Baschetbaliştii Timişoarei şi-au încheiat în această după-amiază în Ungaria jocurile amicale din pregătirile de vară, înaintea săptămânii precompetiţionale ce le aduce debutul oficial acasă în noul sezon, în Cupa României, urmat tot luna aceasta de găzduirea a încă două meciuri în primele etape ale noului campionat al elitei.
Iar după victoriile la 9-10 puncte diferenţă în zile consecutive în Serbia şi cele chiar mai detaşate de pe teren propriu, joia şi sâmbăta trecută în cadrul „Cupei Timişoara”, unde BC CSU Sibiu n-a aliniat însă câţiva componenţi pe care altfel ar conta, SCM winsed.swiss Timişoara a beneficiat vineri peste graniţa nord-vestică de o evaluare mai realistă a nivelului la care se situează, încasând nu mai puţin de 54 de puncte până la pauza întâlnirii cu medaliata cu bronz a primei scene maghiare în ediţia trecută, care o conducea cu 25 de puncte la intrarea în sfertul final al partidei.
Bineînţeles, nu neapărat prea multe concluzii pot fi trase după un prim eşec în 5 partide de verificare, fie acesta şi la scor, cu 99:75 din partea unei ocupante a podiumului în ultimul sezon al elitei din Ungaria, Alba Fehérvár, detaşată în disputa inaugurală a cuplajului semifinal de vineri de la Oroszlány, din cadrul „Bányász Kupa”, partulater organizat de clubul local MVM-OSE Lions în sala Krajnyik „Akác” András, însă unele indicii semnalează că problemele de fond ale grupării bănăţene nu s-au evaporat pe canicula verii, şi nici n-aveau cum, dat fiind acelaşi modus operandi întreţinut la trupa „Municipalităţii”.
Care, tocmai dat fiind acoperirea şi „spatele” asigurate de Primăria Timişoara – legitimându-i calitatea de club sportiv reprezentativ al comunităţii, n-a întreprins absolut nici cel mai mic demers la finele catastrofalei ediţii anterioare de campionat în sensul recunoaşterii faptului că a ajuns pe locul 14 în grupa a II-a valorică a Ligii Naţionale, iar apoi, în play-out, la numai şi numai două meciuri de… retrogradare, recunoaştere care ar fi echivalat cu o necesară primenire a apelor pe liniile unei curăţiri morale şi sufleteşti, atât de benefică înaintea întoarcerii filei înaintea unui nou capitol.
Ori acel „punct şi de la capăt” n-a existat, rămânând în suspensie în absenţa necesarei aplicări a punctului pe i vizavi de alunecarea prim-divizionarei în zona retrogradării.
Ba mai mult, gruparea „Municipalităţii” a „întors-o ca la Ploieşti”, din vorbe şi poveşti de adormit copiii, pomenind cu impertinenţă chiar despre o oarecare… „performanţă”, sub pretextul limitărilor bugetare în comparaţie cu cele ale altor „Municipale” din aceeaşi grupă a II-a valorică, deşi prim-divizionara de pe Bega era, cum s-ar zice, „cu banii la zi”.
Pasărea mălai visează iar unii decidenţi cu limitările lor cât se poate de evidente şi mai ales probate îşi doresc pesemne fonduri mai substanţiale la dispoziţie din banul public, fără a deduce că nivelul competenţelor îi face captivi înghiţirii în sec vizavi de limitarea la un anumit plafon al investiţiilor în această „jucărie” pe post de joiană de muls pentru salariile unor înşurubaţi în posturi cheie.
Care n-au valoarea pentru a fi curtaţi de alţii, pe la cluburi din ţară cu aspiraţii întemeiate în baza unui management mai bine articulat, şi nici n-au destulă credibilitate pentru a încropi pe Bega o grupare competitivă în adevăratul spirit al performanţei sportive. Prostindu-i şi ei pe cine pot.
Iar la oameni mici, şi obiective mici, fără a avea măcar tăria morală de a recunoaşte în plan retrospectiv că până şi de acel obiectiv mărunt în Liga Naţională era să se aleagă praful, sub forma retrogradării.
Ori astfel, cramponându-se în negare, cum că sezonul anterior ar fi adus o… „performanţă”, SCM winsed.swiss Timişoara pur şi simplu a ratat startul unei mai adecvate abordări a noului sezon.
Nu li se putea pretinde unora demisiile de onoare, căci pentru aşa ceva trebuie în primul rând să ai onoare, iar şi demiterile erau foarte puţin probabile, căci n-avea cine să taie în carne vie, dat fiind existenţa unui nucleu cointeresat în care o mână o spală pe alta iar unii pun spatele pentru acoperirea celuilalt, aşa încât trupa „Municipalităţii” doar a luat-o de la capăt aşa cum ştie mai bine.
Ungând uşa rotativă a plecărilor şi sosirilor de noi jucători, cu girul aceloraşi şi aceloraşi decidenţi „lipiţi de scaune”, de fapt primii care ar trebui să „elibereze spaţiul”.
Respectivii n-au deziluzionat deloc prin a nu fi recunoscut nici în ruptul capului că ediţia trecută de campionat a fost un fiasco pentru „Municipalul” Timişoarei, şi nu oricum, ci, esenţial, pe bani publici, pentru că pur şi simplu nu poţi avea aşteptări de la iresponsabili care au fost (in)capabili a desconsidera importanţa participării în competiţia internă, cea de bază, a Ligii Naţionale, în favoarea salvării aparenţelor printr-un cât mai lung parcurs într-o întrecere regională oarecare, cu caracter opţional, util praf în ochi pe adresa celor care înţeleg mai puţin fenomenul sportiv, dar care pot constitui la o adică o convenabilă „galerie”.
Iar tocmai în pierderea aportului grosului publicului iubitor de baschet de pe Bega constă marea, marea contraperformanţă veritabilă şi autentică a grupării „Municipalităţii”, care n-a dedus că are o responsabilitate civică vizavi de aşa-zisa „comunitate”.
Sunt bineînţeles, ca în toate cele ale existenţei lumeşti, şi simpatizanţi care văd cu ochi buni dregătoriile din ultimele sezoane contraperformante ale trupei „Municipalităţii”, dar realitatea e că lumea a fost în general îndepărtată de fenomen, detectând lipsa de sinceritate dar şi de transparenţă din activitatea unei grupări privilegiate a avea onoarea de a reprezenta sub panouri capitala Banatului.
Reprezentând-o la nivelul locului 14 în grupa a II-a valorică pe plan naţional dar pomenind pe plan local, justificativ, despre o „performanţă”, ceea ce-i descalifică pe „principalii actori” ai tragicomediei în formă continuată sub iniţialele Sport Club Municipal.
Binecunoscutul personaj Ţoancă jucând un major rol negativ ca vector al imixtiunii politice în sfera arenelor în rătăcirea acestei trupe în noul deceniu în mediocritatea anonimatului asociat chiar până şi zonei retrogradării, iar Şipoş, dintr-o altă falangă a imixtiunii politice, adânc implicat fiind în Consiliul de Administraţie al clubului de drept public, jucând tot un rol negativ în a da credit la rândul său unui şef al secţiei de baschet, Paşca, şi unui staff tehnic de extracţie ex-iugoslavă care au pus laolaltă umărul, din aproape în aproape, la „performanţa” alunecării pe treapta a 14-a în grupa a II-a valorică la nivel naţional.
Şi-o fi vreunul dintre cei enumeraţi mai sus, de prin politică, administraţie, executiv ori tehnic, get-beget timişorean!?! În vădit contrast disproporţionat cu numărul localnicilor sadea care au pus umărul peste ani la parcursul acestei formaţii dar care au fost încet şi sigur „încurajaţi” că le-ar prinde bine o plimbare prin părăsirea colectivului.
Ce mai pure coincidenţe şi „întâmplări”.
Şi pur şi simplu nu poţi genera vreo schimbare în bine prin a persevera în greşeală cu acelaşi personal care şi-a probat deja măsura (in)competenţei din funcţii decizionale, administrative, executive ori tehnice, în condiţiile în care peştele de la cap se împute, oricât ai tot modifica vară de vară aproximativ jumătate din lot.
Fără a se mai şi sesiza cineva cu adevărat că e ceva putred în Danemarca, dimpotrivă, resemnarea cu un aer placid în ale complacerii în starea nepotrivită de fapt dominând autoritar climatul local din jurul trupei „Municipalităţii”, cel mult un fost component pe linie executivă al alb-violeţilor, precum Ilie Triţoiu, mai punctând adevărul inconvenabil în media socială, bineînţeles, în imperturbabila ignoranţă tacită a „democraţilor” cărora nu le surâde dezbaterea deschisă de idei, ci percep totul mai degrabă drept un „delict de opinie”, şi firesc în ochii celor cărora le-ar place laudele; iar dacă le-au murit lăudătorii, lauda de sine le este la îndemână, pomenind despre… „performanţă”.
Ce „performanţă” poate şi fi smulgerea locului 14 la două jocuri distanţă de verdictul retrogradării!?!
Acestea fiind zise, ca o necesitate imperativă dat fiind constatarea absenţei în totalitate a unei schimbări de atitudine a decidenţilor trupei „Municipalităţii” vizavi de eroarea în care patinează an de an în numele decăzutei grupări alb-violet, semnalele de avertizare rămân aşadar activate în sensul că toate-s vechi şi nouă toate, ceea ce, în principiu, nu poate duce la nimic bun.
Iar picajul pe locul 14 n-a fost doar un banal pas greşit, ci un avertisment în sine. Perceput însă de către autorii săi drept „performant”.
La care, dat fiind „starea naţiunii”, aceea de recompensare a eşecului, realmente modus vivendi în rătăcirea unei societăţi tot mai disociate de esenţa primordială a accesării conştiinţei spirituale, nu rămâne decât de subliniat evidenţa indubitabilă.
În sensul că SCM winsed.swiss Timişoara în stilul său actual e pe linia primejdioasă a bolii lungi, moarte sigură, semnele din ultimele sezoane fiind sugestive, deloc întâmplătoare.
Iar semnele la zi, dinspre Ungaria, indicând că n-ar fi fost cazul a se pune preţ pe depăşirea acasă la scor a sibienilor joia trecută, nu de alta dar oaspeţii implicaţi în play-off-ul ediţiei trecute nu s-au aliniat în Banat cu personalul de care pe de altă parte „violeţii” au dispus, efectuându-şi deja achiziţiile.
Cu care astăzi după-amiază au pierdut şi pentru a doua zi la rând la Oroszlány în cadrul „Bányász Kupa”, sfârşind astfel pe ultimul loc al turneului internaţional, 4.
La chiar ultimele teste înaintea găzduirii săptămâna viitoare a jocului eliminatoriu în manşă unică din turul secund preliminar al Cupei României, cu una dintre echipele bucureştene CSA Steaua sau CSU ASE Buc, urmat de două apariţii pe puncte tot în sala „Constantin Jude”, în noua ediţie de campionat, mai întâi în compania argeşenilor.
Adam Mirkovic, unul dintre foarte puţinii componenţi ai bănăţenilor care a contrazis strategia lipsită de continuitate a clubului, pe fondul căreia majoritatea sportivilor erau aduşi pentru a avea de unde să plece nu după mult timp, a fost principalul marcator al învinşilor în întâlnirea de consolare de sâmbătă după-amiază, cu 18 puncte în jocul pierdut pentru locul 3 în faţa slovacilor de la BK Komarno, care au prins podiumul turneului internaţional din Ungaria cu rezultatul 85:75.
David Lăpuşte a marcat 16 puncte pentru bănăţeni, Bogic Vujosevic 13, Nikola Gajic, Brian Taylor şi Josip Bilinovac câte 7 puncte fiecare, iar Edward Petrescu 4, Robert Schipor două şi Şerban Horga unul, fără ca „violeţii” să-i vină de hac lui Rush, coşgheter al meciului cu 28 de puncte în contul slovacilor.
Care vineri, în al doilea joc al cuplajului semifinal, cedau localnicilor de la MVM-OSE Lions cu 82:76 (46:36), Burton fiind autor a 27 de puncte pentru cei din Oroszlány.
În prealabil, „Municipalul” Timişoarei se înclina mai sever în faţa „bronzului” în campionatul Ungariei, Alba Fehérvár, cu Alejandro Zubillaga pe banca tehnică, ajuns la 23 de puncte avans deja înaintea pauzei, din nou 23 şi la mijlocul sfertului al treilea, încheiat în şi mai mare avantaj, 81:56.
Timişorenii cedând ceea ce era o întâlnire pe teren neutru cu 99:75, pe sferturi 29:19, 25:19, 27:18, 18:19, după ce o abordau cu Vujosevic – autor a 8 puncte, Bilinovac cu 22 de puncte şi din 4 aruncări de la distanţă, Schipor cu 3 puncte, Mirkovic 10 şi Lazar 4, iar pe parcurs mai contribuiau şi Taylor, cu 12 puncte, Petrescu cu 6, Lăpuşte cu 5, Gajic şi Stanciu cu câte două iar Horga cu unul.
SCM Timişoara a aliniat la Oroszlány şi echipa juniorilor U16 antrenaţi de Petru Czmor, în condiţiile în care gazdele au organizat şi o secţiune a „Bányász Kupa” rezervată celor din generaţiile 2009 şi 2010, iar bănăţenii au trecut cu 78:69 de omologii de la Alba Fehervar, după care au pierdut apoi finala în faţa localnicilor, 102:79 pentru MVM-OSE Lions, pe sferturi 29:16, 33:21, 21:24, 19:18.
