Mulţi, mulţi sportivi apţi fizic pentru efortul competiţional au decedat după începerea în decembrie 2020 a campaniei de aşa-zisă „vaccinare”, 1.310 despre care se ştie conform statisticii actualizate de goodsciencing.com – site ţinând evidenţa la această legătură sub motto-ul „ştiinţa necesită o dezbatere dechisă, orice altceva e totalitarist”, şi cine ştie câţi alţii n-au împărtăşit aceeaşi soartă ca urmare a efectelor adverse induse de înţepările efectuate în 2021 dar şi 2022, însă mult mai mulţi au scăpat totuşi cu viaţă, confruntându-se cu vătămări debilitante, fiecare în parte cu cazul său specific, în funcţie de circumstanţe fiind forţaţi a se retrage vremelnic din activitatea profesionistă. Caz şi al ciclistului sloven Jan Polanc, după ce o investigaţie cardiacă de rutină a relevat iregularităţi ale ritmului cardiac care, şi-a găsit scuza „sistemul”, l-ar pune în pericol pe fondul solicitărilor intense prea severe de care au parte rutieriştii în World Tour. Dar nu erau oare la fel de severe solicitările şi înaintea „măsurilor” şi a „capsărilor”?
Jan Polanc, în vârstă de 31 de ani şi călcându-i pe urme până la acest punct tatălui său Marko, ex-ciclist profesionist, nu mai poate continua în sportul de performanţă, care-i aducea satisfacţii încă din urmă cu 13 ani, al 5-lea în cursa de şosea a „Mondialului” juvenil UCI Juniors World Race Championships, din 2013 trecut la profesionişti, căţărător prin excelenţă, vreme de 10 ani în echipa Lampre-Merida, în al cărei tricou câştiga două etape în Turul Italiei, în 2015 şi 2017, cu clasări foarte bune în ierarhia generală din 2017 şi 2019, pe locurile 11 respectiv 14.
Mai mult, Polanc a concurat în ediţii ale Turului Franţei ca „iepure” pentru reputatul său compatriot Tadej Pogacar, „tricou galben” triumfător la Paris, acesta împărtăşindu-şi la rândul său gândurile în social media, pe Instagram, prin a spune printre altele că „nu-mi pot imagina cât de greu trebuie să fie să trebuiască să te retragi atât de vremelnic”.
După o carieră purtându-l repetitiv prin principalele 3 tururi, ale Franţei, Italiei şi Spaniei, în Hexagon clasându-se al 40-lea în ierarhia generală finală a ediţiei din 2020, chiar al 12-lea anul trecut în Vuelta iberică, tot anul trecut cucerind Trofeul Laigueglia.
UAE Team Emirates, cu care ar fi concurat anul acesta în UCI World Team, a lansat zilele trecute anunţul oficial al retragerii lui Polanc din ciclismul profesionist, slovenul în vârstă de 31 de ani venind în completare prin a se adresa direct susţinătorilor săi.
Cicliştii profesionişti din circuitul UCI WorldTeam şi formaţiile ProTeams au obligaţia de a fi supuşi sezonier unor investigaţii cardiace complete ca parte a articolului 13.3.015 din reglementările UCI – pentru întocmirea electrocardiogramei, iar de două ori pe an unor investigaţii mai amănunţite şi în profunzime, echocardiogramă doppler şi electrocardiogramă de efort.
Iar iregularităţile ritmului cardiac detectate la sloven au dus la retragerea sa forţată din sportul pe două roţi.
Aceste testări au fost adoptate ca modalitate de investigare pentru a preveni riscul morţii subite în sport, cu ciclismul considerat a fi printre ramurile cu risc mai ridicat, însă niciuna dintre aceste „prevenţii” n-ar fi fost la urma urmei necesară dacă suflarea arenelor, aidoma populaţiei în general, n-ar fi fost supusă „schemelor de tratament” din 2020 încoace, mai întâi plin implementarea unor „măsuri” restrictive nu doar detrimentale sănătăţii umane, ci de-a dreptul periculoase şi vătămătoare, pentru a nu mai pomeni că erau oricum ilegale şi neconstituţionale, cu impact nefast asupra sănătăţii publice, ulterior prin intermediul campaniei de aşa-zisă „vaccinare” din 2021/2, cu nenumărate efecte adverse a căror enumerare a fost efectuată tocmai de comercianţii produselor, consecinţele fiind evidente pe seama competitorilor, exemple vii de la caz la caz.
Sportul era sănătos până acum 3 ani, ulterior „băgat în boală” prin înţepare, iar actualmente făcut a părea prea periculos în unele ramuri, în cazuri precum cel al lui Polanc. Discipline care preferă a nu-şi asuma riscuri suplimentare, ce ar induce indirect şi implicit o publicitate negativă în cazul unui deznodământ nefericit, procedând la efectuarea triajului şi tragerea pe dreapta a celor detectaţi ca fiind în pericol medical în raport cu intensitatea solicitării fizice de care au parte în curse.
Nu este însă oare ciudat că pe vremuri, când competitorii n-aveau parte de asemenea investigaţii amănunţite, solicitate de forurile organizatoare ale întrecerilor, aceştia nu întâmpinau probleme medicale de o asemenea natură, şi nici nu erau nevoiţi a se retrage vremelnic şi forţat din activitate, ba se şi pensionau bine mersi, dar în zilele noastre, post-„pLandemie” şi post-„vaccinare”, cu tot „extraordinarul progres al ştiinţei, medicinei şi tehnologiei”, sportivii se lovesc pe capete de insuficienţe medicale, sunt nevoiţi a se retrage sau a urma tratamente într-un număr semnificativ, iar destui ajung a „cădea din picioare”, cu sute şi deja mii de morţi de când cu aşa-zisa „campanie” de înţepare – nefiind nici pe departe vorba despre o aşa-zisă „vaccinare”, cum fals şi mincinos era poreclită conform „naraţiunii oficiale” a „sistemului”!?!
