Fotbalul timișean de Liga 2 și sâmbăta Tomii

Sare în ochi cadența în care trioul cluburilor timișene din Liga 2 pierde în bloc din două în două etape în noua ediție de campionat.

În runda a doua, Ripensia și nou-promovata CSC Dumbrăvița cedau acasă cu 1-2 oaspeților din Slobozia respectiv Dej, iar Politehnica la Râmnicu Vâlcea cu 4-0 sibienilor Șelimbărului. 2-8 la general. În cea de-a patra nici nu mai înscriau deloc, ”Ripi” pierzând cu 1-0 la Brașov, ”violeții” cu același scor acasă cu nou-promovata AFC Progresul 1944 Spartac București, iar ”verzii” de la Pădurea Verde pe ”Ștefan Dobay” cu 0-3 cu Clubul Sportiv al Armatei. 0-5 la general.  

Parcă o obișnuință deja, s-au racordat la unison și sâmbătă 10 septembrie, cu ocazia etapei a șasea, Ripensia fiind învinsă cu 3-0 pe malurile Oltului de nou-promovata CSM Slatina, Politehnica pe ”Știința” cu 0-1 de oaspeții din Târgu Jiu iar CSC Dumbrăvița și pentru a treia oară acasă, 2-4 cu Unirea Slobozia. Și din nou 2-8 la general.

Un numitor comun le-a apropiat însă sâmbătă și mai mult. Căci după ce căpitanul ialomițenilor, Constantin Toma, a deschis scorul din penalty împotriva dumbrăvițenilor pe arena ”Ștefan Dobay” în minutul 6 al jocului ce avea a fi câștigat de trupa din Bărăgan cu 2-4, iar Dorin Toma a înscris tot în prima repriză în poarta Ripensiei, în minutul 41, pentru 2-0 în favoarea lui CSM Slatina, a venit după pauză și rândul gorjeanului Vlad Toma să marcheze în dauna Politehnicii, la Timișoara, în minutul 57, unic gol care decidea soarta întâlnirii: 0-1. Bomboană pe colivă, același Dorin Toma semna ”dubla” după o oră și ceva de joc și contura la 3-0 naufragiul Ripensiei în Olt.

Dacă fotbalul timișean n-a rostit în primăvară rugăciunile la încheierea Săptămânii Luminate, când creștinii ortodocși prăznuiesc prima duminică după Paște, zi în care este pomenit Sfântul Apostol Toma, numită și Duminica Tomii, atunci a lăsat totul pentru o procesiune apăsătoare în septembrie, devenită sâmbăta Tomii pentru formațiile bănățene din Liga 2.

Ce va urma, rămâne de văzut, dar două dintre timișene sunt pe locuri de retrogradare în Liga 3 iar una pe barajul de supraviețuire în Liga 2. Ceea ce nu neapărat surprinde prea mult.    

Căci doar etapa de debut avea a fi și cea mai fructuoasă pentru trioul timișean, cu 6 puncte adjudecate din 9 posibile, cea de-a treia rundă aducându-i 3 puncte și ferindu-l de înfrângeri – strict cu remize pe linie, tot trei puncte aducându-i și etapa a V-a, dar dintr-o victorie și două eșecuri.

Un eșec și la modul general participarea lor de până acum, prin prisma unui prim bilanț parțial și provizoriu după circa o treime din sezonul regulat, cu nuanțe însă clar definite de la caz la caz.

Căci, lăsând așadar la o parte privirea de ansamblu, care poate fi invocată într-un spectru mai larg în calitatea acestor cluburi de reprezentante de frunte ale fotbalului din Timiș în cel românesc, atât cât pot și acestea scoate capul, în demisolul Ligii 2, în vreme ce Aradul vecin cochetează cu play-off-ul Ligii 1, circumstanțele fiecărei grupări în parte sunt cum nu se poate mai diferite.

În special în ceea ce privește clubul Politehnica Timișoara. Căruia i se predă acum o lecție de viață. Oportunismul, însușirea unor foloase necuvenite, ”furtul startului” și în general întreaga gamă a avantajelor discutabile care au devenit un modus vivendi într-o societate curat-murdară ce acceptă și chiar încurajează subtil toate aceste slăbiciuni lumești, au pe moment rolul tot atâtor colaci de salvare, însă, într-un plan nevăzut al lucrurilor, nu servesc binelui real și unei cauze veritabile. La fel, referindu-ne în particular strict la cazul în speță al pacientului de extracție politehnică, mai ales la blazonul și rădăcinile pe care le are de apărat, gruparea de pe Bega n-ar fi trebuit să accepte ploconul reinstalării peste vară în Liga 2, ci să-și accepte cu integritate și demnitate soarta, asociată retrogradării la baraj în baza criteriului sportiv. Științele exacte stau și la baza ierarhiilor sportive, iar dacă ”violeții” au încheiat în vară sub linia supraviețuirii, efect al unei etalări valorice sub standardul competițional al eșalonului secund, atunci și UPT ar fi trebuit să se respecte și prețuiască pe sine. Și nu să stea la mila aplicării regulamentelor strâmbe ale F.R.F. Traian Lalescu se răsucește în mormânt la imoralitatea neprincipială și lipsită de etică a sportului mileniului 3, la actualele mașinațiuni federale din fotbal, cu concesii din gama ”furtului propriei căciuli”. Acceptată în continuare în Liga 2, Politehnica s-a deconspirat deja prin intermediul rezultatelor din august dar și septembrie că retrogradarea din primăvară n-a fost întâmplătoare, ignorat și chiar târât în derizoriu fiind însă criteriul sportiv al întrecerii competiționale. Spre binele cui? Al sportului în general? Al ideii de performanță competițională? Al fotbalului în particular? Al pacientului viola în cazul cu pricina? Nici pe departe și nici vorbă.

Ba din contră, bumerangul rezultatelor imediate, cele într-atât de importante și cu prioritate în ”fotbalul lui 272-0”, a lovit din plin Politehnica. Iar drept urmare parcursul din primele 6 etape ale noii ediții a Ligii 2 a fost mai modest decât cel din primele tot atâtea apariții în sezonul trecut, cel al retrogradării, atunci cu bilanțul parțial 6 2 1 3 7-10 7 puncte, pe locul 12. 

Este așadar oare Politehnica o beneficiară sau o victimă a viciilor și slăbiciunilor ”sistemului” mioritic, tributar unei mentalități de toată jena? Rezultatele nu mint, ci vorbesc de la sine că ocupanta locului 18, antepenultimul, cu un gol marcat în 9 ore de fotbal estival în Liga 2, n-ar mai fi avut în mod normal ce căuta fie măcar și pentru un sezon pe acest palier competițional căruia nu i-a făcut față conform retrogradării pe teren la Brașov. 

Dacă Politehnica gâfâie sub apăsarea așteptărilor de-o viață ale bănățenilor de la alb-violeți, în schimb Ripensia zilelor noastre este chiar covârșită de măreția gloriei interbelice a clubului, O Tempora!, unde-s zăpezile de altădată?, ca și imposibil de reînviat. Dar unde-s oare cu adevărat și valorile de altădată, într-atât de invocate de la relansarea clubului în urmă cu 10 ani? Căci, dacă te raportezi la mediul de comunicare preferat de ”Ripi”, și anume la pagina de socializare a grupării din Liga 2, ”oglindă” new fashion a sportului mileniului 3, ei bine!, nicăieri o vorbă în treacăt despre momente istorice de referință din septembrie ale clubului de pe Bega, atât din perioada interbelică precum și din urmă cu un deceniu, dar în schimb o mențiune despre împlinirea luna aceasta a 4 ani de la preluarea frâielor Ripensiei de către Dumitru Mihu. Ce-i drept, fiind vorba despre o nație în care reflexul hrănirii și adăpării cultului personalității este bine exersat, n-ar fi chiar nimic de mirare. Dar poate că există un indiciu detector al sferei de inducție a dificultăților Ripensiei, conturat și prin prisma acelui ”pentru că așa vreau eu!”, aruncat de actualul diriguitor pe post de răspuns într-un cadru oficial, în timpul unei conferințe de presă înaintea reluării în februarie 2022 a sezonului regulat în Liga 2, întrebat fiind pe bună dreptate ce-a fost cu acea opțiune ca nuca-n perete a cantonamentului în Antalya. Căci, și dacă ar fi avut cumva vreun argument viabil în apărarea tezei că un sezon de primăvară cu numai și numai 9 jocuri oficiale ar fi necesitat un stagiu centralizat de 10 zile peste mări și țări, un conducător veritabil de club n-ar fi putut oferi sub nici un chip o asemenea replică total lipsită de profesionalism în raport cu sfera de activitate în care este clubul fotbalistic implicat, conferind o notă de amatorism și diletantism, dar și total detrimentală imaginii cât mai ”savante” pe care ține într-atât de mult Ripensia să o afișeze. Cu totul altfel spus, mult mai pe scurt, banii n-aduc nici pe departe fericirea. Și nici măcar n-o întrețin, în ciuda completării ”de duh” ce într-atât de mult le surâde unora s-o utilizeze. Un crâmpei din Ripensia zilelor noastre, suficient pe post de sugestie explicativă pentru pașii înapoi din 2021 și 2022, un crâmpei departe, departe de scânteierea de odinioară a clubului.           

Cât despre CSC Dumbrăvița, e inocentă. Promovată în premieră în Liga 2 aidoma calului negru pe turnantă, precum un autentic outsider, cu toată efervescența conferită de o asemenea reușită surpriză pentru cei mai mulți care nu-l știu cu adevărat pe Cosmin Stan, are implicit o predilecție și orientare ofensivă care-i joacă festa și o expun în climatul meschin la rezultat al categoriei ”unde începe performanța” din ”fotbalul lui 272-0”. Predispoziția nărăvașă de a ataca, alterându-i concentrarea, a fost deconspirată deja în etapa a II-a, pe ”Ștefan Dobay” cu Unirea Dej, când, abia ce-i egalaseră în minutul 84 pe clujeni prin noul intrat Grigoriu, ”verzii” au fost cu gândul la gloria răsturnării de scor, cuplându-se ideii de a se năspusti peste adversar în căutarea loviturii decisive, fără a-și mai reaminti de componenta defensivă a jocului de fotbal. Expuși fiind, au fost readuși cu picioarele pe pământ la faza imediat următoare, după reluarea meciului de la centrul terenului, ardelenii promovați anul trecut taxându-i la sânge: 1-2. Entuziasmul tineresc era temperat cu un tratament la rece. Naivități incompatibile fie și cu nivelul totuși modest al Ligii 2. Tonul fiind dat, eșantionul de la debutul absolut acasă al alb-verzilor în Liga 2 a devenit șablon al aparițiilor următoare pe ”Ștefan Dobay”, cu 3 goluri încasate de la Clubul Sportiv al Armatei – și să-i spună Steaua cine ignoră istoria, chiar 4 sâmbătă de la Unirea Slobozia.

Divizionarele secunde din Timiș cam pufăiau deja după runda a V-a, iar acum, după sâmbăta Tomii în etapa a VI-a, își ling rapid rănile, marți și miercuri fiind în deplasare, alte obligații, la debutul în noua ediție a Cupei României, ripensiștii la Ghiroda, dumbrăvițenii la Periam iar poliștii a doua zi la Reșița, înaintea disputelor pe puncte din runda viitoare a Ligii 2, la Dej pentru alb-violeți, la Baia Mare pentru ”verzi” iar abia luni 19 septembrie de la ora 15 acasă cu Csikszereda în cazul Ripensiei. 

Iar harghitenii au defilat astăzi, duminică, în ultimul joc al etapei a VI-a în Liga 2, Csikszereda – Minaur Baia Mare 3-0 (2-0), Kovacs înscriind în minutul 20 din lovitură de la 11 metri, Kelemen în minutul 32 iar Sandor în prelungiri. Ciucanii urcând astfel înaintea descinderii în Timișoara în zona play-off, pe locul 5. Cât despre maramureșeni, precum CSM Slatina, cu 8 puncte, două mai puține în cazul acestor colective nou-promovate decât Progresul Spartac, chiar 4 față de Suporter Club Oțelul, și acestea sosite tot din Liga 3.

Dar poate că toți cei trei Toma au avut darul de-a mai trezi la realitate secund divizionarele Banatului. Pe poliști că ar fi totuși de rang terț dar invitați în Liga 2 în baza viciilor regulamentare ale ”sistemului”, pe ripensiști că un club cu a sa tradiție interbelică nu poate fi condus și cu ”așa vreau eu!”, iar pe nou-promovații Dumbrăviței că strategia ”cea mai bună apărare e atacul” are nuanțele sale. 

Rezultatele etapei a VI-a, una cu câte 4 victorii acasă respectiv în deplasare și două remize, golaveraj general 12-11, precum și programul rundei a VII-a, pe coloana clasamentelor secțiunii Fotbal în Sporttim.

 

 

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


sase − 1 =