Stoicov, primul executant ratând la penaltyuri în finala Cupei

Adrian Stoicov ştie ce e suferinţa la lovituri de departajare şi-i poate înţelege mai bine pe căpitanul Zaluschi, Popovici şi Szalkai. Actualul antrenor al „satelitului” alb-violet Poli II rămâne primul executant din istoria competiţiei K.O. care să rateze la penaltyuri într-o finală de Cupa României, împlinindu-se 19 ani şi două luni de la o seară de joi în „Regie”, unde, în 24 iunie ´92, Poli şi Steaua deveneau primele cluburi care să-şi dispute trofeul la lovituri de departajare.

Într-o rememorare, iată povestea acelor clipe, prin filtrul amintirilor fostului fundaş stânga polist Stoicov, aşa cum mi-o descria în urmă cu aproape 10 ani şi care a fost publicată în cartea „I-au bătut la 11 metri: loviturile de departajare – agonie şi extaz”, execuţia timişoreanului urmând transformărilor reuşite de Titi Varga respectiv Ilie Stan, după ce Andraşi respectiv Baban înscriau pentru 1-1 deja în primele 20 de minute: 1-1, prelungiri, penaltyuri, pentru prima oară într-o finală, la cea de-a 59-a ediţie…

Că nu-i de glumă de pe punctul cu var s-a dovedit şi în cazul căpitanului polist Iulian Tameş, ratangiu marţi la Reşiţa, poliştii având parte de peste 30 de minute în plus pe căldură faţă de gazda lor din Slatina sâmbătă în campionat, ALRO, învingătoare în deplasare, dar acum aşteptând tragerea la sorţi în care, dintre cele 28 de echipe în urna turului V din 6-7 septembrie, s-ar putea regăsi ca adversară chiar UTA, una dintre cele 10 trupe din B2 rămasă în cursă… Ca distanţă, UTA, Naţional Sebiş, Luceafărul Oradea, Gaz Metan CFR Severin, Pandurii II şi Arieşul Turda sunt cele mai apropiate competitoare pe tabel, pe o rază incluzând 9 judeţe…

Aşadar nu doar că poliştii n-au înscris vreme de 180 de minute, la Reşiţa şi Timişoara, dar căpitanii lor, ca primi executanţi, au ratat şi de la 11 metri, utistul Smaranda ghicindu-i chiar pe toţi cei 3 jucători cu profil ofensiv de la Poli II.

"I-au bătut la 11 metri", o carte despre lovituri de departajare

Adrian Stoicov, despre momentul 24 iunie ´92: „Îmi amintesc foarte limpede că în absenţa profesorului Ionescu, aflat în tribună, am sfârşit prin a ne desemna noi de noi. Cu toţii am fost de acord că Titi Varga ar fi cel mai nimerit să execute primul. Însă, s-a dovedit atunci, în acele momente tensionate, că alegerea următorilor executanţi n-a fost deloc uşoară. Pentru că Viorel Vişan şi Ghiţă Chimiuc, antrenorii secunzi ai echipei, i-au întrebat pe fiecare în parte dintre jucătorii tehnici ai lui Poli, şi nici unul nu s-a angajat să bată. Rosenblum şi Vlaicu n-au vrut să execute. Le era frică, poate mai ales de potenţialele repercusiuni în cazul unei ratări. <Să bată Varga primul. Cine va bate însă al doilea?>, ni s-au adresat apoi antrenorii, văzând că n-au prea mulţi voluntari. Întrebare la care mi-am luat inima în dinţi şi am spus: <Eu bat 11 metri! Dau eu după Varga!> Aşa am ajuns să execut şi eu, şi Adi Crăciun, care era şi el fundaş. Vă spun sincer, n-am avut nici un fel de emoţii. Nu emoţiile m-au făcut să ratez… Dacă e să spună acum, îmi alesesem dinainte colţul, decizând să trag în dreapta mea, pentru că tot acolo dădeam şi la antrenamente. Dar una e să te antrenezi, alta e să execuţi un penalty într-un meci oficial. Şi acel penalty a fost primul şi ultimul pe care l-am executat în întreaga mea carieră. Nu m-am uitat la portar, fapt care, mi-am dat seama ulterior, este foarte important. Contează mult şă te uiţi la portar, să intuieşti sau să observi pe ce colţ se aruncă şi, în acea ultimă fracţiune de secundă, să schimbi eventual colţul pe care ţi-l aleseseşi. Cred că asta a şi păţit Adi Crăciun, de a executat atât de prost, mingea, lovită cu tocul bocancului, ducându-se mult pe lângă bară. Probabil şi-a ales un colţ şi, văzându-l pe Gherasim că se aruncă într-acolo, a schimbat în ultima clipă. Dar nu e deloc uşor să-ţi coordonezi mişcările odată ce ţi-ai schimbat planurile. E tare dificil. Eu unul am executat cu piciorul stâng, în stânga portarului, la semiînălţime dar nu suficient de aproape de bară, cred că la un metru şi jumătate, şi el a respins cu ambele palme. Asta a fost! Mi-a revenit cât de cât inima la loc când a ratat şi Bogdan Bucur, crezând din nou cu tărie în şansa noastră. Chiar am crezut că vom câştiga! Bucur a şutat în stânga lui Almăşan şi Ion l-a ghicit. A fost însă o zi de pomină pentru Băban, care a ratat şi penalty-ul. A şutat alături”. Doar Ioan Roşu avea să mai transforme apoi pentru polişti, Baban şi Crăciun ratând ultimele două penaltyuri iar Poli trofeul…

Şi iată că, după peste 19 ani, fostul campion naţional în 2003 din postura de antrenor secund al echipei de tineret a prim-divizionarei Poli-AEK s-a confruntat cu un alt of similar, acum de pe margine, într-o marţi în care nici una dintre grupările din eşaloane inferioare implicate în totalul de 4 jocuri decise la penaltyuri n-au tranşat calificarea în favoarea lor, ci doar una după prelungiri, şi anume CS Vişina Nouă, răpunând-o pe viitoarea oaspete a poliştilor în B2, FC Piatra Olt. Celelalte buturugi mici care au răsturnat „carul mare” din seria secundă a ligii a doua sunt Naţional Sebiş, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Pandurii II Târgu Jiu, Sănătatea Cluj şi Voinţa Livezile, care le-au eliminat pe Unirea Alba Iulia, CSM Râmnicu Vâlcea, Mureşul Deva, FC Bihor şi Gloria Bistriţa, în vreme ce gazda poliştilor în etapa secundă, ALRO, a câştigat la Turnu Măgurele, 2-1 cu Turris.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


6 × = treizeci sase

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: