Public Relations? Zero. Locul? Zece. Sub play-off

Se spune că micile detalii, amănuntele, alcătuiesc suma întregului. Iar când minusurile abundă, întregul are de suferit. Marţi, conferinţă de presă găzduită de Baschet Club Timişoara pentru oficializarea despărţirii „de comun acord şi pe cale amiabilă” de antrenorul Dragan Petricevic a fost o autentică mostră de amatorism şi improvizaţie în plan organizatoric, un indiciu mărunt dar semnificativ în privinţa cauzelor majore care au concurat la deznodământul unui sezon ratat.

Ca o adnotare la consemnările publicate ieri pe marginea acestei conferinţe de presă, punctăm nişte aspecte demne de reliefat de la o întâlnire a Baschet Club cu mass-media, derulată – culmea ironiei – cam pe când omoloagele de la BCM Danzio păşeau pe parchetul sălii „Constantin Jude” pentru a-şi asigura prezenţa nu doar în Seria A1 a primei ligi, între primele 8, ci chiar în semifinalele elitei. Aici, expunerea unei despărţiri nedorite şi oarecum totuşi surprinzătoare până la un anumit punct ţinea tocmai de ratarea aceluiaşi obiectiv, al accederii în play-off.

Dacă nu s-a reuşit organizarea aşa cum se cuvine a unei biete conferinţe de presă, la despărţirea de antrenorul din ultimii 5 ani ai clubului, ce credibilitate are BC Timişoara că poate organiza acţiuni majore de genul asaltului spre pomenitul titlu!?

Esenţial, şi bine evidenţiat de antrenorul Dragan Petricevic, care n-a ratat prilejul să aducă pe bună dreptate în discuţie un moment cheie care a declanşat şi ulterior accelerat trenul nedoritelor evenimente ce-au culminat cu ruptura conducere – antrenor, „la începutul pregătirilor n-a existat o corelaţie între ambiţii şi posibilităţi”, amintind de perioada precompetiţională, după câştigarea în sezonul trecut a Cupei României şi calificarea între cele mai bune patru în Divizia A, când s-a pierdut un tempo vital întru consolidarea platformei atinse, rateu ce a generat într-un efect de domino alunecarea pe tobogan din sezonul în curs.

Propriu-zis, în ciuda reuşitelor în 2009-2010, la ora atacării unui sezon care se anticipa a fi cel puţin la fel de bun, clubul s-a trezit frânat de o situaţie financiară pe care „n-am avut cum s-o depăşim”, după cum bine a menţionat Petricevic. Iar bulgărele de zăpadă s-a rostogolit, generând avalanşa. Jucători plecaţi, potenţiale achiziţii refuzând incertitudinea ce plana pe-atunci asupra grupării de pe malul Begăi. Un sezon de succes se conturează astfel numai cu preparative bine ticluite din prima secundă a primei zile de reunire. Iar ce începe prost, de regulă se încheie şi mai prost…

Cam cu destulă vreme înaintea primei etape s-a ridicat fără voie eşafodul lui Petricevic şi s-au ataşat în pripă aripile castelului de nisip căruia ultimul val, al Perlei Harghitei, i-au înecat şi steguleţul din vârf, ce stătea să cadă. Atunci când era nevoie, n-au fost bani în punguţă, pentru conservarea şi întărirea lotului. Iar efectele s-au văzut zilele trecute, prin punctul de potenţial minim ce a determinat decizia lui Petricevic de a se despărţi de echipă „spre binele clubului”.

Întrebarea care survine în mod logic este, mai ales în lumina spuselor conducătorilor clubului tot cu ocazia conferinţei de presă de ieri, în ce măsură un asemenea nedorit scenariu nu s-ar putea cumva repeta şi la ora pregătirii viitorului sezon. În debutul conferinţei, imediat după ce a anunţat succint „întreruperea de comun acord a contractului, în anumite condiţii, începând cu 1 aprilie„, Valentin Moldovan, preşedintele Consiliului Director al clubului, s-a referit direct la viitor: „Deja ne gândim la conceperea unei noi structuri, la jucători noi, cu care să atacăm o performanţă mai înaltă”. A fost menţionat şi cuvântul „titlu”. Realism şi obiectivitate pe baza unor lucruri certe sau beţie cu apă rece? Ori o notă împăciuitoare, pentru trecerea punţii, într-un moment delicat traversat de club?

Bugetul alocat sportului de către Consiliul Judeţean şi Consiliul Local, comparativ cu anul 2010, nu pare a urma să fie anunţat ca fiind superior în acest an, iar din acesta nu par a reveni mai mulţi bani baschetului prim-divizionar. La fel, momentan nu există garanţii că atunci când clubului îi va arde buza mai tare, cu achiziţiile şi pregătirea noului sezon, şi robinetul financiar din bani bugetari va fi deschis. Cuiul lui Pepelea, lipsa fondurilor când era nevoia mai mare, în vara trecută, a generat tot neajunsul.

E lesne să declami sus şi tare că BC Timişoara tinde la performanţe şi mai înalte, dar antecedentele verii lui 2010 lasă loc de îndoieli, mai ales în climatul economic şi financiar actual şi cu atât mai mult în condiţiile în care clubul se bazează exclusiv pe punguţa bugetară a edililor locali şi judeţeni, fără a avea pare-se capacitatea de a genera fonduri de finanţare din mediul privat. Foarte frumos că baschetul masculin timişorean prim-divizionar a avut magnetismul generat de cucerirea Cupei României să-şi apropie un fond generos din banii contribuabililor alocat sportului, ademenind implicit la sală uneori şi peste 2.000 de susţinători avizi de succes, însă inabilitatea de a se autofinanţa şi din surse private ridică serioase semne de întrebare în privinţa competenţei şi profesionalismului de la club în ceea ce priveşte manageriatul sportiv şi marketingul. Din spatele unei străvezii perdele de fum, elaborate din dorinţe ca „atacarea unei performanţe mai înalte”, răzbate un eşafodaj construit pe baze nu pe-atât de „serioase” pe cât vor conducătorii să se autoconvingă.

Dacă potenţialul clubului de a genera surse de finanţare este în ton cu bila neagră în domeniul Public Relations, trecută cu ocazia conferinţei de presă în catastiful prim-divizionarei, atunci e foarte greu de crezut că Timişoara nu-i va rata în vară şi pe alţi Ocokolic, Majstorovic ori Kolaric risipiţi într-o pierde-vară a anului trecut.

Nu e vorba aici de rele intenţii din partea conducerii, ci de acel know-how care să egaleze prin posibilităţi ambiţiile avute, de care pomenea Petricevic. Există aceste competenţe manageriale pe latură sportivă în arsenalul şefiei clubului? Poţi să fii cât de bine intenţionat dar, vorba aceluiaşi Petricevic la adresa unor publicaţii care s-au ales cu albuş pe faţă de pe urma grabei de a denatura modul despărţirii conducere – antrenor, „nu poţi face diferenţa între mingea de baschet şi puc”.

Ceea ce s-a declamat în privinţa concepţiei, noii structuri, noilor jucători şi viitorului potenţial antrenor străin la echipă, toate s-au făcut într-o pripă şi improvizaţie a anunţării despărţirii de Petricevic care n-au dat o notă serioasă şi credibilă promisiunilor de mai bine. În primul rând, debutul în sine al conferinţei de presă a fost o farsă totală, care, norocul tuturora, s-a derulat „în familie”, fără corespondenţi de presă de exemplu din Bucureşti ori străini. Reprezentanţii presei au trecut pragul a ceea ce îşi imaginau că este locul conferinţei, când de fapt era o anticameră a Sales Consulting din Cluj, ce închiriase în preajma sediului clubului din Casa Tineretului o sală de training. Iar în anticameră era masa întinsă, cu fursecuri şi cafea, pentru cursanţi, nicidecum pentru primirea mass-media… Mai că s-a ajuns, în disperare de cauză, într-o sală din sediul FITT, de unde, finalmente, conducători, antrenor şi deopotrivă ziarişti ne-am înghesuit într-un loc potrivit prin prisma tuturor trofeelor expuse, colecţie a „anilor Petricevic”, pentru a ne da mai bine seama de cine s-a despărţit clubul, dar total neadecvat datorită spaţiului strâmt.

Când convoci o conferinţă de presă pentru a anunţa despărţirea de antrenorul ultimilor cinci ani din istoria clubului, care a generat aducerea respectivelor trofee pe Bega, organizează cum se cuvine momentul expunerii în faţa mass-media! Public Relations? Zero. Improvizaţia şi suficientele vorbe în vânt care au urmat, sau praf în ochi, cum vreţi, lasă senzaţia unei despărţiri în mare pripă, de urgenţă, în stare de alarmă. Ulterior încheierii conferinţei, sub ochii unui interimar George Jovicic admirabil prin prestanţa sa în condiţiile preluării unei corabii în derivă, preşedintele Vali Moldovan îşi auzea pe bună dreptate vorbe, într-un schimb de replici, în privinţa înaintării responsabilităţilor organizatorice cu asemenea acţiuni de Public Relations pe mâna unora care aveau încrederea că pot găzdui o conferinţă de presă în condiţii propice.

Leontin De Mayo, conducător al clubului şi fost jurnalist, a dres busuiocul şi a dat o notă credibilă prin cele declarate în cursul conferinţei de presă, în care i-a însoţit pe Petricevic şi Moldovan, dar în ansamblu întâlnirea a generat un gust şi mai amar, lăsând la o parte subiectul despărţirii de Petricevic. Dacă nu s-a reuşit organizarea aşa cum se cuvine a unei biete conferinţe de presă, la despărţirea de antrenorul din ultimii 5 ani ai clubului, ce credibilitate are BC Timişoara că poate organiza acţiuni majore de genul asaltului spre pomenitul titlu!?

E nevoie de mult mai mult decât bani din bugetul local, oricât de mulţi ar fi, şi vise de mărire, şi ar fi de dorit ca strategiile următoare ale conducerii să înlăture lipsa de credibilitate generată de ratarea obiectivului în acest sezon şi de prezentarea „după ureche”, marţi, a deznodământului cu Petricevic unic plătitor al oalelor sparte. Cum însuşi fostul antrenor a spus-o, „nu sunt singurul vinovat dar cel mai responsabil”. E nevoie de mai mulţi Ilie Triţoiu, indispensabil fac-totum care centrează şi dă cu capul în munca de zi cu zi, invizibilă dar vitală a unui club, pentru ca BC Timişoara să fie altceva decât o caravană din bani publici înecată acasă de Perla Harghitei. E nevoie şi de marketing, şi de management sportiv, şi de atragerea de finanţări din mediul privat, ciocănind constant la uşile potenţialilor sponsori, şi de Public Relations, de multe, multe, înainte de a te bate la titlu, cu echipe din zone mustind de gaze şi petrol…

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Baschet și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


noua − = 5

 


Alte articole legate de acest subiect: