“Virusul” FIFA sau “virusul” financiar?

Câte etape le-aţi fi dat poliştilor înaintea începerii meciurilor din 2011 să ajungă pe primul loc, peste Oţelul? Şi v-aţi fi imaginat că vor rămâne şi pe mai departe neînvinşi, fie chiar şi până la mijlocul returului? Ei bine, alb-violeţii au reuşit în opt runde să anuleze handicapul de 5 puncte faţă de gălăţeni, cărora le-au suflat miercuri şefia, păstrându-şi în acest răstimp şi reconfortanta invincibilitate. E mult? E foarte mult. E puţin? Aici cârcotaşii ar putea invoca salba de remize pe „Dan Păltinişanu”, dintre care ultima, cu Pandurii, pare cu atât mai deranjată prin prisma adversarului întâlnit, însă cine şi-ar fi închipuit că Poli va marşa în 2011 cu 5 victorii şi trei remize, neînvinsă în retur aidoma doar vasluienilor şi lui Astra, şi cu 18 goluri marcate, din nou cele mai multe, respectiv cu tot atâtea puncte, 18, cu două mai multe într-o ierarhie a returului decât aceleaşi imbatabile şi cu patru peste Steaua şi Dinamo?

Glasul sec al cifrelor doboară orice contraargument la adresa ascensiunii grupării timişorene, lideră în premieră în acest sezon de Liga 1, şi iată că totuşi există voci care diminuează prin tonul lor creditul ce ar merita acordat proaspetei înscăunate. Pe când la conferinţa de presă după remiza cu Pandurii un jurnalist mai sfătos întreba dacă există un complex al locului 1 pentru Poli, tot pe-atunci şi mai marele clubului alb-violet îşi decartase deja cu tradiţionalu-i aplomb verbal viziunea asupra lucrurilor, tunând şi fulgerând la adresa angajaţilor săi într-o altă la fel de tradiţională ridicare a mingii la fileu de către un canal media, ambii uitând însă că tocmai se mai juca şi un anumit Steaua – Oţelul, la finele căruia, sic!, poliştii au fost confirmaţi ca ocupanţi ai invocatului loc întâi.

Cât de mari pot fi pretenţiile de la o echipă asaltată de accidentări şi suspendări într-o delicată perioadă a campionatului, punctată inclusiv de etape intermediare, şi care a rămas totuşi neînvinsă, în ciuda evidentei ambiţii a adversarelor de a-i lua scalpul!? Printre cei care preferă să vadă jumătatea plină a paharului, şi bine fac, spre norocul echipei şi în favoarea atitudinii pozitive din colectiv, se numără şi Uhrin jr., care tot repetă că sezonul trebuie abordat pas cu pas, răbdător, în ideea că – nu-i aşa? – nu toate încep şi se sfârşesc cu o unică rundă, fiind vorba de 34 de bătălii la finele cărora se trage linia în privinţa marelui război, tot aşa cum şi jocul are 90 de minute, lucru reamintit în 2011 pe rând de Goga în câteva rânduri sau Zăgrean ori Zicu…

Dacă Marian Iancu alege din arsenalul psihologic în a-şi motiva prin muştruluială trupa înaintea descinderii pe arena din zona din care se trage, fie voia sa, înţeleasă şi prin vorba împăciuitoare la modul general a lui Uhrin jr. la aceeaşi conferinţă de presă, „conducătorul are întotdeauna dreptate”, şi s-ar putea să şi dea roade, dar chiar n-am detectat discernământul oportunităţii unei noi tirade pe când Poli avea să obţină – în fine – în aceeaşi seară fotoliul de lider. Era mai degrabă momentul analizării în linişte a unui prim obiectiv reuşit, acela de a fi trecut de Oţelul. Urmarea? Anunţata descindere a unor jucători la întâlnirea cu presa, preconizată pentru joi la ora 13, a fost înlocuită de… tăcere, jurnaliştii aşteptând în van şi amintindu-şi puţinele vorbe rostite la peste o oră după fluierul final de Goga, care cu normalitate a luat lucrurile în mod firesc, aşa cum sunt.

Cisovsky? Absent. Sepsi? Absent. Căpitanul Alexa? Din nou absent. Iar lista e mai lungă. Acestea erau circumstanţele abordării meciului cu Pandurii, la nici 73 de ore după golul lui Goga din minutul 93 al succesului din Regie. Mai schimbaţi numele şi destui alţii au fost indisponibilii din precedentele runde, în care Uhrin jr. a fost nevoit să jongleze cu personalul activ de la meci la meci. Şi trebuie că n-a făcut-o tocmai rău, dacă a menţinut invincibilitatea.

Dacă ar fi într-adevăr ceva de atras atenţia, atunci n-ar fi de uitat modul neprofesionist în care au fost acontate unele cartonaşe galbene sau chiar roşii în acest sezon, multe dintre ele în urma unor faulturi tactice, comise în tuşă şi în orice caz departe de buturile lui Pantilimon, dacă nu chiar în jumătatea adversă de teren. „Emoţiile trebuie lăsate deoparte în cursa spre titlu”, enunţa golgeterul Zicu după un 4-0 nevoia de inimi tari, capete limpezi şi sânge rece, doar că-i uşor de zis şi greu de făcut în înflăcărata vâltoare a jocurilor, şi cu alde Colţescu la centru. Trei cartonaşe galbene cu Gaz Metan, tot atâtea la Cluj, două contra Craiovei, trei şi un roşu la Buzău, două cu Steaua, trei şi un roşu contra Astrei, ba chiar 4 în Regie şi o disipare inutilă de forţe cu Pandurii, cinci. Efectul? Suspendări, când unul, când altul…

Altceva s-a observat în această cavalcadă de jocuri din 2011, scurtcircuitată de cocoţarea minicinoasă a României înapoi pe locul 41, şi cum există precedente de altă natură, în speţă financiară, ar mai fi ceva de punctat…

Echipele de top ale Europei, de genul Barcelona, Chelsea, Manchester United, Bayern Munchen ori Inter Milano, care de regulă au majoritatea componenţilor lotului convocaţi la echipele naţionale, au avut nu de puţine ori de suferit de pe urma prezenţei lor la acţiunile inter-ţări. S-a spus că au fost infectate cu “virusul” FIFA. Reveniţi de la meciurile reprezentativelor, jucătorii lor de bază au fost lipsiţi de vlagă în partidele imediat următoare din campionat, dacă nu cumva s-au întors accidentaţi, şi astfel au rezultat multe surprize, outsiderii având de câştigat puncte la care nici nu visau.

Deşi nu a avut mulţi convocaţi la echipele naţionale, şi despre Poli se poate spune că a fost afectată de întreruperea campionatului. Dacă până la jocurile cu Bosnia-Herţegovina şi Luxemburg, din preliminariile EURO 2012, “alb-violeţii” au câştigat pe linie în acest an, cu patru succese consecutive şi prestaţii în linii mari bune ale elevilor lui Duşan Uhrin jr., în schimb ulterior s-a sesizat o pierdere de turaţie.

După meciurile României, Poli a triumfat o singură dată în patru etape, victimă căzându-i doar “lanterna roşie”, Sportul Studenţesc, însă şi această victorie a fost una chinuită, obţinută in extremis, golul decisiv fiind marcat în ultimele clipe ale întâlnirii, cu care fruntaşa şi-a menţinut punctajul maxim pe terenuri străine în 2011.

De câteva sezoane, pe final de campionat, Poli mai are de a face cu un “virus”, căruia conducerea clubului nu i-a găsit leac. Întârzierile în plata salariilor jucătorilor au avut de fiecare dată efecte negative asupra performanţelor echipei şi, din păcate, nici până acum nu s-au tras învăţămintele de rigoare.

Să ne amintim că în ediţia 2008/09, în care Duşan Uhrin jr. a părăsit Timişoara tocmai pentru că datoriile faţă de jucători crescuseră foarte mult, pe bănăţeni poate i-a costat titlul de campioni şi pe seama faptului că oficialii clubului nu au avut abilitatea să motiveze echipa la ultimele două partide, cu Unirea Urziceni şi FC Braşov, ambele fiind pierdute la limită.

Mai mult, în stagiunea anterioară, tot pe final, iarăşi nu întâmplător, căci nu şi-au primit restanţele financiare promise înaintea succesului istoric de pe terenul rivalei de moarte, Dinamo, “alb-violeţii” au evoluat fără tragere de inimă în ultimele trei runde, în care au mai acumulat doar un punct. Asta în condiţiile în care, din nou, adversarii au fost accesibili. Cu cele cu cele 8 puncte irosite în compania lui Gaz Metan, Pandurii şi FC Braşov, Poli ar fi terminat pe locul doi şi ar fi obţinut calificarea în preliminariile Ligii Campionilor.

Una dintre cauzele evoluţiilor tot mai modeste ale Politehnicii din ultima parte pare a fi  strâns legată şi de latura financiară. Iar dacă nu se va găsi o rezolvare rapidă, există riscul de a se da cu piciorul celei mai bune oportunităţi de a cuceri campionatul.

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


unu + = 8

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: