Ca urmare a ratării în avans de către SCM winsed-swiss Mozzart Bet Timişoara a calificării în grupa I valorică a Ligii Naţionale de baschet masculin, sfârşind în schimb în şterse dispute de duzină cu codaşele din zona evitării retrogradării, rezultă că „violeţii” de pe Bega nu mai au parte chiar până la toamnă de absolut nici un meci cât de cât mai atractiv şi competitiv cu parteneri de întrecere din grupa I valorică a primelor 10 clasate în campionatul intern, perioada în speţă putând fi şi de 9 luni sau fie şi mai lungă de la ultima întâlnire cu o formaţie de Top10, din 12 ianuarie, când Dinamo i-a depăşit în Bucureşti la 12 puncte diferenţă, şi până în 11 octombrie – asta conform datelor din ediţia în curs a primei scene, când bănăţenii îşi măsurau forţele în premieră în noul sezon cu o aspirantă şi ajunsă între timp în 1-10, nou-promovata CSM Corona Braşov, învingătoare cu 85:81 la acea oră în sala „Constantin Jude”. Cu alte cuvinte, Municipalitatea Timişoara pur şi simplu subvenţionează din banul public contraperformanţa şi necompetitivitatea, „statul la stat”, în vreme ce principalele cluburi din ţară trag din greu până măcar în aprilie şi chiar mai-iunie în cazul celor mai de succes în „directe” care pe care la medalii, dar şi în vreme ce la o altă grupare cu aşteptări ce a ratat similar calificarea s-a lăsat deja rapid cu bagaje făcute înainte de termen şi despărţiri, fără necesitatea de a se arăta uşa.
Învinsă la câte 12 puncte handicap în jocurile în deplasare din noul an la contracandidatele „vecine” în zona locurilor 5-7 la prinderea ultimei trepte de calificare în Top 10, locul 5 – unul exact de la mijlocul ierarhiei cu 9 poziţii şi deloc superior, eşecuri prin care a ieşit în avans din calcule încă din 9 ianuarie, SCM winsed.swiss Mozzart Bet Timişoara a semnat contraperformanţa de a câştiga o singură partidă din totalul celor 10 cu primele respective 5 clasate, mai exact 91:82 acasă cu Dinamo la 10 noiembrie 2023, ceea ce a rostogolit-o până pe antepenultimul loc al Grupei A, mai precis 7 după înfrângerile săptămânii trecute.
Echivalent situării timişorenilor în zona locurilor 13-14 la luarea în calcul a celor două grupe a câte 9 cluburi din faza I preliminară a Ligii Naţionale, ceea ce, conform sistemului de disputare al ediţiei 2020-2021 a primului eşalon, unul mult mai potrivit şi adecvat ca participare numerică, reunind strict tocmai 14 formaţii, şi nu nesănătos supradimensionat precum la ora actuală, la 18 echipe, doar pentru a-şi asigura F.R. Baschet umplerea cuferelor de pe urma unor „umpluturi”, i-ar fi plasat pe elevii lui Petricevic, Pesic şi Markovic în subsolul ierarhic, treptele 13-14 fiind ocupate atunci de trupele din Miercurea Ciuc şi Constanţa, cu câte doar 3 respectiv două victorii în cele 26 de runde tur-retur în sezonul regulat.
Ba mai mult, la mijlocul deceniului trecut, cât încă „Vulturii” României n-ajunseseră a zbura chiar într-atât de jos încât să abordeze preliminariile „Euro”, precum recent în deceniul în curs, pentru EuroBasket 2025, încă din faza I a celor nu mai puţin de 3 ale precalificărilor dinaintea preliminariilor propriu-zise, Liga Naţională se derula mai nimerit, pentru 3 ediţii, din 2015 în 2018, cu strict numai şi numai 12 cluburi în componenţă, număr prin prisma căruia, raportat la zona 13-14 în care s-a rostogolit prim-divizionara Banatului săptămâna trecută, ar agăţa trupa Municipalităţii Timişoara suspendată… „în aer”. Ar mai fi atins oarecum solul cu vârfurile, vizavi de situaţia sa actuală, în campaniile 2013-2014 şi 2014-2015, desfăşurate pe prima scenă cu 14 respectiv 13 formaţii.
Pe-atunci îi păsa însă şi Federaţiei Române de Baschet mai mult de nivelul competitivităţii întrecerii, şi nu de supradimensionarea numerică a Ligii Naţionale, cantitate în detrimentul calităţii, cu avantajele induse de încasările suplimentare pe adresa Bulevardului Basarabia, convenabile într-un târg tacit cu „umplutura de balast”, timişorenii alunecând care va să zică în noul an pe un palier chiar inexistent în elita cu 12 participante între 2015 şi 2018, periferic prin prisma întrecerilor din 2013 în 2015.
Binevenite reamintiri, pentru a se putea constata mai exact că trupa Municipalităţii a avut încotro aluneca ierarhic doar în virtutea supradimensionării nefireşti de către FRB a componenţei Ligii Naţionale.
Şi nu, nu sunt codaşele „umplutură” ale actualului format balonat cu 18 protagoniste oarece înfricoşătoare oponente, neavând rostul supralicitării calităţii disputelor mediocrităţii din zona 11-18 a evitării retrogradării, cum tot se-aude dinspre anumite spaţii tehnice, supraestimând valoarea ultimelor clasate ce au rotunjit numeric întrecerea, fiind vorba eventual cel mult despre o nivelare valorică în jos a plutonului autohton.
Punându-se implicit întrebarea, prin prisma evidenţelor ediţiei în curs, dacă pentru aşa ceva alocă Municipalitatea Timişoara resurse publice, pentru doar câteva întâlniri tur-retur cu „Municipalele” Focşaniului – codaşă, Ploieştiului, Craiovei şi nou-promovatei din Râmnicu Vâlcea, alunecate la rândul lor din Grupa B în grupa a II-a valorică, doar atât şi absolut nimic mai mult în calendarul intern de 9 luni al „violeţilor” Banatului, ceea ce ar echivala cu subvenţionarea contraperformanţei şi lipsei de competitivitate.
Inexistentă fiind pentru alb-violeţi măcar o întâlnire cu o trupă de Top10 vreme de 9 luni, din 12 ianuarie, de la deplasarea de fapt deja fără miză pentru bănăţeni la Dinamo, şi până la toamnă, de exemplu, conform calendarului din ediţia în curs, până în 11 octombrie, dată la care SCM winsed-swiss Mozzart Bet îşi măsura forţele cu un club aspirant la grupa I valorică, în cazul respectiv din Braşov.
Triumfător atunci pe Bega cu 85:81, după care U-BT dispunea la Cluj de timişoreni cu 91:69, depăşiţi ulterior şi acasă de Rapid cu 97:100 după over-time-ul prins de bănăţeni mulţumită unor erori de arbitraj favorabile lor, pierzând însă apoi şi cu 82:71 la Voluntari în continuarea seriei negative, bisată în retur, 74:68 pentru nou-promovata CSM Corona sub Tâmpa, 66:96 acasă cu campionii de pe Someş, 72:62 în capitală pentru Rapid, 78:86 pe teren propriu cu ilfovenii şi 78:66 vinerea trecută la Bucureşti pentru Dinamo.
Şi-ar mai fi un aspect, dacă tot s-a pomenit numele „naufragiaţilor” craioveni, tot cu numai 5 succese dar 10 eşecuri, precum timişorenii, însă în cealaltă grupă a preliminariilor, „B”, tot antepenultimii ajungând şi oltenii după penultima rundă a returului. Şi-anume că în Bănie, spre deosebire de malul Begăi, ratarea calificării se lăsa rapid cu anumite bagaje făcute înainte de termen precum şi despărţiri, fără necesitatea de a se arăta uşa. Consecinţe pe măsura aşteptărilor şi pretenţiilor iniţiale, existente fără doar şi poate şi pe Bulevardul Constantin Diaconovici Loga numărul 1.
Mai exact, şi craiovenii au pierdut primele apariţii din 2024, nou an pe care-l abordau totuşi cu speranţe la calificarea în Top10, curmate în cazul lor acasă, 71:91 pe 6 ianuarie cu CSM Constanţa şi chiar 70:96 la 10 ianuarie cu CS Vâlcea 1924, eşec în urma căruia antrenorul Vitaly Stepanovskyy, ajuns pe Jiu în martie 2022 şi la un pas de semifinale cu „albaştrii” în acelaşi an, şi-a văzut rapid de drum fără a-i mai pregăti pe olteni şi pentru ultimele meciuri de campionat din retur, la Târgu Mureş prezentându-se în consecinţă luni seară fără tehnicianul ucrainean în spaţiul tehnic, deja şi înlocuit între timp cu un ex-selecţioner al Ciprului, Yiannaris, la debut sâmbătă seară la căderea cortinei peste faza I, pe teren propriu pentru cei din Bănie cu CSM Petrolul Ploieşti.
Iar pomenind de reeditarea întâlnirii pe axa Craiova – Ploieşti, revine în memorie, de la ceas de septembrie, şi eliminarea timişorenilor încă de la primul hop al ediţiei în curs a Cupei României, tocmai în capitala Olteniei, în triunghiularul preliminar cu gazdele de pe Jiu şi prahovenii, eliminarea „violeţilor” în campionat venind aşadar în completarea celei din întrecerea K.O., „la pachet”, în ambele întreceri interne.
Culmea ironiei, alb-violeţii îi vor reîntâlni pe partenerii de întrecere din toamnă din Cupa României, din Craiova şi Ploieşti, în grupa a II-a valorică 11-18 pentru evitarea retrogradării.
Realitatea gol-goluţă ţinând aşadar indubitabil de aspectul că, prin prisma ieşirii din cursa spre play-off-ul Ligii Naţionale dar şi fără biletele la Final8 al Cupei României, SCM winsed.swiss Mozzart Bet Timişoara nu va mai avea parte de absolut nicio întâlnire oficială până cel mai devreme în luna septembrie cu o grupare dintre primele 10 la ora actuală în ţară.
Vot de blam pe adresa decidenţilor grupării, formaţie nevoită a se rezuma la disputele de duzină din anonimatul grupei 11-18, fără tracţiune la interesul publicului, dar cu repercusiuni în planul regimului de continuitate la un anumit nivel competiţional, în comparaţie cu alte prim-divizionare, care până cel puţin în luna aprilie, dacă nu chiar mai-iunie, vor fi cuplate partidelor consistente cu miză.
Şi cine oare va plăti această „vacanţă” mascată, departe de meciurile mai competitive şi atractive, dacă nu timişoreanul de rând, proptind din dările sale clubul de drept public al Municipalităţii?
Timişoreni de rând dintre care, în prefaţarea actualului sezon, sub forma unei declaraţii publice, antrenorul principal Petricevic mergea până-ntr-acolo încât se referea la aşa-zişi hateri despre care ar şti dumnealui – conform aceloraşi spuse vrându-se a fi „spirituale” – că ar exista în fiecare oraş, fiecare urbe cu-ai săi hateri. Iresponsabile vorbe şi etichetări fără perdea de la nivelul unui tehnician angajat în înscrisurile Municipalităţii şi remunerat din banul public, când de fapt absolut nimeni nu nutreşte la adresa grupării baschetbaliste locale asemenea simţăminte asociate urii, invocată de antrenor în alergia unora la adevărul inconvenabil. Iar rostirea adevărului, cu atât mai neagreat în vremurile minciunii şi falsităţii „corectitudinii politice”, dar iată, şi a „represaliilor” prin intermediul unor convenabile etichete la îndemână precum „hater”, este aidoma ciumei pentru unii „drăguţi oameni de bine”. Care să fi tăcut şi făcut, căci de aceea sunt slujbaşi publici ai Municipalităţii, în loc să fi lansat public din spaţiul tehnic asemenea săgeţi otrăvite la adresa unor localnici şi din ale căror dări este finanţat clubul sportiv al Primăriei Timişoara, paradox evidenţiind culmea ignoranţei în cazul mestecătorului între tâmple al termenului „hater”. Sau poate vorbeşte gura fără dumnealui?
Pierdere a unui tren de către timişoreni – a nu mai întâlni vreme de 9 luni echipe de Top10, care pierdere s-ar putea resimţi în planul competitivităţii în sezonul autumnal al viitoarei ediţii de campionat.
Căci una-i să evoluezi o întreagă primăvară în compania principalelor cluburi trăgând la podium, iar alta e să te limitezi la ceea ce-i aşteaptă pe bănăţeni, întâlnirile aşadar cu alde cei din Focşani ori nou-promovaţii din Râmnicu Vâlcea, de pe urma cărora trupa Municipalităţii s-ar putea alege cel mult şi în cel mai bun caz cu prinderea locului 11, altădată de retrogradare directă în foste formate competiţionale ale elitei, context în care alinierea în semifinala Final4 a Alpe Adria Cup ar deveni implicit „cap de afiş” al parcursului spre primăvară, deşi n-ar trebui nicidecum supraestimat, în compensaţie ori ca pretext la „naufragiile” interne, calibrul calificării internaţionale într-o întrecere cu limitele sale valorice cât se poate de limpezi.
Evidenţe în lumina cărora, de pe urma ratării intrării atât în Final8 al Cupei României, încă din septembrie 2023 conform calendarului competiţional croit de FRB, cât şi în Top10 al Ligii Naţionale încă din 9 ianuarie, aşadar binişor înainte de termen, s-ar cuveni anumite demisii de onoare, atât din fruntea secţiei baschetbalistice a clubului Municipalităţii, cât şi din staff-ul tehnic, pentru a nu mai pomeni despre Consiliul de Administraţie al clubului.
Însă totul se reduce la o simplă interogaţie retorică.
De unde oare însă şi atâta onoare, la câtă lipsă de integritate, moralitate, coloană vertebrală, conştiinţă şi, una peste alta, omenie, domină în spirit iresponsabil coridoarele şi birourile cu aer(e) decizionale din biata urbe ex-„capitală” ştim noi de care?
Clasamentul la zi al Grupei A din faza I a seriilor preliminare în Liga Naţională fiind martor mut şi fără echivoc al eşuării trupei Municipalităţii în demisolul zonei a II-a valorice, dedicată evitării retrogradării, ierarhie disponibilă pe coloana datelor tehnice a secţiunii Baschet în Sporttim, laolaltă cu programul rundei finale de sâmbătă a returului, în care timişorenii primesc de la ora 18 vizita lui CSM Târgu Jiu, învingătoare acasă cu 90:78 săptămâna trecută în restanţa tur. Bănăţenii deţin momentan 4 succese şi punctul eşecului la gorjeni în bilanţul de start cu care vor aborda întâlnirile grupei a II-a valorice 11-18.
