Clădirea cruţată în demolările de pe Bulevardul Vasile Pârvan, ridicată în 1936 de suflarea canotajului cu dedicaţie lumii vâslelor şi astfel lăsată cu limbă de moarte: „Cine-şi bate joc de acest loc pentru sport, nici în mormânt n-are loc să se învârtă”

Clădirea care a fost cruţată în cursul demolărilor efectuate spre finele anului trecut pe malul sudic al canalului Bega în dreptul Bulevardului Vasile Pârvan, ridicată în urmă cu aproape un secol, în 1936, de către înaintaşi din suflarea sporturilor pe ape şi în mod legitim lăsată solitară pe terenul de-acum viran de vizavi de Universitatea Politehnica Timişoara, este „ancora” predată cu dedicaţie cu limbă de moarte la construirea ei lumii vâslelor, încercând actualmente a şi-o asigura tocmai în ideea în care fusese conceput şi văzut drept un loc rezervat arenei sportive, iar cu atât mai mult dat fiind faptul că lamelor buldozerelor i-a căzut pradă în 2023 în proximitate şi baza sportivă a secţiei de canotaj a CSM Timişoara, rămasă astfel fără un „refugiu” căruia să-i spună „casă” atunci când tinerii şi junii vâslaşi nu sunt pe apele Begăi. 

După demolarea efectuată în toamnă, suflării canotajului de la CSM Timişoara i s-au asigurat cu titlu provizoriu, până la identificarea unei soluţii viabile pe termen lung, spaţii de depozitare a bunurilor existente în incinta în aer liber dar şi construită a fostei baze sportive, de la ambarcaţiuni şi până la tot auxiliarul aferent, iar juniorilor cantonaţi în camerele cu regim de cămin ale aceluiaşi sediu li s-a găsit găzduire în clădirea asigurând şi sediul DJST Timiş, dar i s-a şi promis totodată dinspre Municipalitatea Timişoara că va beneficia de o altă „bază” bineînţeles cu ieşire la apă, necesitate cheie a sportivilor cu vâsle, aspecte despre care Sporttim puncta la acea vreme într-o consemnare accesibilă la această legătură  

Noutatea ar fi între timp, după trecerea cumpenei între ani, că Municipalitatea a venit în întâmpinarea secţiei de canotaj „rămasă în aer” a Clubului Sportiv Municipal – doar o potrivire de nume dar nu grupare a Primăriei locale, cu variante pe care le aprecia ca fiind de ofertat din perspectiva celor de la Bulevardul C.D. Loga numărul 1, şi anume fostele „Constructorul” ori „Voinţa”, în aval pe acelaşi mal al canalului după cotul făcut de Bega cu destinaţia Serbia în urma curgerii sale pe porţiunea din zona centrală a Timişoarei, baze asigurând într-adevăr lansări la apă dar cu marele dezavantaj de a nu deţine spaţiile de depozitare şi activitate în incintă necesare „vâslaşilor”.

Ceea ce Zlatomir Balojin, preşedinte al secţiei de canotaj la CSM dar şi conducător al Asociaţiei Judeţene de Canotaj Timiş i-a explicat într-un dialog primarului Timişoarei, despre care a considerat că s-a arătat a fi „foarte deschis” şi receptiv la cele semnalate, decidentul din canotaj declarându-se a fi „optimist” în privinţa unei variante reale de repoziţionare a bazei secţiei de profil.

Pledoaria lui Balojin, susţinută cu documente, acte şi suport fotografic în expunerea pe adresa edilului capitalei Banatului, fiind în favoarea asigurării pentru cei din canotajul de la CSM tocmai a clădirii cruţate în cursul demolărilor din toamnă peste Bega de „Bănăţeana”, în ideea în care era ridicată în 1936 de către cei din fenomen cu destinaţie rezervată lor şi legământ de moarte să rămână în patrimoniul sportiv de profil. 

„Acest spaţiu a fost odată şi trebuie să fie al canotajului” sunt vorbele întărite şi repetate cu care şi-a etalat pledoaria la Municipalitate sufletul canotajului local, realitate ce n-ar trebui nicidecum să stârnească valuri pe malul nordic, cel al Primăriei locale, ci care ar trebui să treacă pur şi simplu drept truism. 

Cu atât mai mult cu cât viziunea pentru viitor este chiar mai largă în susţinerea cauzei timişorenilor, etalată fiind de către însăşi conducătoarea Autorităţii Naţionale pentru Sport, cvintupla campioană olimpică la canotaj Elisabeta Lipă, în sensul că li s-ar atribui bănăţenilor şi constituirea unui „Centru Naţional” de juniori 1, adiţional celui deja existent de ani buni pe Bega tocmai la fosta bază acum demolată a CSM Timişoara, şi anume de juniori 2, în continuă activitate sub coordonarea lui Zlatomir Balojin şi din fonduri alocate de Federaţia Română de Canotaj, ai cărui actuali componenţi au fost preluaţi cu titlu temporar, din camerele clădirii demolate, în unele ale căminului incintei adăpostind în preajma Municipalităţii şi sediul DJST Timiş.   

Iar dat fiind planurile rezervate canotajului de la CSMT dinspre ANS şi FRC, chiar de la vârful Autorităţii Naţionale pentru Sport, „vâslaşii” având aşadar susţinerea binemeritată, şi receptivitatea Municipalităţii locale manifestă semnale pozitive, în sensul încuviinţării „clădirii solitare” în grija celor de pe ape.

Nu un „cadou” ci un drept inclusiv sub forma legământului astfel lăsat cu limbă de moarte la ridicarea clădirii de către cei din fenomen în urmă cu 88 de ani, şi anume „Cine-şi bate joc de acest loc pentru sport, nici în mormânt n-are loc să se învârtă”, spuse împărtăşite ca atare din istoria autentică a arenelor locale de către Zlatomir Balojin nimeni altuia decât edilului Dominic Fritz, aşadar pus în temă până la capăt.

Inclusiv în privinţa urgenţei ce constrânge suflarea canotajului să aibă parte de o rezolvare rezonabilă a „deranjului” ivit autumnal, nu de alta dar ieşirile pe apă după pregătirile hibernale pe uscat bat oarecum deja la uşă, aşa cum şi datele competiţionale ale noului sezon 2024, constituind obiect şi scop al antrenamentelor celor cu vâsle, nu aşteaptă alte invitaţii speciale ci mijesc la orizont.

Canotajul de la CSM a ridicat aşadar vâsla pe mal şi pe uscat în apărarea drepturilor legitime, afişând atitudinea adecvată la împlinirea a 20 de ani de activitate a secţiei de profil la Clubul Sportiv Municipal, înfiinţată în 2004 cu sufletistul Zlatomir Balojin promotor al „lansării la apă”, în încercarea asigurării unui culoar cât mai ferit şi fără valuri sportului local cu vâsle. Azvârlit postdecembrist pe nedrept în ape tulburi în ceea ce priveşte patrimoniu-i, pierderea în acel 2004 a unui drept de proprietate şubrezindu-i şi mai mult poziţia oricum vulnerabilă.

Dac-ar fi să se dea Cezarului ce-i al Cezarului, atunci canotorii de la CSM ar şi rămâne în proximitatea fostei lor baze recent demolate, aşadar la clădirea ridicată interbelic cu destinaţia sport şi cruţată în toamnă de buldozere în acea zonă, ceea ce ar constitui soluţia adecvată, cu vedere spre viitor pentru canotajul local.

De urmărit.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Canotaj și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


8 − trei =

 


Ultimele articole din categoria Canotaj: