Aproape s-a mai încheiat încă o rundă de meciuri în sportul în 11 de pe aceste meleaguri şi a mai decăzut încă niţel acesta, dacă e să revezi „fotbalul lui 272-0” practicat la nivelul Ligii a III-a sub forma unui kung-fu aerian pe un teren „colac salvator” al capitalei Banatului despre care încet, încet tot mai mult şi-ar pune unii întrebarea, la cât de suprasolicitat a ajuns în lipsă de altceva, de va mai rămâne bun până şi pe post de pajişte pentru rumegătoare.
Şi spunem că aproape s-a mai încheiat încă o rundă de meciuri pentru că în România cea cu datoria externă de circa 181 de miliarde euro conform „ultimei strigări” din iulie din partea BNR sunt programate partide şi în primele zile lucrătoare ale noii săptămâni, luni de la ora 18, marti de la ora 17, prima tocmai în SuperLiga, însă la Clinceni, că doar localitatea ilfoveană n-o mai are pe Academica în elită dar are „Arena 1” tot pe post de „colac salvator” pentru nou-promovata pe prima scenă AFC Unirea 04 Slobozia, cea de-a doua chiar pe terenul liderului detaşat al Ligii a II-a, Csikszereda, abonat la jocuri lunea, marţea.
Primă scenă pe care se pufăie chiar din greu în această ultimă etapă a turului în sezonul regulat, a XV-a, din moment ce majoritatea rezultatelor se limitează la unul-două goluri pe meci, în 5 din primele şase partide disputate, maximum 3 în cea de-a şasea, victoriile cu 1-0 fiind semnate tocmai de nimeni altele decât trupele de podium din umbra liderului „U” Cluj.
Dar puţin de mirare această ineficacitate trădând şi deficienţele la finalizare din limitatul arsenal al jucătorului prim-divizionar din „fotbalul lui 272-0”, dimpotrivă, fiind pe linia consacrată deja, sub nota mediei plafonate la 2,44 goluri marcate pe meci în primele 116 partide ale noii ediţii, doar 283 în total, nici măcar cele mai multe, 25, din contul unei ex-campioane, CFR Cluj, neatingând media de două înscrise pe etapă.
Încât şi unul singur e suficient pe terenul stadionului oficial denumit Arena Naţională de rugby, cea de la Arcul de Triumf, pentru a-ţi conserva locul 2 în SuperLiga, încălzind-o pe SC Dinamo 1948 SA, şi-o ştim cu toţii – unii de bine, alţii de rău, 1-0 sub lucşii instalaţiei de nocturnă cu arădenii de la mijlocul ierarhiei.
Roş-albii lui Rednic cedând şi-a doua deplasare la rând în est tot cu 1-0, mai întâi la Sfântu Gheorghe, sâmbătă în Sectorul 1, după acel notabil 3-1 victorios în Gruia.
Dar cum spuneam, întâlnirile cu câte un gol sunt preferatele prim-divizionarelor, nu mai puţin de 21, dintre care majoritatea, 13, conturate de gazde cu 1-0, remizele 1-1 fiind aproape la fel de numeroase, 19, iar cele albe, 0-0, cam una pe etapă – 14, fără ca runda a XV-a să se fi încheiat aşadar.
Neîncheindu-se încă nici cea de-a XII-a din Liga 2, în care dumbrăviţenii au pierdut şi pentru a doua oară la două goluri deficit acasă în noul campionat, dublu deficit cu care nici pe departe nu s-au confruntat în schimb în cele 5 deplasări în care au încasat un total strict de numai şi numai două goluri în 450 de minute de joc.
Cât despre cum au pierdut cu Metaloglobus, o spune în totalitate faptul că la 0-0 şi cât încă nu se împlinise suta de secunde după pauză un fundaş lateral pe cât de rudimentar, pe-atât de imprevizibil, a nimerit absolut din întâmplare înaltul colţului lung, vrând să centreze.
Iar numai aşa se putea sparge gheaţa, la cheremul hazardului, la câte tentative necadrate tot avuseseră bucureştenii, deficienţele la finalizare din „fotbalul lui 272-0” fiind elocvente şi prin încercările mai mereu nereuşite ale ocupanţilor locului 4 de a prinde spaţiul porţii, ba pe lângă, ba peste.
Însă şi centrările sunt imprecise în fotbalul carpatin jucat în etapele de vineri până luni-marţi, ba până şi pase dintre cele mai simple, încât, la atâtea rateuri, poate fi trecut cu vederea unul de pe margine, în sensul eronatei etichetări a rezultantei centrării defectuoase de la „Ştefan Dobay” ca fiind „golul etapei”.
Când de fapt o execuţie cât se poate de imprecisă a dat naştere unui gol absolut întâmplător. Nu dintr-un şut, ci dintr-o centrare ratându-şi totalmente adresa, coechipierul…
Chiar până şi o centrare mai de Doamne ajută fiind problematică în bagajul asiprantelor la zona play-off de promovare în SuperLiga.
Dar dacă nu se mai şutează precis, curat şi sănătos pe poartă, finalizările lăsând în marea lor majoritate de dorit, atunci să se centreze imprecis pentru un biet gol în 47 de minute.
Ducând la un eşec stârnind remarci nepotrivite, căci, fără a li se căuta scuze „verzilor” Dumbrăviţei – căci nici n-ar avea nevoie de-aşa ceva, în primul rând şi din capul locului a pretinde etalarea în fotbalul românesc a unui stil de joc spre exemplu precum al Barcelonei ar echivala cu o exagerare cât se poate de forţată, dar în al doilea rând unde să şi aibă condiţii de pregătire pentru a-şi rafina arsenalul tehnico-tactic dorit de alţii, dacă terenul de antrenament de la Covaci, aşa cum e şi acesta, „colac salvator”, e de fapt unul în câmp, iar cu-asta s-ar spune destule.
Fără a fi aşadar scos în evidenţă pe post de „ţap ispăşitor” şi într-o notă depreciativă, şi-aşadar bine că există şi-acest teren, aşa cum e.
Dar asta fiind totuşi realitatea, că parcă-i plin de… mese, la cum tinde a sări mingea din gazon, pesemne bogat în… colţuri.
Suficientă fiind ilustrata cu unica secund-divizionară a fotbalului din Timiş străduindu-se a ţine steagul sus pe plan naţional prin a pregăti meciurile şi descinzând săptămânal la unele antrenamente într-un sat din nordul Timişoarei. Căci a încerca marea cu degetul în capitala Banatului echivalează cu periclitarea integrităţii corporale a jucătorilor, motiv pentru care varianta accesării terenului dintre blocurile zonei Circumvalaţiunii, de la CSŞ Bega, era şi lăsată deoparte.
Şi poate că de-aceea şi caută „Ultimul Mohican” din Timiş în Liga 2 să găsească aproape săptămânal câte un sparring-partner în amicale din Divizia D, pentru a se antrena prin joc pe câte-un gazon mai de Doamne ajută, ba aici, ba dincolo.
Menajând astfel tendoane şi articulaţii, că nu degeaba „infirmeria” s-a lărgit în săptămâna primirii Metaloglobusului şi cu Morariu, care în principiu ar fi fost titular, precum era aliniat în prealabil la Hunedoara, lovitura pentru jucător şi pentru echipă fiind recepţionată miercuri, cedând şi acesta.
Aşa cum pe de altă parte este de menajat şi gazonul de la „Ştefan Dobay”, ceea ce verzi-albii şi fac pentru a avea măcar unde să joace în zi de meci, încât şi atunci când mai întreprind antrenamente „acasă”, exerciţiile de pasare în grup pe suprafeţe mici, necesare în ideea stimulării intensităţii, sunt pur şi simplu evitate pentru a nu face „ferfeniţă” zona de teren.
Acestea fiind realităţi nespuse dintre aspectele elementare de bază, şi-ar mai fi poate şi altele, care îngreunează fără doar şi poate misiunea dumbrăviţenilor în Liga 2, în continuare tot un veritabil miracol în raport cu ceea ce au izbutit până acum, a se menţine mai întâi pe scena secundă, a se consolida apoi prin rămânerea şi după a doua ediţie în anticamera elitei, şi a încasa doar două goluri în primele 5 deplasări ale celei de-a treia campanii consecutive la acelaşi nivel.
Ori doar făcând comparaţia cu bugetul „Muncitorescului” învârtitului Bobar din capitala municipiu de judeţ a Banatului montan, care fie şi-aşa are totuşi rateurile sale în vale în ultima lună şi ceva, 2-3 cu Csikszereda, 1-1 sâmbătă cu Chindia care-i va primi sâmbătă la Târgovişte pe alb-verzii lui Cosmin Stan în etapa a XIII-a şi ultima înaintea unei noi întreruperi a campionatului, şi e suficient pentru a se deduce că timişenii izbutesc şi-n continuare de-a dreptul o minune pentru întreg fotbalul „ciocului vestic”, reprezentat astfel pe scena secundă.
Şi prin a remiza alb la ultima ieşire pe terenul deţinătoarei la zi a Cupei României.
Ori în condiţiile date „Comunalul” Dumbrăviţei îşi depăşeşte de-a binelea condiţia, fiind de preferat ca aşteptările să rămână în zona realistă a rezonabilului.
Iar asta cu-atât mai mult cu cât liderul abia le-a înscris „verzilor” la el acasă, în Harghita, un gol tras de păr în minutul 73, iar a patra clasată unul în încercarea clară şi precisă de-a… centra, centrare într-atât de defectuoasă, la metri şi metri distanţă de coechipierul vizat de Kouadio, încât a nimerit mai mult decât norocos în plasă.
Sau o ilustrată sugestivă a „fotbalului lui 272-0”, cu unul dintre cei 6 străini de pe convocatorul lui Zicu ratând centrarea şi fiind creditat, colac peste pupăză, cu aşa-zisul „gol al etapei”.
Ce mai rateu de percepţie a realităţii.
Cacofonia fotbalistică fiind în floare iar la nivelul mai mult decât obez, morbid obez al Ligii a III-a, cu 100 de cluburi la brâu în locul celor vreo maximum 40 care nu i-ar prii Federaţiei Române de Fotbal, căci i-ar demola sistemul bine uns „un loc pentru un vot”, manifestându-se făţiş ca atare şi prin implanturile federale la umplutură şi „la număr”, ba retrogradate din eşalonul terţ totuşi păstrate şi peste vară la acelaşi nivel, ba nepromovate pe teren drept pierzătoare în iunie la barajul de accedere din „D” însă totuşi ridicate pe uşi din dos înadins întredeschise în acest scop.
Precedentul fiind demult creat de către FRF iar vară de vară fiind reexersate fără pic de jenă aceste încălcări ale elementarelor criterii sportive de bază ale spiritului competiţional, legi scrise şi nescrise ale jocului care mai deloc nu contează pentru impetuoşii fără dubii.
Şi-a procedat FRF la fel şi cu „invitata” în calitate de campioană a Diviziei D Hunedoara, absolut deloc marcatoare la barajul de promovare din iunie, în consecinţă pierzător, dar totuşi elevată „la masa verde” în Liga 3, însă pe deasupra şi cu grijă separată de vecina din Valea Jiului, din Petroşani, de parcă n-ar fi căzut bine un duel direct local în seria sud-vestică, încât Jiul curge şi firesc în C8, şi totuşi, la puţini kilometri, clubul de „D” nepromovat pe teren e abil implantat înadins în C9, serie vestică având un vid de putere la vârf după rezolvarea dorită de către federali a promovării lui FC Bihor din fostul C8 vestic până în primăvară.
Serie vestică pe post de rampă de lansare spre Liga 2 pentru implanturi federale ba din zona seriei nord-vestice, ba din a celei sud-vestice, după cum simulează FRF conform bunului plac împerecherile dorite în semifinalele de baraj ale Ligii a III-a.
Iar dacă după finala ghirozenilor cu bihorenii – care, precum cursului disputei, l-ar fi adus pe Sorin Bălu coleg de eşalon pe scena secundă cu Cosmin Stan – a fost „rezolvată” propulsarea uneia dintre trupele „febleţe” a FRF conform principiului c-ar fi de tradiţie, ar fi fost de croit culoar în vest, pe post de implant în coasta „fâşiei vestice”, noii adopţii a unuia dintre reprezentanţii Ligii 3 în CEx al FRF, Florea Spînu, mutat peste vară de la Filiaşi cu a sa ACSO semifinalistă greu învinsă la baraj a orădenilor, în vestul Văii Jiului, la nepromovata pe teren din „D”.
Totul zis şi făcut, în sensul că nepromovata fără gol marcat în cele 180 de minute pierzătoare în iunie ale barajului divizionarelor „D” a descins sâmbătă în fief-ul tăpşan al „studenţilor” Timişoarei pentru a se deconspira că într-adevăr n-avea absolut deloc ce căuta fie şi-n această mizerabil de obeză Liga 3, eşalon terţ cu toate limitările sale, dar totuşi nu chiar şi scenă printre alte gesturi nesportive a unor salturi aeriene de kung-fu.
La care, neavând de ales, a reacţionat de la centru şi protectorul până atunci al clubului nepromovat pe teren, scoţând direct cartonaşul roşu, căci nu mai risca prea multe, fiind deja prelungirile, la 0-1 din fază fixă pentru trupa în 11 plus unul trimis de CCA, plus un altul pe margine reprezentând cluburile din Liga 3 în CEx al FRF.
Fragezii polişti, ce-i drept cu galerie în spate, de fapt împotriva mai… tuturor.
Săritura de kung-fu ca lovitură… pe la spate aplicată junilor violeţi fiind doar bomboana pe colivă din prelungiri, căci deja, în rest – precum atent sesiza până atunci adevărul inconvenabil comentatorul transmisiunii video în direct a meciului de pe „Electrica”, furnizată de SSU Politehnica – mixajul arsenalului nesportiv din conduita exponenţilor clubului nepromovat „invitat” de FRF cu maniera cu tentă clară din partea arbitrului Pavel din Osica de Jos a Oltului, delegat CCA înadins grijuliu cu trupa de adopţie a unuia dintre reprezentanţii grupărilor din Liga 3 în CEx al FRF, a dus încet şi sigur spre final la alterarea şi perimarea spectacolului sportiv, atât cât era şi acesta pe tăpşanul tot mai inadecvat al suprasolicitatei „Electrica”.
O fi fost transmisia asigurată de clubul organizator, SSU Politehnica Timişoara, ceea ce ar putea duce cu gândul la subiectivism în raport cu comentariul jocului, dar comentatorul n-a punctat decât evidente remarci de bun simţ vizavi de ceea ce vedea că se petrece pe teren, păstrându-şi totuşi obiectivitatea dintr-o postură delicată, prin prisma căreia putea fi lesne suspectat de partizanat cu „violeţii”, aşa încât mitralierea mesagerului a fost cât se poate de deplasată şi nelalocul ei.
S-a constatat firesc şi pe drept ceea ce s-a văzut pus la cale de tânărul Pavel din Olt şi de către ai săi încurajaţi a insista într-un anumit stil făţiş în demersul apărării minimului avantaj, de unde că „nu trageţi în pianist!” e cât se poate de valabil, comentatorul având prezenţa de spirit de a semnala ceea ce vedeau oricum şi destui alţii.
Doar că adevărul inconvenabil echivalează cu „delictul de opinie” în aceste vremuri absolut curat-murdare în care se bălăceşte nesportiv şi „fotbalul lui 272-0” cu tot marasmul său moral de nedescris.
De unde şi reacţiile nepotrivite în direcţia mesagerului, etichetat şi drept „frustrat”, deşi emiţătorii „perlei” nici măcar atât nu stăpânesc, şi-anume aspectul că termenul frustrare, conform tocmai Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, sfântul DEX, înseamnă cu totul şi cu totul altceva decât îşi închipuie şi imaginează grosul analfabet funcţional şi semidoct al bietei naţii cam needucate din ţărişoara datoare vândută.
Iar conform DEX, accesibil la o simplă apăsare pe buton, frustrarea e astfel tradusă pentru purtătorii de cărţi de identitate în dicţionarul explicativ al limbii române: „a lipsi pe cineva de un bun, a priva pe cineva de un drept; a înşela; a păgubi”.
Şi-ntr-adevăr cineva a fost lipsit şi privat sâmbătă de dreptul de a avea un arbitraj corect, acel cineva fiind „Poli”, cu suflarea viola înşelată şi păgubită pe propriul tăpşan de împrumut.
Lipsită şi de dreptul său legitim în calitate de membru afiliat al FRF de a avea parte de un… partener de întrecere cu spirit de fair-play, şi nu în calitate de nepromovat pe teren în „C”, ci discutabil invitat undeva „la masa verde”.
Încât mitraliorii comentatorului s-au dat pur şi simplu de gol, gura păcătosului adevăr grăieşte, că suflarea viola a fost într-adevăr păgubită şi înşelată.
QED. Latinescul QED.
Dovada perfectă, oferită tocmai de către cei care astfel s-au dat de gol. Recunoscând fără să vrea, prin a invoca tocmai… „frustrarea”, că „Poli” a fost privată de un arbitraj corect şi de absenţa unui partener de întrecere care să fi fost realmente divizionar „C” în baza criteriilor sportive, a rezultatelor de pe teren.
Corul cu musca pe căciulă, dar şi deconspirat astfel că poliştii „violeţi” au fost păgubiţi chiar acasă, având de fapt nevoie de DEX. Asta-n primul rând.
Iar exact la fel a dovedit şi trupa vizitatoare din teren că n-are deloc ce căuta cu asemenea procedee de kung-fu fie şi-n morbid obeza Liga 3, în care s-ar mai închide ochii la o adică, la cât de slab e nivelul valoric, de judeţ, un pic mai răsărit.
Având poate ce căuta pe post de nepromovată la baraj doar prin prisma schemei „un loc pentru un vot” a celor de la FRF. „Fotbalul lui 272-0” e o tot mai mare mizerie orchestrată de un for federal inapt dar interesat, „bine orientat” aidoma impetuoşilor săi fără dubii din teritorii.
*Clasamentele la zi din primele 6 eşaloane, ultimele rezultate şi programul viitor, pe coloana datelor tehnice a secţiunii Fotbal în Sporttim.
