Proximitatea capitalei ţării vecine, Beograd în Serbia, ar fi sugerat o mai consistentă prezenţă numerică a flotilei României la Campionatul European de canotaj pentru seniori, ce se dispută de vineri până duminică pe Sava, dar „tricolorii” s-au limitat la a alinia doar 6 echipaje, câte 3 la masculin respectiv feminin, din totalul de 244 revărsate în 17 probe de concurs, reunind un lot de 20 de sportivi, din totalul celor 659 înscrişi de 36 de ţări participante. Zestrea finală a ajuns la două medalii, ambele la feminin, una de aur, la 8 plus 1, şi alta de argint, la dublu rame…
Aritmetica spune că România se regăseşte aproximativ la cote medii la aceste capitole, fiind a 16-a naţiune de pe continent ca număr de ambarcaţiuni în concurs, însă destul de în urmă de exemplu faţă de Germania, Italia şi Olanda, care şi-au trimis reprezentanţi în fiecare probă. Iar aşa după cum au arătat la ediţia anterioară, nemţii nici nu se prezintă degeaba, acumulând atunci cele mai multe medalii, 9, urmaţi în această privinţă de Italia şi Cehia.
Desigur, se prea poate ca strategia federală să nu se axeze în special pe participarea în Serbia, dat fiind existenţa în calendarul competiţional şi a altor regate, însă vecinătatea Beogradului putea constitui un bun prilej pentru o descindere masivă, mai ales că mutarea odată cu ediţia trecută a europenelor de seniori de la finele sezonului în luna mai s-a arătat a fi populară între forurile europene.
Pe scurt, 7 băieţi şi 13 fete, cele 3 probe masculine cu participare românească din totalul de 10 fiind simplu şi dublu vîsle respectiv 4 rame, iar cele 3 feminine din totalul de 7, dublu vâsle respectiv rame şi 8 cu cârmaci. Ultim echipaj, „mare”, care a şi dat o satisfacţie pe măsură înaintea intrării în linia dreaptă a finalelor sau, după caz, semifinalelor ultimei zile, duminică, cel mai bun timp al seriilor, 6:03,510 şi cu circa 6 secunde mai rapid, în alcătuirea Albu, Ilie, Dorneanu, Petrila, Crăciun, Cojocariu, Cogianu, Boghian – cadenţă, Druncea – cîrmă. Care a câştigat finala A şi aurul european cu timpul de 6:16,640, cea mai bună performanţă a delegaţiei la Europene.
Iar pentru că am ajuns la nume, să notăm şi absenţa vreunui reprezentant al canotajului de pe Bega din delegaţia de la Snagov, unul dintre semnele că România a preferat să… intre la apă pentru această a şaptea ediţie în varianta modernă a europenelor, redemarate în 2007 la Poznan, după o pauză de 34 de ani, cu o flotilă subţiată, după ce planurile iniţiale indicau o cifră de 8 în dreptul echipajelor, cu un total de 14 fete şi 9 băieţi. Între care s-ar fi ivit şi un multiplu medaliat inclusiv la nivel mondial, Cristi-Ilie Pîrghie, lansat la apă ca junior de CSŞ Bega şi ajuns deja de ceva ani la Steaua.
Dintr-o generaţie niţel mai tânără dar şi el deja cu aurul mondial la gât, la nivel juvenil, Adrian Cionca, cel din Deta, la o aruncătură de băţ de… Serbia, şi încă legitimat pe apele Begăi, la CS Universitatea, n-a fost ales în barca de simplu, preferat fiind stelistul Petru Codău, care, vorbind puţin şi de timpi, l-a înregistrat pe al 8-lea din 16, locul 3 în Seria 1 de calificare, 6:59,980, scăzând apoi ştacheta, 7:04,220 în recalificări, pe 3 din 12, şi apoi 7:01,910 în semifinale, de unde a aterizat în finala C, locul 2, cu 7:00,510. Cionca se numără între cei mai buni 2-3 simplişti din ţară, cu anii de partea sa, speranţele fiind ca timpul s-o dovedească. Sau mai bine zis să redovedească deloc întâmplător triumful mondial de la Eton Dorney…
Aşadar nu doar numărul restrâns al echipajelor dar şi timpii şi clasările gravitează uşurel sub media competiţiei, dublul vâsle Ioan Prundeanu – Dumitru Mariuc regăsindu-se în finala B după o calificare de pe 5 într-una din serii, 6:32,230, timp care, ce-i drept, putea fi al doilea respectiv al treilea în alte serii, şi un 6:29 în recalificări respectiv 7:33,720 în semifinale. Iar nici echipajul de 4 rame, Gontaru, Cozmiuc, Aicoboaie, Damii n-a intrat în finala A, câştigând recalificările dar încheind pe 4 în semifinale.
Un loc 4 în semifinale şi pentru fetele la dublu vâsle, Lehaci – Asoltanei, după locul 3 în serie, în vreme ce la două rame Grigoraş şi Oprea au înregistrat al treilea cel mai bun timp pe ansamblul seriilor, ulterior cucerind locul 2 în finala A şi argintul continental, cu timpul de 7:08,52, la nici 5 secunde în urma britanicelor, un revers al medaliei faţă finala de 8 plus 1, în care România le-a devansat pe prima treaptă pe insulare.
Desigur, ţinta majoră a federaţiei, Jocurile Olimpice de vară 2016, de la Rio, este încă departe, iar pregătirea participării în Brazilia implică mult mai mult decât actuala descindere peste graniţa de sud-vest, dar o vagă senzaţie de intrare la apă pare totuşi a apăsa. Nici mulţi, nici străluciţi, undeva pe Dunăre-n sus.
