Dusă de val, România nu-i atentă la cifre. Media de un deces pe zi de la COVID-19 fără comorbidități nu justifică stările de ”urgență” și ”alertă” ca bombe cu efect întârziat pentru sănătatea oamenilor

Coronavirusul SARS CoV-2 și boala Covid-19 i-au constrâns la felurite pe destui români mult mai mult decât ar fi fost cazul, induși fiind treptat cu bună știință într-o psihoză obsesivă la nivel colectiv, iar în neliniștea generată s-a diminuat și mai mult luciditatea oricum în suferință, luciditate care ar fi menținut vie atenția la glasul clar și precis al cifrelor în general mai puțin mincinoase decât vorbele, una răzbătând elocvent și definitoriu în privința deranjului din acest 2020 de pomină, și anume cea medie a deceselor zilnice de la așa-zisul ”nou” virus și fără a prezenta comorbidități, iar asta conform informărilor oficiale anunțate la fiecare 24 de ore dinspre guvern de Grupul de Comunicare Strategică. Cifra este unitară, 1, în medie un deces pe zi de la COVID-19 fără comorbidități, foarte adesea nici unul sau unul într-un interval de 24 de ore, în rest două-trei pe zi, tare rar mai multe.

Cifre ce-i drept totuși publicate, însă doar undeva printre rânduri, rătăcite în trecere spre încheierea comunicatelor, și știu cei care compilează mesajele de ce… 

Incredibil dar adevărat, unul, însă fie și dacă am lua în calcul totalul persoanelor din România care au decedat și cu infecție cu SARS-CoV-2 dar mai ales cu comorbidități începând din 26 februarie și până ieri, marți 10 noiembrie, iar asta tot conform comunicatului Grupului de Comunicare Strategică, mai exact 8.186 de oameni, media zilnică tot rămâne chiar foarte scăzută, mai precis 31, în comparație cu cele înregistrate în cazul clasicelor boli cronice care-i îngroapă pe români.

Și al căror tratament a fost în acest răstimp neglijat și chiar tras pe linie moartă, ditamai efortul și resursele din achiziții publice pe altarul coronavirusului, pe de-o parte acutizând suferințele de ani de zile ale unor pacienți în nevoi și grăbindu-le implicit sfârșitul, pe de altă parte făcându-i susceptibili și vulnerabili contactării ”noului” virus, ceea ce ”umflă” indirect și subtil lista decedaților cu comorbidități, expuși fiind din categoriile de risc.  

Fiecare viață e prețioasă iar tocmai de aceea este absolut nejustificată nesănătoasa disproporție între pe de-o parte masivele resurse și intensa atenție alocate cu hei-rup în combaterea unei boli care în medie frânge un român pe zi respectiv în total 31 în special și în primul rând cu comorbidități, suflete care în general oricum se cam pregăteau mai devreme sau mai târziu să meargă la cer, iar pe de altă parte ignorarea fățișă printr-o omitere tacită în discursul public a tragicei realități legate de numărul uriaș de dispariții pe seama tradiționalelor boli cronice ale românilor, net mai mulți stinși zilnic cu fiecare în parte dintre principalele afecțiuni care-i eliberează de cele trupești, decât de insidios mediatizatul coronavirus. Iar datele Institutului Național de Statistică sunt elocvente în acest sens.

Nenumărați bolnavi cronici au tot balonat în ultimele luni statisticile de tot felul ale ”Grupului” guvernamental pe seama așa-zisei epidemii încă nedeclarate oficial în România, și în tot cazul și acel total de 8.186 de decese contabilizate de același GCS, media zilnică de 31 de persoane trecute în neființă și cu ”noul” virus fiind într-o covârșitoare proporție conturată în special de pacienții cu comorbidități, unii cu mai multe laolaltă.

Doar eu cunoșteam 3 persoane care s-au dus la ceruri după îndelungate afecțiuni cronice punctate cu spitalizări dar în înscrisuri figurând ca fiind răpuse de Covid-19, iar asta în condițiile în care nu sunt genul care să aplec urechea și să țin evidența, două femei în etate și un mai tânăr căruia însă bolile i-au dat târcoale, Dumnezeu să-i odihnească dar oricum se găteau încetișor și sigur de cele veșnice, sugestive indicii dezvăluind cu atât mai mult colosala discrepanță dintre isteria paranoică și cu ”măsuri” normative deversate în transă de pe micul ecran în jurul ”noului” virus, și realitatea obiectivă care nu lasă loc de interpretări, un total oricum mult umflat de 8.186 de decese și cu Covid-19 dar în special și în covârșitoare majoritate cu diverse comorbidități, 8.186 în 8 luni și jumătate ca o nimica toată în raport cu sutele de mii de decese înregistrate în România în primele opt luni ale anului conform Institutului Național de Statistică.

Iar numărul acestor sute de mii se va tot îngroșa exponențial în timp de pe urma celor declanșate în acest 2020, a se citi disproporționata reacție cu vârf și îndesat a autorităților sub forma stărilor ”de urgență” și ”alertă”, abuzive și greoaie abordări peste necesar care nu-și aveau deloc rostul pentru a combate o boală generând de una singură în medie un deces pe zi, și ale căror efecte în viitor vor fi cât se poate de grave și complexe atât pentru clasicii bolnavi cronici cât și pentru persoane încă sănătoase clinic, o bombă cu ceas la a cărei detonare responsabilii de astăzi nu vor mai fi prin preajmă pentru a fi luați de guler și mâneci, ci undeva departe sau ascunși pe-aproape, știind dumnealor de ce. Căci după dânșii cu certitudine va urma potopul, pe nenumărate albii ale plângerii și durerii, încă nedetectabile în confuzia actuală cu ”viruși” și ”cazuri”.

Iar pe de altă parte acest 8.186 va tot fi tras și smucit de păr, zi de zi și noapte de noapte, umflat cu pompa și balonat cu întreg arsenalul avut la dispoziție de vânzătorii de iluzii și praf în ochi, cu ai lor vânători de ”cazuri”, intenși în intenția de a convinge publicul să adopte condiționarea la viitoarea ”normalitate” pe cale de conturare. 

Terenul fertil ”narațiunii oficiale” a decidenților a fost bine cultivat în acest an, inocularea fricii și contraproductivele măsuri restrictive urmând a-și face în timp simțită prezența în buletinul medical al unei populații tot mai susceptibile îmbolnăvirilor, astăzi încă sănătos, mâine-poimâine bântuit de afecțiuni, iar asta pentru că ieri, în ”urgență” sau ”alertă”, sistemul imunitar al oamenilor a fost nefiresc testat.

Sistem imunitar care și-ar fi jucat prompt și loial rolul, doar că noua pseudo-știință s-a luat la trântă cu naturalețea, ca parte a implementării ingineriilor sociale alocate pe pielea populației la intrarea în mileniul 3, ducând la măsuri precum purtarea măștii în aer liber de către persoane sănătoase sau menținerea ”distanțării” sociale.

E publicat oficial de către însuși CDC, organismul guvernamental al SUA responsabil cu monitorizarea ”crizei” în curs, că 85% dintre pacienții respondenți ai unui studiu sondaj au purtat mască în spații închise în cele 14 zile înainte de a fi depistați cu Covid-19, 70,4% dintre aceștia ”întotdeauna” iar 14,6% ”adeseori”, dovadă în sine a ineficienței acestei măsuri de fapt detrimentale din absolut toate punctele de vedere, iar în primul rând ca un atac direct împotriva sistemului imunitar al purtătorului.

Aspect valabil în mod absolut identic în ceea ce privește absurda ”distanțare socială”, o ofensivă frontală în dauna firescului și naturaleții, dar mai ales împotriva sănătății fizice și mentale a individului.  

Iar arsenalul decidenților e vast și nu conține nici un element util binelui individual și colectiv, ”testul” RT-PCR fiind o fraudă științifică de colosale proporții, fără relevanță dat fiind conceperea sa în alte scopuri decât acelea de detectare a virușilor și diagnosticare, pentru care nu se pretează, după cum însuși inventatorul său a explicat repetitiv peste ani după ce devenea laureat al Premiului Nobel în chimie pentru invenția sa, incompatibilitate printre multe altele care spulberă indirect și din start orice credibilitate în legătură cu subiectul ”cazurilor”, de fapt o glumă nesărată, cu statistici numerice cât mai impresionate, cât mai înfricoșătoare.

Pentru a nu mai adăuga că un așa-zis ”rezultat pozitiv” nu echivalează nici pe departe cu a fi ”infectat” – aspect eronat asimilat în discursul public, și nici atât cu a fi bolnav. Însă cum media deceselor și cu SARS-CoV-2 n-ar speria cu-adevărat chiar pe nimeni, iar cea strict de la ”noul” virus este doar unitară, unu la înmulțire, de-aceea se și insistă vârtos și drept cap de afiș pe numărul ”cazurilor”, căci sună mai rotund, aidoma recoltelor cincinale la hectar din vremuri pe cale de reînviere, având cât de cât darul de a-i alarma pe cei neavizați. Omițându-se însă cu desăvârșire remarca inventatorului reacției de polimerizare în lanț, PCR, și anume Kary B. Mullis, explicit în a întări evidențe de netăgăduit pentru un cercetător veritabil, și anume că n-ar trebui confundate lucrurile, nici amestecate, cu atenție la detalii.

Dar atenția este deja suficient atrofiată și în privința aspectelor care în mod normal ar trebui să sară în ochi…

Cât despre izolare și carantină, de întrebat de exemplu suedezii ori alte numeroase națiuni din afara spațiului european luat la ochi și la țintă, iar când vine vorba despre tratamentul medical specific pentru pacienții spitalizați cu infecție, Doamne ferește de protocolul intubării, mai degrabă dăunător decât salvator, medicamentele alese fiind mai mult rețete financiare decât eficiente.

Nu este ”noul” virus sperietoarea pe care o zgâlțâie de zor clasa politică și lacheul său mediatic, ci pare a fi mai periculos în raport cu neajunsurile infrastructurii medical-sanitare românești, o vacă de muls lihnită cu deceniile de investiții coerente. S-a jefuit înadins și cu bună știință un sistem care s-ar arăta insuficient pregătit pentru a face față acestui exercițiu experimental de simulare pe viu a unei situații de criză cu tematică dată.

Căci nu-i vorba despre altceva, decât de o farsă de colosale proporții. Cancerul și bolile cronice fac ravagii într-o țară în declin demografic, dar unii executanți ai mașinațiunilor din exterior exersează un șah etern pe pielea și nervii populației hăituite cu scopul demoralizării incrementale, împingând-o subtil și perfid spre mat, acum cu Covid-19 pe post de cal troian, în noul deceniu și cu alți cai troieni.

În fața unor asemenea manevre oculte, nu e loc și timp de obediență și docilitate, de respectarea cu sfințenie și pe pilot automat a unor absurdități detrimentale de la A la Z sănătății fizice și mentale a populației dar și fibrei sociale, de atitudini aparent virtuoase dar în fapt lipsite de discernământ, rațiune, integritate și mai ales crez.

Căci tot ceea ce se întâmplă planificat în acest noiembrie 2020 are strict de-a face numai și numai cu aberantele normative de ”urgență” și ”alertă” din ultimele aproape 8 luni, resort cauză-efect, cu mențiunea că răul abia începe a bate ușor la ușă, consecințele de pe urma unor sinistre inginerii sociale urmând a se amplifica agravant. Cu specificația că respectivele consecințe vor fi asociate oricăror altor cauze decât cele reale.

S-a lovit cu ură în sistemul imunitar al omului la ora plină de tâlc a primăverii, în drepturile sale civile de desfășurare a activității și socializare, de liberă circulație fără controale și restricții normative, un asalt asupra minții și sufletului omului, toate ca parte a unui vast plan ascuns, nimic la întâmplare. 

Nu s-a exercitat vreodată un ”camuflaj” nocturn pentru zecile de decedați zilnic cu afecțiuni cardiace sau diabetice, câte și mai câte boli cronice ale civilizației și progresului în niște decenii marcate de ravagiile cancerului, dar se exercită în schimb o sfătoasă dădăceală cu reproșuri și amenzi pentru treptata adaptare condiționată a individului și maselor la stadiul de încântați servanți cobai ai experimentului ”Marii Resetări” cu vedere spre 2030. Căci toată diversiunea ”Covid-19” e doar o perdea de fum, o distragere a atenției oricum anesteziată.        

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


sapte × = 14