Adunarea Generală a AJF Timiş, record pe repede-nainte, sub… o repriză

„Supleanţilor” celui de-al XVII-lea congres al Partidului Comunist Român le-ar fi surâs să nu fie „frecaţi la ridiche” cu plictisitoarele dări de seamă „cincinale” şi s-o şteargă la casele lor, precum rapid au avut vineri seară ocazia cei 82 de preşedinţi, delegaţi ori antrenori de la cluburile timişene membre afiliate ale AJF care au participat la cea mai scurtă Adunare Generală Ordinară a Asociaţiei Judeţene de Fotbal, derulată în timp record „pe repede-nainte”. Asta dacă tot nu e organizată anual, cum ar trebui, şi nici n-a fost într-adevăr în 2024, atunci să nici nu-i „obosească” pe cei direct interesaţi. 

Ca la „Congresul al XVII-lea” a fost vineri seară la Consiliul Judeţean Timiş – în sala multifuncţională din aşa-zisul „Palat Administrativ”, când de fapt era vorba despre Adunarea Generală Ordinară a Asociaţiei Judeţene de Fotbal Timiş, tare „scumpă la vedere” în decursul anilor şi care a durat un timp record ca „viteză de execuţie” pentru o Adunare Generală, numai şi numai 40 de minute – nici măcar cât o repriză fotbalistică, expeditivi fiind cei din prezidiu pentru a „nu-şi complica existenţa”, a nu se lega la cap. Şi ştiu cei în cauză de ce.

Au fost citite raportul de activitate şi cele şase puncte pe ordinea de zi, iar cei prezenţi au fost de-acord cu cele spuse, „fluierul final” venind pentru cei în şezut mai rapid decât ar veni la capătul doar unei reprize pentru sportivii jucând şi alergând la fiecare sfârşit de săptămână.

Singurul membru al auditoriului care a luat cuvântul a fost Flavius Sitaru, ridicând una din problemele discutabile de către majoritatea suflării fotbalistice judeţene, legată de baremuri. Primind răspunsul pe loc de la vicepreşedintele AJFT, Raul Ghiciulescu, care este şi arbitru activ, majorate fiind pentru plata asigurărilor medicale pe care trebuie să le plătească arbitrii şi observatorii.

În rest, toţi au tăcut mâlc şi au ridicat mâinile, aprobându-se tot „cu două braţe” ca la „Congresul” partidului realmente încă-n tot şi-n toate.

Fără a mai insista că-n sală au fost şi unele persoane care n-aveau ce căuta.

Cât despre acei bieţi copii lăsaţi între timp „la scurgerea vremii” a-şi forţa retina deasupra ecranelor „zombificării” speciei pe cale de inexorabilă degenerare – şi-a se vedea una dintre fotografii, e de-ajuns de sugestiv în privinţa modului în care cu inconştienţă şi-n necunoştinţă de cauză sunt induşi în „noul stil de viaţă”, creator în România al celei de-a doua populaţii tinere din lume ca număr de predispuşi obezităţii infantile, excelentă pregătire metodică pentru sportul şi fotbalul carpatin de mâine-poimâine. Având şi exemple de „grei” în prezidiu care sunt în totală antiteză cu „linia de prezentare” a unei persoane activând în lumea sportului.

Ura, ura, ura!