S-au scris destule, atât înainte cât şi după meciul Romania – Bosnia. Şi câte nu se vor mai scrie, evident, ca întotdeauna, pro şi contra. Ponderea păreriologilor este mare, la fel de mare este şi gama celor care se „pricep” la fotbal de pe margine şi lângă tastatură.

Polemicile au luat-o razna. Mulţi au sărit la gâtul lui Mircea Lucescu, unii chiar împrăştiind cuvinte grele… de parcă selecţionerul ar fi avut la îndemână bagheta magică!

Privind per ansamblu, echipa nu a jucat chiar rău; au existat multe ocazii din partea noastră, din păcate, nematerializate, şi o greşeală a liniei defensive din care am luat gol!!

Dincolo de aceste aspecte, dacă am fi marcat, supărările şi criticile erau mai puţine şi marea majoritate a celor amintiţi mai sus s-ar fi aşezat în celalată extremă că aşa este la fotbal, jocul cu cei mai numeroşi „antrenori!”

Cu toţii trebuie sa înţelegem că valoarea jucătorilor noştri asta este.

Exprimarea lor nu este una constantă precum cea a generaţiei de excepţie din 94. Nimeni nu este foarte bun dintr-o dată. Există urcușuri şi coborâşuri, exact ca în viaţă şi în oricare domeniu. Toate se construiesc cu răbdare, educaţie şi înţelegere. În fond este un joc.

Dacă au pierdut un meci, nu trebuie puşi la zid cei care s-au străduit ca rezultatul sa fie de partea noastră. Nu este cazul ca noi, cei care privim doar la felul şi modul cum se joacă, să aruncăm cu invective către cei care ne reprezintă!

Nu rezolvam mare lucru, decât o descărcare de moment sau poate apă la moară pentru ceva vreme, însă, vorba lui Zaharia Stancu: „ce-i omorât, omorât rămâne”!

Urmează alte meciuri din programul calificării la mondialul fotbalului. Firesc este să-i lăsăm pe cei angrenaţi în aceasta „luptă” să se pregătească şi să găsească soluţii şi idei pentru izbândă.

Curând, ne vor aduce şi bucurii. În mod sigur, în fiecare din noi, dorinţa de victorie este nemărginită! Nu ne rămâne decât să fim respectuoşi, răbdători şi cu sufletele aproape de tricolori!