Am Mai Pocnit scapă de roșu

Io mi-s Sporttim XI... Je suis Charlie, altă manipulare sădită în marea ignoranților într-o tulburătoare creștere exponențială în mileniul III, a fost de-atunci parodiată prin îngânare sub forma unei rubrici cu tente caricaturale din pagina I în Sporttim, iar cum derapajele demne de șfichiuit sunt la ordinea zilei într-o țară precum România, continuitatea este asigurată. Episodul al XI-lea aduce din păcate în scenă o ”celebritate” care din mai toate punctele de vedere n-ar merita deloc absolut nici cea mai mică atenție, exponentă a tagmei ”nu faceți ca ei”, și asta în mai toate privințele, dar menirea presei este să și pună la colț și în lumină atitudini detrimentale igienei sufletești a vieții societale. Impetuoasa n-a surprins recent câtuși de puțin prin ieșirea sa, ci doar a reamintit prin întărire cine este de fapt. Fotbalul românesc a tot fost pângărit și întinat de varii impostori care s-au insinuat permanent în fenomen în interes personal, coborât fiind la un deplorabil stadiu, oglindă care nu minte a tarelor incorigibilei și irecuperabilei nații murdărind Carpații. Sportul rege în țara cu arcuitul lanț muntos se conturează într-un eșantion fidel al marasmului moral cu care se asociază o societate cu busola dată peste cap, iar ”vedete” prefabricate de carton ale fenomenului cu balonul rotund conferă mostre fidele și realiste ale mlaștinii în care este supusă a colcăi această altfel mediatizată activitate. Și tocmai mass-media cea fără dram de căință a dat nas și avânt unor neica nimeni care chiar se cred buricul pământului, inventatori ai mersului pe jos, de fapt doar modele ale omului nou șablon tipizat în societatea slalomului printre cretini, prostul gol sufletește care pe deasupra mai e și fudul cât încape, imperturbabil și sigur de sine prin prisma convingerilor pline de prejudecăți și banale clișee. Profund imoral, împănat și artificial spoit într-un vid de civilizație, cultură și educație, fără dubii dar de fapt fără a avea habar pe ce lume trăiește, mereu pansându-și drama existențială și cerșind atenție cu un patetism demn de o cauză mai bună. Pseudo vedetele se întrec parcă în a nu rata vreun prilej să-și pună poalele în cap, să-și etaleze conduita, principiile de 2 bani speranță, lipsa de integritate și etica de mahala, bunuri de export dintr-o nație colorată comportamental ceva de pomină. Iar bunele lor exemple pentru tinerii din fenomen și de aiurea au mereu și maximă vizibilitate, în vitrina mass-media care s-ar vedea obligată să expedieze telespectatorilor și ligheane emailate în pachetele promoționale. Te ia cu rău, voma te salvează la fierea deversată de scroafele urcate în copac, de țoapele ajunse ”mari” doamne, de nulitățile cu vieți sugerând întocmai formele fără fond. Trăite pentru a epata și impresiona prostimea, semidocte roase de incomensurabile și devoratoare complexe de inferioritate. Născând monștri. Cei mai periculoși, infatuați și închipuiți, ascuțiți în coate și fără Dumnezeu, posedați până-n măduva oaselor făr-a prinde chiar de știre, mereu transpirând din greu pentru a-și pansa profunda nefericire, supliciul existențial. Mai mult decât jenanți în prostia lor, ridicoli și absurzi, dezgustători și de cea mai joasă speță, mereu supurând indiferent de tona de fard, săraci cu duhul în extrem și dependenți de cultul promovării emanațiilor din showbiz cu ale lor vieți deloc dezirabile și lipsite de orice fărâmă de înțelegere a acestei treceri pe pământ. Niște biete marionete pe o scenă a manipulării în masă, cu vieți zero barat dar îmbălsămate la rang de foileton, generatoare de audiență pe adresa cretinului congenital în rol de client-consumator. Și ce mai contează de fapt un pumn în plus în toată această mincinoasă mascaradă, în toată această fabuloasă degradare societală cu papagali și paparude fie trase la șpiț, fie la gulere albe!?! Românul-feisbuc, românul de studio pe canapea de pluș, românul-jacuzzi, românul-7 stele, românul-tablă pe 4 roți la rang de limuzină sau înaripat sub elice, românul impecabil modelat în a saliva necontenit după cele mai patetice dorințe din noianul celor mai inadecvate importuri dinspre Lumea Nouă, românul ros de obsesia de a fi cineva, cunoscut și musai numero uno. Românul care se și proclamă la persoana I în această postură, i-au murit lăudătorii, și care a mai aplicat un croșeu bunelor moravuri dintr-o societate curat murdară, mustind în pupincurism de duzină oțelit prin reciprocitate, o gloată de epave speriind animalele, o turmă făcând degeaba umbră pământului. Acestea ne sunt modelele și vârfurile de mare ispravă, aceștia sunt dregătorii de la taraba interfeței cu alte lumi, mai așezate și cu veritabil ștaif. În contrast cu care gloabele carpatine fără mânuși sunt prostia și nimicnicia personificată, de râsul lumii, triști bufoni ai sinistrei treceri în mileniul III, de fapt fidel ”tunați” vremurilor de pe urmă. Iar ultimul lucru pe care l-ai putea realiza în cazul unor asemenea specimene, atâtea și atâtea dar mai ales necontenit ahtiate să-și deconspire sâmburele lăuntric și necizelat, ar fi să-i corijezi prin vorbă sau prin faptă. O imposibilitate. Ei, cei grozavi în penibilul lor fără frontiere, vor rămâne în istorie, dovadă arc peste timp a calamității pe nume viață socială carpatină, plină de cefoși și tute, plină de amorezați de sine și incurabil corupți de toate cele. Iar doar o ultimă suflare îi va scăpa de tragica necesitate zilnică de a defeca. Până atunci însă, aceste primate poluând climatul social cu aere de importante ”scule” vor tot scăpa mereu de cartonașul roșu, etalându-se în schimb prin studiouri, în telenovele cu iz de toaletă din fundul curții și printr-o sumedenie de titluri cu litere de șchioapă, supralicitând un ego și așa tumefiat. Cât despre recipientul neaoșei de dreapta, pesemne tânărul bănățean își merită pe deplin soarta. Un crâmpei al condiției antrenorului român, constrâns de împrejurări, complăcut în compromisuri, înhăitându-se cu Dracul pentru a trece puntea, ce mai!, un soi de prostituție morală în goana după palmares și glorie sportivă, de dragul imaginii, a poziției sociale pe scara ierarhică a branșei, a avantajelor de varii tipuri, a avansării în așa-zisa ”carieră”, o iluzie și totodată amăgire. Iar fie chiar și doar a cunoaște asemenea ”mari vedete” echivalează cu o bulină neagră și patalama pe-viață, cine se-aseamănă, se-adună, darmite a mai fi și oarece amic sau prieten cu ”celebritățile” de carton, Doamne ferește! Apropiere valabilă și pentru papagalii și pupincuriștii de serviciu din mass-media, lingăi peste ani la soclul neamurilor proaste, emanații de o modestă factură calitativă a unei vaste subclase ce a fost înadins trasă în vitrina expunerii mediatice prin ale sale vârfuri de lance și a acaparat discursul. Și nici să nu ne imaginăm măcar ce mai scandal și circ mediatic ar fi fost iscat dacă rolurile ar fi fost inversate, bărbatului să-i scape una în direcția reprezentantei sexului frumos. Ar fi fost tras la zidul infamiei și pe roată, ideală muniție în această societate spălată pe creier și îngenuncheată în fața insidiosului political correctness. Cu comuniștii internaționaliști pe metereze, zeloși feminiști și apărători ai drepturilor diverșilor devianți, tot soiul de înțepați propagandiști, progresiști, hilari snowflakes, hipsteri și în general idioți utili, însuflețiți de diversitate, egalitatea în drepturi după propriile strâmbe canoane și salvarea lumii de pseudo încălzirea globală. Iar acolada s-ar putea lărgi simțitor. Dar așa, dacă retribuția a fost pe pometele exponentului sexului tare, să rabde și să înghită, titlurile se fac încet, încet mici și neobservate, nedetectate de radarul timpului. Aceasta este noua normalitate în care cresc viitoarele generații de tineri români, normalitate cu iz de Cuggi contrafăcut, în ton cu o scară a valorilor cu susul în jos. Rubrica ”Io mi-s Sporttim”, pe coloana dreaptă din pagina I a publicației. Iar Sporttim nu mai prezintă articolele sale și pe paginile de socializare ale cotidianului, la care a renunțat din motivele expuse în materialul http://sporttim.ro/sport-2/cu-responsabilitate-civica-sporttim-rupe-o-zala-a-conditionarii-prin-a-se-retrage-de-pe-mari-retele-de-socializare