Fragmente din interviul în exclusivitate acordat www.sporttim.ro de antrenorul timişorean Ioan Matei… „Pe de-o parte este tot mai greu să convingi copiii să înceapă şi să continue în canotaj, tocmai datorită condiţiilor, iar pe de altă parte, într-adevăr, baza de selecţie pentru nivelul loturilor naţionale se restrînge. Din păcate, s-a pierdut capul limpede, clarvăzător, de la coordonarea loturilor. Domnul David a plecat de la lot înainte de a mă lăsa eu aici, şi asta pentru că n-a fost susţinut şi agreat de acest executiv – de ce să vă stau în gît?, şi-a spus în cele din urmă dumnealui. Avea un proiect de bătaie lungă, ştiind că bruma actualilor selecţionabili trebuie exploatată pentru următoarele cicluri olimpice. Avea o strategie pe termen mediu şi una pe termen lung, avea cadrul pregătit pentru participarea la următoarea ediţie a Jocurilor Olimpice. Avea organizarea trecerii de la juniori la tineret, de la tineret la seniori, avea şi nominal, cu programe individualizate pentru fiecare sportiv în parte, cu modificările necesare în funcţie de progresia lor. Cei care au rămas în urmă la nivel federal nu sunt aceiaşi cu unul care a manageriat cu bune rezultate în Australia şi a activat pe plan mondial. Dar ne este caracteristic nouă, românilor, să nu folosim talentul şi capacităţile avute la dispoziţie, nu ne place să ni se zică nici din partea unui cunoscător, nu ştim ce este valoarea şi să o apreciem. De exemplu a susţinut o prelegere despre biomecanică în care a avut ca invitat un specialist din străinătate, tocmai pentru că se gîndea că trebuie să avem antrenori bine informaţi, într-un sport în care sunt foarte multe secrete. Astfel a abordat lucrurile domnul David…
– Iar fără dumnealui strateg la coordonare, care ar fi pulsul?
„Nu văd un proiect de lungă durată, de la baza materială şi pînă la modele de selecţii”
– Pentru următoarea Olimpiadă de Vară, din discuţiile avute cu sportivii la Snagov, nu-i prea văd atît de interesaţi de încă 4 ani de muncă în ciclu olimpic, şi pe mai departe. Văd sumbru viitorul canotajului, pentru că nu văd un proiect de lungă durată, de la baza materială şi pînă la modele de selecţii. Este un mare semn de întrebare şi dacă ne mai calificăm în finale, pentru că sportivii aceştia ai noştri văd şi ei, discută, au participat la faţa locului, şi înţeleg cu ce se mănîncă. Nu-i mai poţi păcăli cu una cu două, iar efortul, restricţiile, sunt majore: renunţă la toată tinereţea, să stea 10 ani în performanţă, şi pentru ce?