Astăzi, Poli pune punct unui sezon istoric, dacă ne gândim la seria invincibilă de 26 etape, dar care o lasă, din nou, fără trofeu. Parafrazând o celebră maximă, se poate spune că fotbalul este un sport care se joacă “11” contra “11” şi la care Timişoara pierde de fiecare dată titlul de campioană.
Mai întâi s-a întâmplat în 2009, când “alb-violeţii” au sperat la primul loc până la finalul stagiunii. Au susţinut partida decisivă acasă, în faţa unui stadion arhiplin, dar au fost înfrânţi, cu 1-2, de Unirea Urziceni. Decizia TAS a venit târziu şi nu a mai ajutat-o decât să ocupe locul secund. Şi în acest an Poli a fost la un pas de fericire, dar a clacat în cel mai important meci, la Galaţi, culmea ironiei, pierdut tot cu 1-2. Sentinţa TAS a fost dată mai rapid, dar nu a avut niciun efect benefic pentru timişoreni.
Deşi este unul dintre cele mai importante municipii din România şi are la ora actuală cel mai mare stadion din ţară şi cel mai frumos public, iată că Timişoara nu reuşeşte pe plan sportiv să le ia faţa unor localităţi cu mult inferioare ei: Urziceni şi Galaţi. Neputinţa elevilor lui Duşan Uhrin jr. e cu atât mai amară cu cât, spre exemplu, la sărbătoarea de la Galaţi s-au adunat tot atâţia suporteri, câţi au urmărit pe viu finala campionatului în Piaţa Unirii. Ori, faptul că Pantilimon şi Sepsi, jucători de echipă naţională, vor trebui să mai aştepte măcar un sezon până să ridice deasupra capului un trofeu, în timp ce fotbalişti ce se vor pierde în negura timpului, de genul Cojoc sau Mişelăricu au deja în palmares medaliile de campioni.
Dacă rezultatul de la Galaţi ar fi fost altul, suporterii “alb-violeţilor” ar fi avut parte de un final de vis, căci meciul cu duşmanul de moarte s-ar fi disputat cu trofeul pe masă. Aşa, miza e doar ocuparea poziţiei a doua, pe care Poli poate termina chiar şi în condiţiile unui eşec, cu condiţia ca FC Vaslui să nu se impună la Târgu-Jiu, cu Pandurii.
Pe 27 noiembrie, în partida cu Dinamo din capitală, după un joc mai puţin spectaculos s-a consemnat o remiză echitabilă, 0-0. În 2009, tot într-o zi de noiembrie (23), Poli a primit ultima oară vizita “alb-roşiilor”. Eroul meci a fost Gigel Bucur, care a marcat ambele goluri ale derby-ului (67 şi 86). În respectiva ediţie, timişorenii şi-au învins marii rivali pentru prima dată în ambele manşe, căci şi în retur, pe 6 mai, au triumfat cu 2-1, prin reuşitele lui Goga (45) şi Cociş (48), învingând în “Groapă” după o pauză de 45 ani.
Precedenta dată când cele două adversare s-au confruntat în ultima etapă pe stadionul Dan Păltinişanu s-a înregistrat în campionatul 2005/06. Cu Gabriel Caramarin şi Gigel Coman promovaţi la statutul de antrenori principali, Poli a terminat la egalitate, fără goluri. Dacă pentru timişoreni rezultatul nu a mai contat, având deja asigurat locul al 8-lea, pentru “câinii roşii” punctul a fost de aur, cu ajutorul lui ocupând ultimul loc de Cupa UEFA, în dauna celor de la Sportul Studenţesc.
Liga Campionilor sau Europa League?
Pe de altă parte, pentru Poli a apărut o nouă dilemă. Ratând calificarea directă în grupele Champions League, rămâne de văzut cât de profitabilă va fi ocuparea poziţiei secunde, care ar duce în preliminariile aceleiaşi competiţii. În acest sezon, în al doilea tur preliminar au intrat, printre altele, Dinamo Kiev, Sparta Praga, Anderlecht, Basel, Fenerbahce, Rosenborg sau Ajax, adică echipe obişnuite cu fazele grupelor cupelor europene. Nefiind cap de serie, gruparea bănăţeană are toate şansele să dea peste un adversar puternic şi, de aici, riscul, de a părăsi cupele europene după un singur tur. În schimb, o eventuală calificare în Europa League, deşi, pe plan intern, i-ar umple conturile cu mai puţini bani de pe urma locului ocupat în clasament, pe plan extern i-ar aduce, teoretic, adversari mai modeşti în tururile preliminare şi, de aici, oportunitatea de a accede în faza grupelor.
