”Unele goluri sunt mai importante”. Sar în ochi

Sare în ochi goliciunea pustiită a tribunelor. Sar în ochi măștile acoperind zâmbetul tineresc al sportivelor de pe banca de rezerve. Dar lumea arenelor a fost deja condiționată a se fi obișnuit cu de-astea. Însă altceva împunge mai tare privirea la actualul turneu final al Campionatului European de handbal feminin din Danemarca. 

Mesajul de a sprijini țelurile Națiunilor Unite: ”SUPPORT THE UN GOALS”. Ca parte a unui mai lung ”promo” din partea ONU în apropierea semicercului scandinav la ”Euro”, alcătuit din patru asemenea ”lozinci”, clădite parțial pe jocuri de cuvinte. Apărând la fiecare câteva minute în ”dansul tehno” al rotației reclamelor publicitare pe panourile din jurul terenului, mai trist spus de la baza tribunelor goale. 

Și e o noutate ca o organizație de acest tip, ONU, să-și găsească loc între firmele care de regulă își promovează numele și produsele pe marginea unui eveniment sportiv. Dar absolut totul se explică, de ce și cum, chit că înfiriparea celor 4 mini-mesaje succedate pe panou și care dau întregul îndemnului cu ocazia Women’s EHF Euro 2020 din partea Organizației Națiunilor Unite sar în ochi tocmai pentru că în acest cadru nimeresc ca nuca-n perete. 

De ce și cum!?

În mod normal, dacă oculta satanică mondială n-ar fi declanșat acum peste 12 luni, zece în Europa, destabilizarea decisivă pentru cât mai grabnica și sigura rostogolire a răului spre desăvârșirea ingineriilor sociale conturate sub mereu înșelătoare bune intenții precum cea emisă în unul dintre mesajele ONU la orele de handbal feminin, atunci și turneul final s-ar fi desfășurat de o manieră firească, nu doar în două localități daneze ci și în Norvegia, dar și umană, fără măști respectiv în tumultul tribunelor, cu spectatori în săli, iubitori ai jocului la semicerc…

Dar cum la ora actuală se practică jocul de glezne al acomodării la noua normalitate, toate obișnuințele tradițiilor încetățenite suferă alterări în nota înrâuririi generale a lucrurilor spre țelurile conturându-se încet și limpede din ceața inițial învăluitoare a urzelilor din umbră, de unde și emanația unor asemenea mesaje, din partea unor asemenea ”actori”. Iubitori de simbolism.

Căci pe scena mondială tot mai haotică și agitată ce ni se desfășoară în fața ochilor, un esențial loc cheie prioritar în marea schemă a lucrurilor deține tocmai ONU, deloc un obiect de decor, cum ar putea părea în percepția colectivă, ci util cadru de acțiune cu paravan la degetul mic al sforarilor.

De aici și aclimatizarea vizuală a spectatorului devenit telespectator cu direcțiile de urmat trasate și pe marginea terenului de sport de formatorii de opinie sănătoasă pe liniile ”corectitudinii politice”. Aproape de semicerc, pentru că se poate, a se citi folosirea sportului pentru forțarea unor curente și ideologii gândite în ideea transformării societale, sportul ca util și inocent vehicul portant al unor vectori aparent inofensivi. Și nici nu mai contează dacă EHF, forul continental de profil organizator al competiției, are habar sau nu la ce dă astfel curs.

Ideea e că se crează un precedent. Golul, această formă de departajare ca finalitate a frumuseții jocului, că e de handbal, fotbal sau polo pe apă, este declasat ca importanță la ora unui turneu final european inter-țări prin prisma începutului mesajului publicitar al unei organizații astfel ”infiltrate” între terenul sportiv și tribuna fără spectatori… ”SOME GOALS ARE MORE IMPORTANT.”

”Unele țeluri sunt mai importante”, jocul de cuvinte preluând elementul disputei sportive pentru a-l cataliza drept scop în sine al unor mize mai înalte. Și care ar fi acelea?

”GOAL 6 – CLEAN WATER AND SANITATION” este al doilea dicton al mesajului ONU la ”EHF Euro 2020”. Iar ”GOAL 13 – CLIMATE ACTION” este cel de-al treilea, și mai izbitor. Chiar dacă fără surlele, trâmbițele și trompetele pe care Greta le odihnește în cursul ”pLandemiei”, o pauză în actualul circ al unei alte propagande. La handbal se ține evidența din unu în unu, la promotorii de pe margine se merge pe alese, din șase în șapte, sărindu-se direct la 13.

Așadar să acționăm în slujba climatului, noi, ăștia, nenorociții care îl tot subminăm seară de seară, aprinzând instalațiile de nocturnă ale arenelor pentru ca telespectatorii să nu adoarmă în fotoliul din fața micului ecran, noi ăștia, ignoranții care îl decimăm zi de zi survolând cu avioanele private locurile în care își comercializează băbuțele legăturile de ridichi de când au cedat teren supermarketurilor în piețele agroalimentare ale patriei. 

”Climate action” sau un pretext cu iz de învinovățire a omului de rând pe calea suprataxării incrementale a populației în planurile definite la vedere ale agendei pe 2030. Retorica protejării mediului va juca un rol pivotant în aprofundarea viitoarei malefice anormalități și va reintra cu certitudine insidios în decor odată ce ”narațiunea oficială”-”fake news” a ”pLandemiei” își va fi completat ciclul necesar de intenționată spălare pe creier a maselor.

Se înfiripează o veritabilă dictatură a activismului climatic, iar ținta cu numărul 13 este deja estimată ca fiind mai importantă decât oricare al 13-lea gol marcat la  meciurile Women’s EHF Euro 2020, dacă astfel și-au conceput mesajul cei de la ONU, cum că unele țeluri deghizate în goluri ar fi mai importante decât reușitele din lumea arenelor.

Completarea mesajului fiind apoteotică, ”SUPPORT THE UN GOALS”, cu îndemnul înflăcărat de a susține țelurile Națiunilor Unite. Dar pentru a ne juca și noi cu cuvintele, chiar ar trebui să le suportăm toate absurditățile aberante?

Un altfel de ”goluri” sunt așadar deja mai importante chiar și la terenul de joacă, iar astfel le-au indus în peisaj, într-o notă subliminală, pentru a se întipări în subconștientul individual și colectiv. Pe fondul nebăgării distrate de seamă a protagoniștilor și publicului telespectator. Lumea arenelor, absorbită de pasiunea sa. Lumea lor, ahtiată de a o controla.

Când de fapt tocmai aceste mesaje deloc nevinovate sar de-a binelea în ochi, însă strict pentru cei care intuiesc nevăzutul și deduc viitoarele uriașe mize. Amintiri despre un viitor la un timp mult prea întârziat pentru savurarea ca pe vremuri a golului favoriților, ciobită de grija scadenței suprataxării ticluite sub masca unor țeluri nobile, mai importante. 

Cel mai important ar fi ca omenirea să-și revină rațional în simțiri, să-și regăsească busola, luciditatea și discernământul, și să acționeze, dacă tot e chemată la acțiune, în slujba propriilor interese reale, nu ale perfidelor uneltiri ascunse din arsenalul unei restrânse minorități infiltrându-și influențele și pe marginea terenurilor de sport. Semnele sunt mai mult decât clare pentru cei care pot să le citească.   

          

Acest articol a fost publicat în și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Mihai Comşulea

Mihai Comşulea
Timișorean, fiu de sportiv în orientare turistică. Model ianuarie 1973 care nu se mai fabrică. Lansator Sporttim.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


8 − doi =