Doar o treime din electorat a votat la alegeri dar mass-media ruptă de realitate din România tot mai ales despre politică toarce la ”știri”. Concluzia?

E una singură și foarte clară. În lumina deznodământului alegerilor parlamentare din 6 decembrie 2020, dominate în special de absenteismul majoritar de la urne, 67,52% dintre românii cu drept de vot oferind unul de blam prin a nu se prezenta, subiectul absenței în masă ar fi trebuit în mod normal să domine analizele din spațiul discuției publice, cu tot cu întrebările și dezbaterile legate de acest aspect esențial.

Chiar decisiv, în sensul în care noua componență a Parlamentului și Senatului a fost așadar conturată pe opțiunea la urne a unei minorități din totalul electoratului, 32,48%, care va să zică nici măcar unul din fiecare 3 români cu drept de vot.

Absenteismul majoritar care spune de fapt totul, echivalând cu un urlet din toți rărunchii al unui popor realmente disprețuit de clasa sa politică, a fost însă punctat într-o doară la ”și altele”, prim-planul fiind în schimb imediat absorbit de ”știrile” împărțirii ciolanului.

Acordându-li-se o importanță disproporționat de mare prin prisma faptului că majoritatea de 67,52% din electoratul României nu s-a prezentat la vot, pentru a nu-i mai pune la socoteală pe compatrioții fără acest drept de a se prezenta la urne.

Dacă majoritatea a optat să nu-și exercite dreptul de a alege de către cine va fi reprezentată, atunci cât interes ar mai putea avea oare pentru acel 67,52% din electorat plus cei fără drept de vot ”veștile” cu tematică politică pe care insistă la nesfârșit mass-media!?

Pe urmele politicului în a se rupe treptat tot mai mult de realitățile vieții cotidiene a poporului, mass-media s-a decuplat de la obligația profesională și morală de a înfățișa la adevărații săi parametri pulsul vieții de zi cu zi a omului de rând, ceea ce l-ar preocupa și apăsa pe românul constrâns de urgențele asigurării traiului, continuând în schimb să insiste și în continuare cu un autism de speriat pe subiecte care pare-se nu-i prea mai privesc pe mulți concetățeni, asta și prin prisma absenței acestora de la urne. Îi lasă reci împărțirea uriașului ciolan, tot mai departe de popor, hăt undeva, pe măsura adâncirii evidente a uriașei falii dintre populație pe de-o parte și pe de altă parte clasa politică împănată cu ale sale diferite sfere de influență. Două lumi paralele, una apăsată de viitorul imediat, alta jucând într-un cu totul alt film.  

Insistând în eroare, nu tu tematici de real interes pentru publicul larg, ci înștiințări obsesiv repetitive despre aleși ai unei minorități a electoratului, mass-media dovedește că nu poate respecta deontologia jurnalistică de a se ocupa echilibrat și echidistant de informarea imparțială și diversificată a publicului larg, menire pe care și-a trădat-o cu brio, comportându-se în schimb precum un instrument de vehiculare pe la ochii și urechile românilor a unui circ care interesează în tot mai mică măsură pe tot mai puțină lume. Circul politic. 

Mass-media se manifestă precum o trâmbiță, trompetă și portavoce de propagandă a unui act politic compromis, alterat, denaturat și corupt de practicile care l-au coborât în derizoriu, trompetă urcată în același pat murdar și întinat cu clasa politică. Pat cu baldachin din care nu mai disting aproape deloc realitățile din jurul lor… Și anume că țara trăiește totuși așa cum poate să trăiască, o Românie frustă în cruda-i realitate, pe când ”ei”, politicul, mediaticul, administrațiile și în general sferele lor de influență și conexe, se învârt ei de ei în bula lor disociată și cu circuit închis, fudulindu-se și bălăcărindu-se deopotrivă, fără a realiza în a lor prețiozitate cât de restrânsă le este de fapt bula, cât de ”ei de ei” sunt, cât de puțin mai interesează pe cineva neroziile lor, cât de mult își vorbesc doar unii altora prin rotație și permutație, ”singuri ca televizorul”.   

Dar poate că mass-media nu pune apăsat întrebarea de ce oare acest masiv absenteism, tocmai pentru că mass-media se face vinovată de înspăimântarea de 9 luni a populației prin diseminarea retoricii ”narațiunii oficiale” a administratorilor de tot felul ai statului român, cea cu ”stai acasă” și întreg noianul absurdităților și minciunilor manipulării de la A la Z, nocivă cură de grijă cu efect de bumerang când îi ardea buza mai tare pe aleșii dornici a fi realeși.

Mass-media a sădit temeri cu moara sa stricată pe pilot automat, mass-media a stârnit transe și psihoze colective, o înflorire a paranoiei din direcția micului ecran, iar consecințele au fost devastatoare în privința exercitării actului democratic, percepția publicului fiind conturată: neprezentare. Mass-media cea cumpărată din banii publici ai românilor să-i dădăcească publicitar cu lunile să stea în case a dinamitat în plus trecerea pe la urne a cetățeanului și-așa dezgustat, eroare pe care a măturat-o rapid sub preș prin a nu dezbate după alegeri aspectul cheie al absenteismului de 67,52% al celor cu drept de vot.

Eroare înlocuită cu greșeala din reflex ”profesional” de a pomeni și în continuare mai ales tot despre politică, cu a sa sfadă a clovnilor pentru împărțirea măștilor cu nas roșu. Chiar s-au evaporat toate subiectele și nu se mai întâmplă nimic cu adevărat demn de semnalat într-o întreagă societate cu vădite probleme!? Persistența în eroare diabolică e, iar prostituata de serviciu la foc continuu cochetează deja cu flăcările iadului, căci sufletul oricum și l-a vândut degeaba.              

România înseamnă mult, mult mai mult decât politica de care nu este reprezentată, doar că realitățile traiului românilor sunt expeditiv și succint punctate, pentru a face loc înfățișării taliei supradimensionate a unor aleși care tot au nevoie de popor la fiecare 2-4 ani. Dar care popor n-ar avea de fapt nevoie de ”expertiza” acestui buric al pământului în Carpați, politic în jurul căruia totul s-ar învârti și în prezența căruia lumea ar sta în loc. Nu…

Majoritatea a stat acasă, cât mai departe de nevoia de atenție a acestei clase scandalos de închipuită prin impresia că poate sfida la nesfârșit inteligența omului de rând. Sfidare în care mass-media i-a ținut și îi ține plătit isonul. Sfidare prin care nici nu poate intui că lumea, așa cum o fi, ceva mai puțin cu vorbele la ea sau erudită, emancipată ori sofisticată, s-a prins în schimb și totuși că i se bagă sub nas furaje și bălării inclusiv în ceea ce privește ”pLandemia”. 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 − = sapte