale alb-violeţilor în cele 40 de meciuri ale sezonului, jucate în 3 întreceri diferite în medie la fiecare aproape 5 zile pe durata ultimelor 7 luni, încât, cu toate că majoritatea au fost câştigate, mai exact 22, cele mai importante au fost pe de altă parte cedate de „Leii din Banat” adversarilor mai forţoşi, deşi nu „regi ai animalelor”, astfel încât rămase în memorie ar fi depăşirea orădenilor în „Conferinţă” pe Bega, cu 77:73, în 16 octombrie 2022, pe când bihorenii erau însă în „focurile” FIBA Europe Cup, depăşirea craiovenilor în Bănie, în returul din Top10, şi revanşele în Banat cu sibienii şi argeşenii, tot în returul grupei a II-a valorice.
Atât şi nimic mai mult în campionat, bucuria câştigării unei serii preliminare la debutul în Alpe Adria Cup fiind temperată de conştientizarea valorii limitate a competiţiei internaţionale regionale şi a ieşirii destul de clare din cadru în sferturi în urma unei revanşe retur doar la limită pe Bega, iar descinderea la Constanţa în turneul Final8 al Cupei României echivalând doar cu un act de prezenţă, bifat în sferturi, cedate cu 59:84 Clujului.
În lumina unui asemenea sezon, ieşirea din scenă abia în overtime şi în condiţiile absenţei conducătorului de joc împotriva favoritei bihorene ce-şi adjudeca faza Top10 a fost chiar meritorie, „leii” zburlindu-se la ultima reprezentaţie, pe care puteau la fel de bine s-o şi câştige în timpul regulamentar, la ultimul atac.
După ce, într-un 5 de start cu Strong, Năsturescu, mereu omniprezentul Gajic, Mirkovic şi căpitanul Lazar, fost cândva şi la orădenii care au început cu Neal, naturalizatul Richard, Nicolescu, Tarolis şi Ogden, alb-violeţii au luat rapid avans, 5:0, majorat şi la 9 puncte în cursul unui sfert inaugural adjudecat cu 21:14, diferenţă crescută în cursul sfertului secund şi la 34:23 pe mâna lui Darrion Strong, revenit în iarnă pe Bega, şi a lui Nikola Gajic, imperturbabili în precizia aruncărilor de la distanţă, nu mai puţin de 9 reuşite dintr-un total de 12 până la pauză.
Ca o revelaţie pentru bănăţeni, de regulă risipitori în insistenţa lor de a „şuta” din afara semicercului, desprinderea de la 24:21 asigurându-le avantajul şi la pauză, 42:36.
Menţinut şi în sfertul 3, abordat de Gajic cu o altă „triţă”, ba chiar alb-violeţii urcând şi la 7 puncte avans cu nici 3 minute rămase de jucat, în care alb-roş-albaştrii lui Achim au răsturnat în premieră scorul, prin Ogden, 61:62, cu ultimul coş al sfertului.
Timişorenii nu s-au pierdut cu firea, Strong şi Gajic, din nou de la distanţă, răsturnând la rândul lor scorul, 68:64, fără ca alb-violeţii să împiedice un alt run orădean, 68:70. Apoi, în ultimele minute ale sfertului final, bănăţenii au egalat de nu mai puţin de 4 ori, inclusiv la 79, egalitate menţinută şi în secundele de încheiere, pe atacuri ratate ale oaspeţilor respectiv localnicilor, prin Strong, cu două secunde rămase de jucat.
În overtime, gazdele au ajuns din nou la conducere, la mijlocul celor 5 minute, graţie unei alte „triţe”, a lui Strong, însă favoriţii au strâns punct cu punct de la libere şi s-au strecurat pe cea mai rapidă rută în semifinale, chiar primii calificaţi în Top4.
Fără însă a convinge pe deplin, ceea ce nu ştirbeşte din meritele aşa-zişilor „Lei din Banat”, o dată „lei” şi ei, în adversitate, la ieşirea de pe scena „circului”. Au făcut-o cu fruntea sus şi cu 13 reuşite de la distanţă, din 23 de „şuturi”, bun fiind şi procentajul aruncărilor din interiorul arcului, 49%, cinci dintre cei 6 sportivi ai localnicilor care au încercat „triţe”, printre care şi Mirkovic, cel mai mult jucat, 39 de minute, fiind precişi în tentativele lor.
În plan individual, Gajic şi Strong au marcat 18 respectiv 17 puncte, iar Kesar 14 puncte, cu 5 recuperări, Schipor 12 puncte, Mirkovic şi Lazar câte 10 iar McClellan şase puncte, pe când de la vizitatori, care au ratat de 7 ori de la libere, Mark Ogden a semnat un double-double, 17 puncte şi 10 recuperări, completat de Neal cu 16 puncte şi 6 pase decisive, şi Tarolis cu 12 puncte, Gheorghe 11 iar Richard 10.
Bihorenii aşteaptă acum deznodământul sfertului Voluntari – Sibiu, orădeni beneficiind şi în semifinale de avantajul meciurilor în plus acasă, pe când U-BT Cluj şi Rapid se vor întâlni pentru celălalt loc în finala Ligii Naţionale.
Cât despre impresia pe care a ţinut s-o lase antrenorul „violeţilor”, Dragan Petricevic, în anticiparea fazei play-off şi în speranţa calificării din Top10, cum că abia în sferturi ar începe cu adevărat sezonul şi treaba serioasă, să fi fost de fapt mulţumit că timişorenii abia s-au strecurat cumva la egalitate de puncte cu dinamoviştii spre sferturile celor 8, căci nu s-ar fi pus oricum problema ca bănăţenii să răstoarne în play-off calculele hârtiei, sferturi prin care doar şi-au prelungit cu o săptămână sezonul. Aşa cum şi în overtime-ul ieşirii din scena circului şi l-au prelungit cu 5 minute. Inevitabilul, o chestiune doar de timp.
Realitatea e de fapt că timişorenii abia s-au furişat „la sirenă” acasă în grupa I valorică Top10. Aşa încât, a vorbi la modul serios despre sferturi e doar praf în ochi, atât de insistent mereu răspândit pe Bega întru insultarea inteligenţei publicului din partea aceloraşi suspecţi de serviciu.
E necesară o amplă detoxifiere şi dezintoxicare, vitală unui sistem imunitar asfixiat de inflamaţii, iar atunci nici mintea n-ar mai fi poluată de clişeele propagandei manipulative ale falselor virtuţi, nici spusele în consecinţă n-ar mai fi fals patriotarde, cu lozinci linguşitoare inclusiv despre pseudo-„capitale culturale” ori „mari” reprezentări în Europa.
Totul e un circ din interes, iar interesul e major, pentru că banul corupe în absolut.
