Norvegia – țara de vis? (I)

Dacă întrebi orice român care ar fi țara ideală din Europa, majoritatea vor răspunde fără ezitare Norvegia…

Și asta nu numai datorită sistemului democratic considerat primul în lume ca perfecțiune, nu numai datorită bogățiilor numeroase ale subsolului, ci mai ales datorită venitului pe cap de locuitor, șomajului inexistent practic și oamenilor destoinici.

Cu greu găsești țară în lume cu atâția vorbitori de engleză și un procent atât de ridicat de titrați.

Practic infracționalitatea e nulă, iar ideea de furt și corupție par să fie total străine norvegienilor.

Și într-adevăr pare să fie țara perfectă din punct de vedere democratic, economic, politic și social.

La majoritatea indicatorilor reprezentativi pentru bunăstare, protecție socială și democrație, Norvegia e printre primele țări ale lumii.

Cum s-a ajuns aici?

Să fi fost urmașii vikingilor înclinați în mod natural spre cinste, muncă, echitate?

Dacă ar fi să-l citim doar pe Ibsen, măcar în “Stâlpii societății” și am vedea că nu e chiar așa.

De vină sunt în opinia mea 3 aspecte:

–          bogățiile naturale, în special petrol și gaz, găsite relativ recent, care asigură o prosperitate sigură și pe termen lung a populației. Aici aș preciza că în pofida teoriei marilor specialiști în economie, cum că statul e cel mai prost administrator, Norvegia ca stat deține monopolul exclusiv al tuturor bogățiilor naturale.

–          Faptul că pe o întindere relativ mare locuiește o populație de numai 5 milioane de oameni, a dus la o mare diponibilitate în materie de locuri de muncă: practic nu există șomaj! Într-un district al Norvegiei, guvernatorul a emis chiar o lege în care șomajul e pedepsit cu închisoarea!

–          Au existat conducători înțelepti care au creat un sistem economic, politic și social impecabil, care asigură o echitate și protecție socială ideale, extrem de potrivit cu caracteristicile naturale ale populației, dar care răspunde și imperativelor timpurilor moderne.

–          Există țări bogate unde în pofida resuselor mari, lucrurile nu merg bine pentru toți, din cauza corupției și eludării legilor. Norvegia dă însă un exemplu de social-democrație aproape ideală.

Pe de altă parte, Norvegia pare țara ideală pentru emigranți: locuri de muncă berechet, nu există limitări la intrare și salarii mai mari ca oriunde în Europa.

Dacă îți vezi de treabă și înveți bine limba, ajungi să câștigi cel puțin 3-4000 de Euro, lucrând ca șofer sau chelner.

Sigur că nu totul e perfect:

–          mulți norvegieni au tentația naturală a nordicilor spre băutură, iar asta e vizibil la sfârșitul săptămânii

–          clima e friguroasă iar aurora boreală crează probleme mari de adaptare și implicit de comportament. Mai mult, majoritatea celor veniți se adaptează cu greu rigidității și aparentei răceli ale localnicilor

–          există o lipsă de flexibilitate incredibilă, de parcă norvegienii ar considera că nu există evenimente sau întâmplări deosebite, care ar necesita măsuri speciale:

–          cu ocazia Olimpiadei au venit în 2-3 zile aproape 3000 de oameni, majoritatea via Oslo. Ei bine, nici companiile aeriene intermediare, nici SAS, nici aeroportul nu au luat nici-o măsură suplimentară de absorbție a bagajelor. Drept urmare circa 800 de bagaje s-au rătăcit la Oslo, întârziind cu 5-6 zile cu inconvenientele de rigoare pentru proprietari.

Demersurile telefonice nu au avut efect și dacă nu mergeai la aeroport în Tromso să insiști, nu aveai nici-o șansă să-ți revezi bagajul.

În aceste condiții organizatorii nu te ajutau cu nimic, mașini sau intervenții. Majoritatea fiind voluntari, nu numai lipsiți de inițiative și influență, dar și înafara subiectelor. Și la sala de joc erau absurzi, impresionând prin număr, dar nu și prestație.

De altfel moda asta a voluntarilor are și inconveniente: întrucât atât în SUA cât și în vest există un fel de punctaj social pentru voluntariat important în angajări, mulți oameni se oferă ca voluntari, dar fiindcă implicarea lor nu e și sufletească, aportul e minim. Prestația lor în organizare și la sala de joc a fost de altfel jalnică…

Sigur că în România, această noțiune de voluntariat nu există, așa că nu suntem în măsură să-i judecăm pe alții.

La plecare, autobuzul destinat nouă ne-a ratat fiind prea plin și era să pierdem avionul. Mai mult, era obligatoriu la aeroport să-ți faci singur Check-in, dar aparatele nu funcționau; drept urmare s-a creat o aglomerație uriașă și destule întârzieri.

La ceremonia de închidere au fost puse la dispoziție autobuze speciale plecând dintr-un loc aflat la 10 minute de hoteluri. La întoarcere ploua tare și era frig, și deși traseul trecea pe lângă hoteluri, nici-un șofer nu a oprit acolo fiindcă așa era dispoziția inițială.

Tot la ceremonie s-a păstrat un moment de reculegere în memoria șahistului din Insulele Seychelles, decedat la masă într-una dintre runde, dar nu i s-a menționat măcar numele și țara!

Pe străzi poți întâlni exhibiționiști sau dezaxați ignorați de cei din jur: la plecare, când așteptam autobuzul, a trecut pe lângă noi un tip agitat, vorbind vehement la telefon; le-am spus în gluma că se va arunca în mare, fapt care s-a și întâmplat!

La farmacii sau spitale domnește un calm și o detașare improprii unor situații de multe ori critice.

De altfel episodul tragic cu dezaxatul Breivik, care nu a putut fi condamnat la mai mult de 20 de ani, a arătat că norvegienii nu sunt pregătiți pentru evenimente sau situații excepționale și că trăiesc fericiți la umbra unui stat paternalist cu destule deficiențe de coordonare.

Tromso e un oraș cochet de circa 90.000 de locuitori, port și centru studențesc importante. Situat la extremitatea nordică a țării, este extrem de frecventat de turiști.

Are foarte multe hoteluri în centru cu camere decente dar, curios, fără dulapuri și cu trei umerașe atârnate într-un colț. Cafeaua și ceaiurile sunt gratuite și la discreție în orice hotel. Majoritatea caselor sunt din lemn și urbanistic vorbind totul e bine structurat și atractiv. Sala de joc amenajată într-un hangar uriaș al unei firme de transport era funcțională dar parcă nu la nivelul cerut de competiția supremă a șahului.

Norvegienii vin mulți la TROMSO în special pentru pescuit, croaziere și ski. Mulți închiriază nave de pescuit în căutare de somon, cod dar și balene sau rechini! Evident, nu e un hobby prea ieftin. Plimbările cu vapoarele costă 100 de dolari ora. Există croaziere chiar și la pol, evident, usturătoare la buzunar. Deliciul croazierelor este când, după un timp, sună clopoțelul, se deschide duty-free, și setea naturală a pasagerilor se poate potoli.

Sunt peste o sută de români în Tromso, care își văd de treabă și nu ne aduc prejudicii de imagine ca în alte țări. Poate că selecția o face și clima greu suportabilă pentru mulți!

 

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


doi × = 18