Semnează ca primaru’, dă afară ca primaru’

Io mi-s Sporttim: VII... Mâine-poimâine va fi 2017 iar Timișoara, înainte de a deveni eventual capitală culturală europeană, este totuși capitala Banatului, însă primarul uneia dintre cele mai mari municipalități din România a avut timp în preajma alegerilor locale să se îndeletnicească până și cu înlocuirea antrenorului principal al echipei de fotbal unsă din voturile Consiliului Local și ale CJT. Ca pe vremuri, pe firul roșu și scurt, la trupa cooperației sătești, doar că de astă dată prin intermediul tehnologiilor actuale. Telefonie mobilă și rețele de socializare. Iar demiterea a constituit o execuție din scurt, cât încă tehnicianul era la datorie, pe banca tehnică, spre finalul unui meci acasă din ultima decadă a lunii mai, pe arena ”Dan Păltinișanu”. Fără a înțelege că în nici un caz nu s-ar putea proceda așa, și cu atât mai mult cu cât ești în fruntea unui mic dar totuși mare oraș cu aspirații continentale de mileniul III, edilul cu asemenea apucături a fost ulterior tare ofuscat pe o parte a presei deoarece l-ar fi luat în balon pe tema utilizării feisbucului pentru a demite un antrenor de fotbal aflat în exercițiul funcțiunii, când de fapt neînțelesul nostru ar fi apelat mai întâi și mai 'nainte la de-acum deja anticul SMS, iar abia apoi la rețeaua de socializare. Dar mai contează ordinea utilizării uneltelor de execuție!?! Ideea e că nu se face, asemenea măgării de dugheană fiind de exemplu în arsenalul elefantului, când cu bălăceala televizată LIVE cu ”Guriță”, expediat atunci la rândul său la plimbare. Sau poate că, la tranziția de la fotbalul privatizat de rafinărie la cel bugetar și funcționăresc de Primărie, traficul de influență include la pachet și înmânarea metehnelor de serviciu. Una peste alta, oricât de incapabil ar fi putut fi Petre Grigoraș în anul 2016 la cârma unei corăbii absolut fără nici o scăpare încă de la acel 0-1 acasă cu Pandurii în etapa I din iulie 2015, antrenorul care ar fi putut fi eventual demis abia după ultima etapă din play-out trebuia invitat și înștiințat în acest sens în cadrul unei întrevederi cu conducerea clubului, așa cum era ea, șchioapă, de formă și artificială. Cu alte cuvinte, prin spălarea rufelor în familie, și nu pentru a afla despre faptele de vitejie ale efeminatului și nsa, cia, darpa și care or mai fi tartorii culegând la grămadă totalitatea dejecțiilor expectorate de insectele din noi. Sau poate suntem noi depășiți și demodați în epoca vitezei... Dar s-o fi învățat ceva din toată această tevatură!? Aș... Însă măcar acum, la 11 săptămâni după acel ACS - FC Botoșani 1-4, Grigoraș nu va mai avea temeri că, în cazul unui eșec al vechii și noii sale echipe, Pandurii, cu care mai întâi trece joi prin Israel, în Europa League, va fi demis tehnologic de primarul Timișoarei. Și din câte am înțeles, Robu ar avea oricum mai nou un împuternicit delegat la căpătâiul dublei retrogradate, pe numele său Sorin Drăgoi, uns în precedentul mandat al edilului în calitate de City Manager al aspirantei continentale de pe Bega. Comparativ, sportul e floare la ureche, mai ales într-o țară în care la agricultura cu terenurile cedate într-o veselie și fotbalul tăiat la fier vechi se pricepe tot românul. Așa încât, primarul va avea suficient timp să semneze în stilul său și să se ocupe de palmierii și semafoarele sale, ba chiar să stea pe îndelete și la culoarea roșu, pe când responsabilizarea cu diligențele de rigoare va cădea pe umerii altor noi parașutați în sport, rezultând astfel și viitoare conduite șnur și ireproșabile. Inclusiv cu dialoguri umane, nu prin esemes ori feisbuc. Sau nu? Dar băi fraților, voi ăștia binișor înșurubați și orientați în ale mersului lucrurilor în societatea asta totalitar neo-liberală și frumos trasă micro și macro la cheie de oculta satanică mondială, mai aveți mulți de gând să vă tot fofilați și să descălecați în sport!?! La care retorică nu vă urăm bun venit, oricare ați fi voi, ăla, ăla, Țoancă, Drăgoi... (Io mi-s Sporttim este o rubrică inițiată ca parodie reactivă la efectul foarte lacrimogen și scontat de trăgătorii de sfori, sub deviza ”Je suis Charlie”, pe seama unui pseudo atac terorist care a fost de fapt cu totul altceva, orchestrat de mâini cât se poate de ascunse în folosul și slujba unor păpușari la fel de cât se poate de ascunși)