”Vulturii mici” ai României au pierdut fără comentarii penultimul lor joc în seriile preliminare ale Diviziei B continentale la baschet masculin în cadrul categoriei de vârstă sub 20 de ani, 48:108 (24:62) cu Estonia pe terenul neutru al Georgiei, și au fost astfel eliminați înainte de termen din cursa pentru sferturile de finală ale întrecerii reunind 19 naționale juvenile de rangul 2. Eșecul, al doilea la rând al junilor ”tricolori” după 67:93 cu Islanda, reflectă realitatea greu digerabilă și implicit camuflată a nivelului slab la care sunt induse spre seniorat noile generații într-un baschet românesc necompetitiv și neperformant, cuplat ca o cauză a acestor contraperformanțe dependenței de importurile de duzină în Liga Națională.
Baschetul masculin românesc își fură de decenii căciula, exersând patinarea în eroare pe banul public în beneficiul unora din fenomen dar în detrimentul sănătății organice în profunzimea acestei ramuri sportive totuși îndrăgită și totuși cu potențial în Carpați, iar pe alocuri mai salvează oarecum aparențele cu recente trasee mai lungi ale seniorilor Clujului ori de pe Criș în competiții de rang secundar sau terțiar în eurocupe, însă asemenea insuccese covârșitoare precum 67:93 și 48:108 în Divizia B continentală a categoriei sub 20 de ani în fața oponenților islandezi și estonieni au darul de a-i trage de mânecă pe decidenții din Bulevardul Basarabia că tot în direcția greșită păstoresc disciplina cu mingea la coș. Iar selecționerul Nini și elevii săi n-au altă vină decât că tot ceea ce are momentan mai bun de dat baschetul masculin românesc la nivelul juniorilor mari este total insuficient palierului valoric și calitativ al sferturilor de finală ale Diviziei B europene la categoria U20.
În climatul și cadrul sfârtecat de compromisuri al baschetului masculin românesc au fost crescuți acești juniori, miei de sacrificiu la aducerea lor cu picioarele pe pământ cu ocazia unor întâlniri internaționale de calibrul lor, în preliminariile Diviziei B europene. Juniori care ar putea să le ”mulțumească” dregătorilor din baschetul intern pentru ”moștenirea” amăgitoare, plămădiți fiind într-un sistem neperformant și necompetitiv, apăsat de orizonturile înguste ale structurii vasale importurilor seniorilor de duzină.
Asta-i realitatea, România – Islanda 67:93 la Tbilisi duminica și România – Estonia 48:108 tot în Georgia marțea, dar oricât de evidentă ar fi, unii tot vor întoarce privirea în altă parte, cât mai ferită de adevărul inconvenabil, și asta pentru că mereu este un salariu lunar de încasat din ”sistem”, în unele cazuri fie și două, atât la club cât și la vreo selecționată reprezentativă. Iar vorbele mari și înflorite, abil ambalate, mieroase dulcegării de nimic, sunt mereu accesibile în bagajul cuvintelor sforăitoare, pentru distragerea atenției și salvarea aparențelor prin omisiune, cu convingerea că timpul este un ideal somnifer în raport cu vigilența iubitorilor jocului. Tributari înghițirii în sec, închizând ochii și dând uitării.
Când ești ”căpăcit” și ”descălțat” la 60 de puncte handicap într-o aceeași grupă în care întâlnirile Islandei U20 cu olandezii și estonienii s-au încheiat la doar câte două puncte diferență, deficit de 60 de puncte depășindu-l pe cel înregistrat de codașii luxemburghezi în fața Olandei, -50, 42:92, atunci chiar n-ar mai fi altceva de spus decât că așa îi are baschetul românesc pe juniorii săi mari, precum i-a crescut. ”Produsul la export”, după chipul și asemănarea unui ”sistem” al intereselor de grup și meschine, fără viziune și strategie, cuplat banului public, ca vot de blam într-o țară cu atât de numeroase și grave neajunsuri în domenii esențiale.
Cum a fost gestionat baschetul românesc? Un răspuns a răzbătut cu ecou zilele acestea de peste Marea Neagră. 48:108 după 67:93. Astăzi, pe sferturi, 15:30, 9:32, 14:22 și 10:24, patru dintre selecționabili, Dorneanu, Colceag, timișoreanul Schipor și Rotaru neavând parte de această corecție, lecție însușită de numai 8 juniori, dintre care Cârcoană a reușit un nou double-double, 14 puncte și 11 recuperări. Pe de altă parte, precum islandezii duminică, și estonienii au avut rezervată o distribuție relativ uniformă a contribuțiilor în teren, treisferturi dintre juniorii baltici fiind jucați între 17 și 25 de minute, nouă experiență internațională adițională în inducția spre seniorat. Unii, pe drumul cel bun, alții, mânați într-un cerc vicios, limitativ.
Dar mereu urmează o lună viitoare iar actualitatea imediată anesteziază atât vigilența și gândirea critică a iubitorilor baschetului cât și potențialul dezbaterii aspectelor sale discutabile, succedarea evenimentelor comutând atenția asupra următoarelor întreceri ”de consumat”. Iar ”Vulturii mari” chiar joacă luna viitoare, în august, primele două partide din grupa cu Bulgaria, Cipru și Portugalia a fazei a II-a a precalificărilor spre EuroBasket 2025, după care prim-divizionarele chiar reapar la primele semne ale toamnei în cadrul Cupei României și al Ligii Naționale, tot atâtea prilejuri pentru a se apela din fenomen, atât de la ”națională” cât și de la ”club”, la sus amintitele vorbe mari și înflorite, abil ambalate, mieroase dulcegării de nimic, mereu accesibile în bagajul cuvintelor sforăitoare, pentru distragerea atenției și salvarea aparențelor prin omisiune, cu convingerea că timpul este un ideal somnifer în raport cu vigilența iubitorilor jocului.
Rezultatele nu mint, 67:93 și 48:108, măsură a handicapului valoric al baschetului masculin românesc, cu atât mai copleșitor cu cât este vorba despre ”schimbul de mâine”, dar nu-i bai, treaba merge, leafa merge, decidenții muncesc cu spor. Iar cuvintele sunt mereu la purtător.
