Canotajul local atacă Naţionalul de Fond în ciuda greutăţilor de tot felul

La CSS Bega, juniorii şi profesoara Calapis: îngrijirea bărcilor, înaintea altei dimineţi pe apele Begăi

„Rezultatele au fost in corpore superioare celor de la Campionatul Naţional, semn că juniorii au progresat în acest răstimp iar <Cupa României> la ergometru a fost un bun concurs dar nu neapărat la momentul oportun, când cu toţii ne concentrăm deja pe startul sezonului pe apă. Ergometrul în sine oferă un bun indiciu al potenţialului şi progresului sportivilor, chiar dacă implică mai mult forţa brută decât în vâslit, unde intervine fineţea tehnico-tactică. Canotajul înseamnă ritm iar dacă nu ai ritm, nu eşti un bun canotor”, a reliefat profesoara Ecaterina Calapis, antrenoare la CSS Bega, plusurile şi minusurile alinierii la „Cupa României”, disputată în weekend, şi în perspectiva apropiatului sezon pe apă, în cadrul căruia CSS Bega încearcă să participe inclusiv la regatele internaţionale din luna mai, la Szeged şi Beograd.

Din nou în pregătiri, la antrenamente, în vederea sezonului competiţional din acest an, truditorii din canotaj de la CSS Bega se împart între instruirea juniorilor şi acoperirea numeroaselor minusuri de ordin logistic.

Calapis, care aşteaptă luna viitoarea afilierea Asociaţiei Judeţene de Canotaj Timiş la F.R. Canotaj, pe de-o parte răsuflă uşurată că a găsit o primă supapă vitală ca aerul pentru susţinerea materială a activităţii secţiei de canotaj de pe lângă CSS Bega, firma Ducodan sprijinindu-i în demersul de a achiziţiona echipament sportiv, iar pe de altă parte se zbate între aceleaşi vechi neajunsuri. „Aşteptăm cu toţii noile compleuri speciale pentru canotaj, în două nuanţe de albastru, iar sportivii sunt nerăbdători să le vadă, să le poarte. În sfârşit, am capacitat un sponsor şi a decis să ni se alăture pe o perioadă de timp nedeterminată”, a salutat Calapis deschiderea către canotaj a lui Dan Iosif Lazăr, de la firma Ducodan.

Juniorii ies acum fără grijă pe apă, după o iarnă rece în care, şi pentru protejarea ambarcaţiunilor, au mai ratat antrenamente printre gheţuri...

Necesarul este însă mare iar antrenorii şi sportivii se confruntă cu amănunte banale dar esenţiale în buna desfăşurare a activităţii. Spre exemplu, CSS Bega nu mai beneficiază de aportul unui marangoz, al cărui post a fost desfiinţat din organigrama secţiei, fostul canotor ştiut sub numele „nea Sandu” fiind disponibilizat cu puţini ani înaintea pensiei, după sezoane bune în care a asudat la întreţinerea ambarcaţiunilor, o bătaie de cap în plus pentru cei rămaşi să vâslească în numele Timişoarei.

Cadrul natural există, canalul Bega fiind un mediu ideal pentru găzduirea de exemplu a unei regate dacă nu cu cluburi înscrise în calendarul competiţional, atunci măcar studenţeşti, la nivel amator, iar baza materială, aşa cum e, cu deficienţele sale, fiinţează pe malul apei. E drept, uşile hangarelor nu sunt cele mai moderne, vâslele au şi ele o viaţă, iar antrenorii şi juniorii activează cum pot, în limita resurselor, fără a atrage atenţia ori a se plânge, deloc în vizorul presei, care – iată – mai descinde şi constată starea de fapt, însă câtă vreme vom continua în sportul timişorean să-i lăsăm pe performeri şi dascălii lor să se chinuie la limita subzistenţei după principiul că dacă merge şi-aşa, atunci se poate!?

Junioarele primesc foaia de parcurs, „până la podul Modoş”, vorba fiind de două serii a câte 2.000 metri pentru antrenamentul de dimineaţă, iar antrenorii pun în balanţă dacă să le supervizeze cadenţa cu una dintre şalupe sau să chivernisească banii ce s-ar duce pe motorină, pentru una din celelalte necesităţi. „Le reamintim la şedinţa de luni a Clubului Sportiv Şcolar Bega să nu uite de existenţa acestei baze sportive, care trebuie întreţinută. Şi intenţionăm să le adresăm o notă oficială pe această temă. Este necesară obţinerea de fonduri şi pentru aşa ceva”, a amintit profesoara Calapis, care a pomenit şi de aportul unora dintre părinţi ori a apropiaţilor, ajutând cum pot, mai cu echipament pentru sala de forţă, mai cu ulei şi filtru pentru motorul şalupei.

Sportivele îşi pregătesc ambarcaţiunile de simplu, curăţându-le frumos, inclusiv pe şinele cu băncuţa culisantă a bărcii, şi le coboară, câte două, la ponton, pentru lansare. Un nou antrenament pe apă, după recentul ultim concurs indoor, de sală, la ergometru. S-a încălzit, dă soarele, a venit primăvara şi în calendar, iar situaţia pare mai roză, chiar dacă, aşa cum constatam încă din start, la descinderea dimineaţă pe bază, uşa învechită a unui grup sanitar, bălăngănindu-se nevoie mare, mi s-a deschis în cale. Înăuntru, la o scurtă privire, acel minim de igienă întreţinut – se putea altfel!? – de aceiaşi profesori cărora le-au trecut prin mâini juniori ce acum se pregătesc de trialul pentru participarea la Mondial.

De la curăţenia lună pleacă totul, şi mai ales într-o disciplină în care capacitatea pulmonară a adolescenţilor e pusă la încercare în antrenamentele de sală, la acumulări fizice, iar cu toate că profesorii-antrenori au devenit mici experţi în mânuirea aspiratorului adus de-acasă, s-ar cuveni un altfel de sprijin, în toate cele, pentru reprezentanţii unui sport care e îngemănat cu un simbol cheie al oraşului, apele canalului Bega.

Pentru a ajunge să avem parte din nou de-o regată pe sub sălciile Begăi, e nevoie mai întâi de sprijinirea cu sufletul şi punga a unei activităţi care nu poate merge la nesfârşit din inerţie, de la sine.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Canotaj și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


3 + cinci =

 


Ultimele articole din categoria Canotaj: