Despre statuile neînălțate ale Timișoarei

De curând, primarul Nicolae Robu a lansat un sondaj de opinie pe internet cu privire la personalitățile / personajele care ar trebui imortalizate prin statui în centrul Timișoarei. Subiectul îmi place, mai ales că, în urmă cu șase ani, îmi exprimam opinia în săptămânalul ”Focus Vest”, punând pe tapet faptul că, între orașele importante ale României, Timișoara se află în criză majoră la acest capitol. Spuneam atunci, și o repet cu tărie, că cel dintâi care ar merita nemurirea în bronz ar fi generalissimul Eugeniu de Savoya, al cărui atac hotărât a dus la eliberarea orașului de sub turci în toamna anului 1716. Bravul prinț, unul dintre cei mai mari comandanți de armată din istoria modernă a Europei, are statui ecvestre la Viena și Budapesta, iar Timișoara, care a beneficiat de marile sale calități militare, s-ar alătura cu mândrie orașelor amintite, foste ”colege” în vechiul Imperiu. Mai opinam, atunci, că nu ar trebui să lipsească din rândul ”nemuritorilor” Carol Robert de Anjou, cel care a dat importanță urbei noastre, numind-o centru decizional al regatului maghiar la începutul veacului XIV, Ioan (Iancu) de Hunedoara, neîmpăcat adversar al turcilor, guvernator al Ungariei și tată al marelui rege Matia, precum și puternicul luptător Pavel Chinezul, și el un campion al bătăliilor anti-otomane. Sunt nume de la care ar trebui pornit. L-aș adăuga pe eroul mai puțin cunoscut, Ștefan (István) Lossonczy, comite de Timiș, care a preferat moartea eroică dezonoarei, după capitularea în fața turcilor din 1552. Desigur, pot exista și alte păreri, am dat numai câteva nume, reprezentative în opinia mea.

Bun, și ce legătură au statuile astea cu sportul? Ajungem și aici. Cu vreo doi ani în urmă, cunoscutul promotor de culturism Florin Teodorescu a înaintat un document Municipalității, propunând o serie de statui de sportivi în fața Sălii Olimpia, în ideea de a revigora fântâna părăginită aflată ”în oglindă” cu Fântâna Culturiștilor. Ideea mi s-a părut excelentă, dar răspunsul primit a fost ambiguu. Ceva de genul, ”există alte idei, vom vedea noi”. Să fiu bine înțeles. Pe lista avansată de Teodorescu se afla, între alții, regretatul meu tată, Ovidiu Forai, multiplu campion național la lupte greco-romane și participant la Jocurile Olimpice de la Helsinki în 1952. Nu fac o propagandă pro-domo! Nu e vorba de numele tatălui meu, pentru care aș fi subiectiv, ca dovadă că nu am semnat pe lista de adeziuni la propunerile nominale ale lui Teodorescu! Aș vrea să văd însă că și o inițiativă care nu vine din primărie, ba mai mult, vine de la o persoană aflată în relații tensionate cu municipalitatea (se cunoaște scandalul licitației cu cântec, îndelung mediatizate, pentru spațiul sălii de culturism), e luată în seamă dacă e o idee bună! Teodorescu e un cetățean al Timișoarei care a făcut cinste orașului prin competițiile pe care le-a organizat, așa că ar merita mai mult respect, lăsând la o parte chestiunea licitației, pe care nu o amestec aici. După părerea mea, ideea sa merită dezbătută într-un cadru mai larg, public, cu oameni de sport a căror probitate e mai presus de parti-pris-uri. Ar fi un punct de plecare. Se pot discuta nume, materiale, amplasament, mărimi, culori, orice! Locul e ideal pentru un asemenea demers, iar un ansamblu de acest gen ar reprezenta încă o premieră pentru Timișoara, dacă se dorește.

Se dorește?

Salvează legătura permanentă.

Ovidiu Forai

Ovidiu Forai
Ce generaţie sunt: Născut la 15 aprilie 1969, în Timişoara (fiu al luptătorului cu acelaşi nume, multiplu campion al României şi participant la JO 1952 - Helsinki). Ce am studiat: Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara (1988-1993) și, mai nou, Istoria, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Marea calitate a unui inginer, m-a învăţat un profesor, e să ştie unde să caute. Prinde bine și la istorie, și la sport!  Ce treabă am în presă: Colaborator la Radio Timişoara (1991, am intrat prin concurs!), apoi, din acelaşi an, colaborator la cotidianul „Timişoara”. Şef al secţiei Sport la „Timişoara” între 1993-1998, redactor la săptămânalul „Focus Vest” (1999-2001), apoi colaborator până în prezent; redactor-şef şi redactor-şef adjunct la cotidianul „Ziua de Vest” (2002-2004). Aşadar, peste 20 de ani de dat cu plăivazu’ şi tastele. Cu ce mă laud: „Jde” mii de articole, desigur, toate bune şi foarte bune, pe bune (); în plus, iniţiator şi realizator al proiectului „Cel mai bun fotbalist din Estul Europei” (1996-2004), titulatură aflată pe site-urile oficiale ale sportivilor laureaţi. Daţi pe Google „Shevchenko” şi „Focus Vest” şi o să găsiţi premiile noastre! Ce mai fac pe lângă presă: Din 2005, lucrez ca inginer în cadrul concernului german Continental (din 2009, sunt inginer de calitate la Contitech Romania SRL). Şi chiar îmi place ce fac... Ce cărţi am scris: Povestiri din mondo-sport, Timişoara, Editura Helicon, 1999; Croazieră pe planeta Fotbal, Timişoara, istorie şi analiză, Editura Eurostampa, 2002; Viaţa ca o tablă de şah, reportaje, Editura Brumar, 2008; Un castel cu vinuri vechi, portrete, memorialistică, Timișoara, Editura Brumar, 2009; ultima, și sper că nu cea din urmă: Biserica Sfântul Gheorghe, prima Catedrală a Timișoarei - monografie istorică, Timișoara, Editura Ariergarda, 2015.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


opt + 1 =