Deși cu cele mai bune intenții, dar totuși și în căutarea ineditului, chiar a senzaționalului, a conferirii acelui ”element de culoare” care ar putea întregi o consemnare, cei care diseminează informații apărute în spațiul public pot cădea fără să vrea în trapa punerii pe tapet a unui contraexemplu prezentat însă într-o lumină favorabilă, într-o tentă pozitivă, chiar dacă n-ar fi cazul, scăparea survenind cel mai adesea dat fiind necunoașterea de către autorul rândurilor a particularităților subiectului în speță și implicațiile greșelii la care face referire, creionând-o, dimpotrivă, într-o notă luminoasă.
Așadar despre reliefarea neintenționată a unor rele exemple într-o cheie pozitivă, ca resort al necunoașterii.
Exemplul ales, conform celui de-al șaptelea și ultimul paragraf al comunicatului de presă „<102 pentru Poli>, un eveniment de suflet despre spiritul Politehnicii timișorene”, remis miercuri 9 noiembrie 2022 de Lucian Ronkov din partea Departamentului de Comunicare și Imagine al Universitățíi Politehnica Timișoara în pragul aniversării de vineri 11 noiembrie a 102 ani de la fondarea instituției de învățământ superior, și foarte bine că UPT își promovează activitatea și prin intermediul mass-media, cu amendamentul că, dat fiind calibrul și rolul social al unui asemenea vector educațional în viața publică, informațiile puse în lumină dinspre asemenea instituții ar fi necesar a fi cât mai calitative și benefice celor cărora li se adresează, rod al unei atente chibzuințe.
Pentru a nu lăsa cumva deschisă poarta generării tocmai unui efect contrariu,
Pe scurt, pentru a plasa contraexemplul din paragraful final în contextul general al evenimentului despre care s-a dat de știre, UPT a organizat în ultimii ani cu ocazia manifestărilor dedicate aniversării instituției, în noiembrie, o alergare pe pista stadionul ”Știința”, însumând atâtea tururi câți ani de existență sărbătorește Universitatea Politehnica Timișoara, ”102 pentru Poli” în 11 noiembrie 2022, astfel încât s-a fugit în 102 tururi de pistă, fiecare tură având câte un lider purtând steagul instituţiei, cu studenți, cadre didactice și toți cei care sunt alături de UPT parcurgând după dorință sau putință un anumit număr de tururi.
Iar notabila deja tradiţională inițiativă din cadrul Zilelor Politehnicii a avut parte la ediția sa din acest an, conform consemnării din încheierea comunicatului de presă remis de UPT, de prezența unui participant al cărui demers chiar a meritat menționat din cele mai bune motive, însă, dat fiind că autorul înștiințării a inserat o anumită nuanță asociată abordării protagonistului la eveniment, care, dacă este întocmai conform realității, nu conferă neapărat cel mai bun exemplu de urmat, articolul i-ar putea eventual tenta și determina pe unii cititori, prin ultimele cuvintele ale sale, să și urmeze poate respectivul exemplu, și tocmai pentru că este reliefat într-o notă pozitivă, ceea ce, din contră, i-ar trimite pe o cale detrimentală, greșită și cu tente de periculozitate pentru binele personal.
Iar aici intervine responsabilitatea civică în fața opiniei publice a autorilor comunicatelor de presă și în general a consemnărilor care ajung și apar în mass-media, mai nou și în social media, căci informațiile diseminate pot avea darul de a influența percepția celor cărora li se adresează.
Așadar, cum se încheie comunicatul dinspre UPT?
”Și, ca un fapt inedit, la tradiționala cursă de alergare s-a alăturat și domnul Cristian Țopescu (coincidență de nume cu celebrul prezentator sportiv), de 53 de ani, din Petroșani, care, aflat în vizită la Timișoara, a aflat de pe Facebook despre eveniment, s-a prezentat pe Stadionul Știința și a alergat toate cele 102 tururi de pistă, adică peste 40 de km.”
La prima vedere, absolut toate bune și frumoase. Și-atunci, care-ar fi problema? Una singură.
Și anume că, la modul cum a pus problema autorul comunicatului prin a semnala că, aflat fiind în vizită la Timișoara, Țopescu ”a aflat de pe Facebook despre eveniment, s-a prezentat pe Stadionul Știința și a alergat toate cele 102 tururi de pistă, adică peste 40 de km”, Lucian Ronkov a putut lăsa senzația celor care nu stăpânesc temeinic aspecte punctuale de acest tip că o asemenea abordare precum a petroșăneanului ar fi pe undeva normală și uzuală pentru orice persoană bine pregătită fizic și obișnuită cu asemenea provocări, ori câtuși de puțin nici cea mai mică tentă în acest sens n-ar fi trebuit adusă în discuție, ba din contră, evitată în totalitate, nefiind deloc marje de manevră într-o asemenea speță, și tocmai pentru că abordarea astfel prezentată este absolut nerecomandabilă, și în orice caz nefrecventată de practicanții din domeniu.
Că Țopescu a ales să procedeze astfel, alegerea și treaba lui, nicio problemă în acest sens, știind pesemne foarte bine ce face, problema restrângându-se în schimb la tenta detaliilor suplimentare scoase în evidență într-o notă apreciativă de autorul comunicatului, fără a conștientiza responsabilitatea pe care o are un creator de conținut în mod permanent față de toți potențialii săi cititori, printre care s-ar putea regăsi și unii care pe de-o parte nici nu dețin anumite cunoștințe relevante, dar pe de altă parte și pot fi mai ușor influențabili în lumina ineditului atractiv al situației.
Ori trebuie spus, în mod esențial, iar în asta constă cheia explicativă a devoalării exemplului negativ creionat neintenționat de autor într-o notă pozitivă, pe fondul necunoașterii, și anume că niciun alergător rutinat nu se pretează a se alinia subit și din senin la startul unei curse cu distanța de peste 40 de kilometri, mai precis de 40km și 800 de metri – oricât de lentă ar fi aceasta, așadar aproape cât un maraton clasic de circa 42,2 kilometri, iar asta din câteva considerente de bază.
Și tocmai de aceea, oricât de inedită și într-adevăr remarcabilă a fost prezența petroșăneanului pe pista ”Științei”, stilul său de abordare ”pe loc” n-ar fi trebuit semnalat ca atare prin consemnarea detaliului într-o lumină evident pozitivă în încheierea comunicatului, iar asta tocmai pentru că n-ar fi cazul în raport cu insuflarea unei eventuale percepții în rândurile potențialilor destinatari ai rândurilor.
Motiv pentru care Sporttim a și ”filtrat” fin comunicatul, mesajul din aceste pagini fiind cu totul altul și deloc contradictoriu, ci ”Nu faceți ca domnul Cristian Țopescu”, ca recomandare pentru starea de bine a eventualilor cititori interesați de asemenea abordări.
Bine că petroșăneanul a putut, slavă vizitatorului din Valea Jiului, însă așa ceva nu-i chiar deloc pentru oricine, nici măcar pentru doritorii de senzații tari.
În primul și în primul rând, pregătirea în sine a unei alergări este parte intrinsecă și indivizibilă a cursei în sine, ba chiar deliciul anticipativ al zilei de concurs, care constituie apoi doar cireașa pe tort.
Orice alergător care se respectă cu adevărat, fie experimentat, fie din evantaiul nivelurilor intermediare, fie mai puțin rutinat, vede pregătirea cursei în sine aidoma unui pelerinaj sfânt, fără a-și permite nicidecum luxul de a sări cu nonșalanță peste antrenamente, să ”ardă” cumva anumite etape. Nici nu și-ar avea deloc sensul, nici n-ar cadra scopului în sine, și bineînțeles că n-ar fi deloc benefic dintr-un punct de vedere strict sportiv.
Iar orice alergător care respectă cu adevărat evenimentul în sine al unei curse oarecare nu i s-ar alinia la start fără a se fi pregătit cum se cuvine în prealabil, după nevoi, în funcție de lungimea și gradientul traseului. Pentru puritanii domeniului ar fi un sacrilegiu, iar cunoscătorii știu că o cursă de exemplu peste 40 de kilometri ar necesita măcar 10 săptămâni de antrenamente specifice, tinzând spre 16 în cazul celor mai puțin experimentați.
Desigur, sunt și unii care folosesc asemenea curse tocmai pe post de antrenament în cursul unor pregătiri mai ample, a alerga peste 40 de kilometri la un moment dat în ciclul de pregătire fiind apanaj al celor care au în vizor alinierea la întreceri de anduranță din gama ultramaratoanelor, însă pur și simplu nu se prea practică să te prezinți subit și din senin la start, pe loc, având în față peste 40 de kilometri de alergat, fără o pregătire prealabilă.
Aviz celor interesați, unii poate lăsându-se duși de val în lumina abordării petroșăneanului Cristian Țopescu.
Motiv pentru care Sporttim a ținut să abordeze speța într-o notă preventivă pe adresa potențialilor interesați de a încerca demersul, corectând la modul explicativ tenta informației comunicate de UPT cu bune intenții și într-o notă pozitivă în raport cu picanteria alinierii ”pe loc” la start, când de fapt ar fi vorba despre un contraexemplu, cum n-ar trebui procedat.
Iar așa cum alergătorii ar trebui să se raporteze evenimentelor în sine și pregătirii lor, așa și presa ar trebui să se respecte prin a se responsabiliza conștient în sensul reliefării cu cât mai mare acuratețe a mesajului pe care ține să-l disemineze opiniei publice. Un bun exemplu fiind oferit în rândurile de mai sus prin demontarea explicativă a unei nuanțe ce nu trebuia indusă într-un comunicat dinspre o instituție de învățământ superior pe marginea demersului unei persoane, persoană purtând responsabilitatea propriilor acțiuni, și cât mai sănătoasă să fie. Indubitabil, i-a prins bine ”cura” de 102 ture, dar totuși, chiar nu procedați la fel, sub forma unui brusc impuls de moment.
Și o spune un ex-legitimat cu anii la un club atletic din străinătate, unde chiar n-am întâlnit un asemenea caz la sute de colegi galonați, fie și pregătiți la zi fiind. Căci savoarea anticipării oricărui eveniment este chiar unică și sfântă, în lipsa căreia cursei în sine i-ar lipsi acel ceva, ce ține de tâlcul subtil al unor asemenea provocări.
