Turul ciclist de şosea Etoile de Besseges a fost bântuit săptămâna aceasta de felurite probleme, de pe urma interferării traficului rutier cu plutonul pe două roţi, ceea ce a dus la abandonul a 5 formaţii, dar şi a vremii nefavorabile, ducând la scurtarea celei de-a treia etape a întrecerii din Franţa.
Organizatorii au semnalat că nu şi-au putut permite a asigura închiderea completă a traseului, dar că au întreprins tot ceea ce au putut pentru a-i putea proteja pe ciclişti, ceea ce n-a fost însă suficient şi mulţumitor, rezultând mai multe retrageri din concurs şi remarci în consecinţă.
Etapa de vineri devenind cu cântec odată ce plutonul s-a trezit într-un giratoriu cu un vehicul din traficul uzual, la o zi după ce un şofer a încercat să intre pe traseu tocmai în vreme ce sportivii pe două roţi apăreau în mare viteză pe o porţiune de drum îngust cu circa 16 kilometri înaintea liniei de finish a rundei, la Marguerittes, ceea ce a produs haos în pluton.
Cu consecinţe, belgianul în vârstă de 25 de ani Maxim Van Gils căzând şi fiind nevoit a fi transportat la urgenţe.
Încât unele echipe participante, Lidl-Trek, EF Education-EasyPost, Red Bull-Bora Hansgrohe, Ineos Grenadiers şi Soudal Quick-Step s-au retras din etapa a treia din motive de securitate, cei de la Soudal-QuickStep calificând drept „inacceptabil” că vehicule motorizate neautorizate, neavând de-a face cu competiţia în sine, au fost în măsură a rula pe traseu.
Nefiind clar dacă echipele retrase vor reveni totuşi pentru runda de la Vauvert la Mont Bouquet, dar în tot cazul UCI Europe Tour postând o fotografie cu plutonul trecând pe lângă un TIR şi scriind: „Imagini pe care nu vrem să le vedem.”
Cu adăugarea: „Securitatea cicliştilor e cea mai importantă. Nu e necesar să menţionăm numele celor decedaţi anul trecut pentru a dovedi asta.”
Iar şi forul internaţional UCI a luat apoi în completare atitudine prin a semnala într-un comunicat că va investiga speţa şi va acţiona.
Un ex-rutierist, belgianul Thomas de Gendt, retras anul trecut după 16 sezoane în circuitul profesionist, scriind la rândul său pe reţeaua X: „Poate că de-acum organizatorii şi UCI vor începe să asculte. Altfel doar rămânem nişte maimuţe într-un circ.”
Dar poate că-i şi-un semn nu tocmai întâmplător al erodării în general a standardelor tuturor celor europene sau unul mai subtil al vremurilor cu-alte chestiuni mai presante cu care se confruntă în linii mari de dată mai recentă „Bătrânul continent”, legate de necesităţile traiului de zi cu zi, prin prisma cărora, din perspectiva unora, fie chiar şi sportul profesionist ar putea fi perceput drept un moft ori un lux căruia nu i-ar trebui rezervată maximă prioritate.
Iar specia pe cale de inexorabilă degenerare spre transumanism oricum este captivă unui vast „circ” în care „pâinea şi circul” sunt asigurate inclusiv prin intermediul vehiculului utilitar sport, deloc de mirare fiind – vizavi de mutaţia spre cea hibrid sintetizată – etichetarea cu tâlc a Generaţiei Z tocmai cu ultima literă într-un alfabet „de la A la Z”, ultima şi cât de cât naturală fiind în „marea schemă a lucrurilor” din planul existenţial al vieţii pe pământ, declanşarea modificării genetice la nivel planetar survenind acum 4 ani odată cu aşa-zisa „vaccinare sigură şi eficientă ca unică soluţie de revenire la normalitate”.
Încât, oricum am lua-o, suntem într-adevăr doar nişte „maimuţe într-un circ”. Încă uman?
