Acces permis la masa bogaţilor

În 1998, echipa AEM-ului cu Natalia Jukova, Corina Peptan, Cristina Foişor şi Luminiţa Cosma câştiga fără probleme Cupa Campionilor Europeni la Wupperthal. În 2000 ṣi 2001 luam medalia de argint la Belgrad şi Nova Goritza.

Din 2003, regulamentul se schimbă ṣi în loc de o jucătoare străină, poṭi folosi două ṣi ulterior mai multe. Această schimbare bizară de regulament modifică radical problema:

  1. Întrucât în campionatul României nu poţi folosi mai mult de o jucătoare străină pe meci iar aducerea mai multor jucătoare presupune cheltuieli suplimentare serioase pentru onorarii ṣi sejur.
  2. Dacă nu au jucat în campionatul naṭional atunci trebuie plătit la ECU o taxă de 1000 Euro de jucător.
  3. Între timp nivelul onorariilor jucătoarelor a crescut ṣi nici sejurul la Cupa Campionilor nu e deloc ieftin.
  4. În concluzie orice participare presupune costuri însemnate pe care numai cluburi bogate din Rusia sau din Vest ṣi le pot permite.
  5. Dealtfel aṣa s-au creat superechipe precum AVS –Rusia, cu 3 campioane Europene, sau Cercle Montecarlo, cu două campioane europene ṣi campioana mondială.

Evident, de mult tânjeam să reintrăm în marele circuit ṣahist European, cu condiṭia să facem faṭă pe plan financiar dar mai ales să ne batem pentru medalii. Jucătoarele din România s-au cam stins, doar Cristina Foişor, campioană naţionala în 2011 ṣi merituos calificată anul acesta la Cupa Mondială, mai ṭine steagul sus.

Alcătuirea echipei este poate cea mai dificilă treabă. O mare parte din jucătoarele eligibile au jucat în campionatele naţionale şi era firesc să continue cu aceeaṣi echipă. Două din jucătoarele foarte bune care au jucat la noi, Pia Cramling ṣi Elina Danielian, aveau contracte ferme cu Cercle Montecarlo ṣi Mika Erevan. Două posibile superjucătoare Anna Muzychuk ṣi Viktoria Cmilite, ne-au fost suflate prin supralicitare.

Am reuşit să o aducem pe gruzina Nana Dzagnidze, locul 5 în lume în prima jumătate a anului 2011, pe gruzina Lela Javakhishvili, care a mai jucat la AEM acum 3 ani, pe Anna Zatonski, campioana USA, şi pe Anastasia Bodnaruk din Rusia. Evident, pe lângă ele, multipla noastră campioană Cristina Foiṣor. Selecţia s-a dovedit a fi inspirată, poate doar Bodnaruk fiind foarte tânără, nu are experienṭa marilor competiṭii.

Echipele concurente care contau ca favorite aveau următoarea compoziṭie: Cercle d´Echecs Montecarlo : Hou YIFAN – China, actuala campioană mondială, Anna Muzychuk (Slovenia) – locul 4 în lume, Pia Cramling (Suedia ) – dubla campioană europeană, Monika Socko, o superjucătoare poloneză, şi Elmira Skripcenko (Franṭa), fostă campioană europeană (a jucat la noi acum 16 ani).

AVS – RUSIA: Antoaneta Stefanova(Bulgaria) –multiplă campioană europeană , Katerina Lahno (Ukraina), fostă campioană europeană, cu al doilea rating din concurs, Viktoria Cmilite (Lituania), actuala campioană europeană, Natalia Pogonina – masa 4 a Rusiei la Olimpiadă.

MIKA – Erevan: Elina Danielian – vicecampioană europeană în 2011, Harika Dronavalii (India), revelaţia anului în şahul feminin, Zhu Chen – China, fostă campioană mondială, Lilit Mkrtchian (Armenia), o jucătoare de prim rang.

SHSM-RGSU – RUSIA: Alexandra Kosteniuk (Rusia) –fostă campioană europeană, Valentina Gunina, campioana recentă a Rusiei, Romanko, Giryia i Khashlinskaia, toate trei titulare în echipa 2 (de tineret a Rusiei).

Giprorechtrans Rusia: Natalia Jukova – fosta campioană europeană (a jucat peste 10 ani la AEM), Munguntutui (campioana Mongoliei), Elena Zaiaṭ, o titulară constantă în echipa Rusiei, Irina Vasilievici, titulară în         echipa de tineret a Rusiei.

Prima rundă ne-a rezervat un meci mai uşor cu turcoaicele de la Anatolia: 3,5-0,5. Câştigă uşor Nana, Anna şi Cristina, doar Lela a făcut remiză după ce a avut o poziţie net câştigată.

În runda 2 întâlneam o echipă tare, Giprorechtrans: 3-1. Dzagnidze, remiză cu Jukova, Zatonski remiză cu Munguntuul, Lela victorie de senzaţie cu albul contra lui Zaiat, Bodnaruk o învinge convingător pe Vasilievici.

Runda 3 , victorie fără probleme, 4-0 cu echipa din Oslo. Runda 4 ne rezervă un derby important, contra Mika Erevan. Câştigă Lela, splendid, la fost campioană mondială Zu Chen, restul – remize dar cu impact asupra rundelor următoare.

Nana a jucat o partidă excepţională contra Elinei Danielian, dar a ratat câştigul şi parcă dezamăgirea şi oboseala şi-au pus amprenta asupra partidelor ulterioare.

După acest meci, începem să visăm frumos, dar meciul următor, cu AVS, ne trezeşte la realitate: Nana Dzagnidze gândeşte incredibil de mult contra Antoanetei Stefanova şi pierde fără luptă în criză de timp, Anna Zatonski greşeşte grav într-o poziţie cel puţin egală contra Katerynei Lahno, Bodnaruk pierde aiurea o poziţie fără probleme, doar Lela face remiză după ce a obţinut un avantaj durabil.

În runda 6 abordăm cu ambiţie meciul cu SHSM –RGSU. Lela câştigă frumos la Girya, Anna joacă o patidă foarte bună contra Guninei, care se apără formidabil şi scapă cu remiză, Cristina se apără corect la Khaslinskaia iar Nana ratează incredibil câştigul la Kosteniuk. Câştigăm cu 2,5-1,5 dar dacă am fi câştigat cu 3-1, prindeam în ultima rundă o echipa mai slabă decât Cercle d’Echecs Montecarlo, pe lângă faptul că AVS trebuia să forţeze scorul ultimul meci.

Ultimul meci e neclar: două remize simple la mesele 2 şi 3; la masa 4 Cristina are avantaj într-un final complex dar nu alege soluţia câştigătoare (ce-i drept extrem de ascunsă şi rafinată). La masa întâi, campioana mondială Hou Yifan sacrifică cam aiurea o piesă şi în toiul complicaţiilor Nana are câştig într-o mutare şi nu vede!

Dacă câştiga, medalia de aur era încă sub semnul întrebării.

Concluzii : – Am jucat cu toate celelalte 5 contracandidate, celelalte echipe nu.

– După rating eram pe locul 4, dar foarte apropiate de locurile 5 şi 6

– Obiectiv, ca nume, echipa AVS era mai tare dar dacă Nana Dzagnidze juca la valoarea ei şi Anna Zatonski era mai curajoasă, aveam şanse mari la titlu.

– Excelentă prestaţia Lelei Javakhishvili (locul I la masa 3) , foarte bună Cristina Foişor, dar neconvingătoare Anastasia Bodnaruk.

Având în vedere expunerea deosebită, întrucât la Rogaska a participat aproape toată elita şahului mondial incluzand jucători, antrenori, conducători, oficiali FIDE sau ECU, rezultatul nostru a avut un impact deosebit.

Nu numai că a fost o echipă din România dar mulţi au învăţat să pronunţe numele Timişoarei şi chiar al firmei al cărei nume îl purtăm.

Atât noi cât şi alţii regretăm că nu am luat aurul dar în şah şi în sport în general pentru marea performanţa îţi trebuie talent, pregătire dar şi şansă!

Totuşi, cei care înţeleg ṣahul ṣi cunosc ierarhiile actuale din ṣahul mondial, ṣtiu cu siguranṭă valoarea acestui trofeu.

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


noua − 5 =