„Am fost acolo!” O tempora, trecut-au 22 de ani…

Glasul cifrelor spunea că fîşia vestică are din nou în 2011-´12 un derby în Liga 1, între ceva deplasări alb-violete în eurocupe: dar FC Bihor Oradea n-a mai promovat în cele din urmă de pe locul 2 şi nici Poli n-a mai rămas în elită. Respingeri pentru căţei, licenţieri pentru purcei. În consecinţă, prima vizită timişoreană pe Criş după aproape 8 ani nu va avea loc tot într-un joc din Liga 1, ca în aprilie 2004, sau – şi mai frumos! – ca într-un memorabil 25 februarie 1990, la întîiul meci postdecembrist al alb-violeţilor, ci în frigurile Ligii a doua, cea care nu are nevoie de… licenţă în 2012-´13. E de rîs ori de plîns?

(foto: comuniunea fani – echipă a fost foarte strînsă la primul joc post-retrogradare, 2-0 cu bihorenii, în august)

Fanii polişti se despărţeau de 1989 abia într-o vineri de 15 decembrie, cu o egalare reuşită de Adrian Crăciun în ultimele secunde ale jocului din Regie: 2-2 la Sportul Studenţesc. Şi reîncepeau anul 1990 cu mari speranţe pe toate planurile, iar în cel fotbalistic fără FC Olt şi Victoria. Aer proaspăt ce atrăgea un puhoi de suporteri alb-violeţi în trenul cu destinaţia Oradea, pentru debutul returului în primul eşalon, pe 25 februarie. Zona centrală a urbei de pe Criş a răsunat întreaga amiază de scandările susţinătorilor timişoreni, care, mai apoi, pe parcursul lor grupat spre stadion, s-au oprit, au îngenunchiat în plină stradă şi au rostit rugăciuni într-un glas, reamintindu-şi de eroii căzuţi pentru idealuri ulterior pîngărite: libertate, democraţie… A fost foarte emoţionant, şi cu lacrimi şi aplauze de pe margini, trecători bihoreni simpatizînd cu simţămintele sufletiştilor alb-violeţi.

Vlaicu, aici cu actualul său decar, Casap, un marcator de nota 10, marca golul victoriei poliste în deplasarea din februarie 1990, la Oradea

Iar echipa a simţit la rîndul ei acel puternic vuiet al speranţelor renăscute, revenind ca în vis, după pauză… 2-1 cu FC Bihor, pe Criş, marcatori fiind Nae Trăistaru – Dumnezeu să-l odihnească! – în minutul 56 respectivSorin Vlaicu, în minutul 75. Treisferturi de oră care au stimulat şi mai mult imaginaţia suporterilor din peluză: ce frumos ar putea deveni totul! Mai liberi şi cu speranţe de un prim titlu, cîndva, într-o bună zi. E vorba aceea, „Am fost acolo!”, şi într-adevăr acea zi a insuflat fanilor o uriaşă putere de a crede în multe năzuinţe pînă atunci înăbuşite. Şi am revenit în Timişoara chiar crezînd că într-o bună zi Poli va cîştiga şi campionatul.

Acel debut în 1990 era abordat de pe locul 10, cu o linie de clasament  4  6  7  22-24, şi în fieful unor roş-albaştri care aveau al treilea atac din Divizia A, cu 37 goluri în primele 17 runde din ´89 (9 0 8 37-30). Dar reuşita lui Vancea, din minutul 15, avea să fie anihilată…

Urma o primăvară la finele căreia alb-violeţii îşi cîştigau dreptul de a evolua în eurocupe, în vreme ce CFR Timişoara încheia pe locul 5 în Divizia B, cu Progresul pe 14, iar din C promova Vulturii Lugoj, lăsîndu-le în urmă pe UMT, pe 4, AS Sânmartinu Sârbesc, pe 8, Ceramica Jimbolia, pe 10, respectiv Energia Timişoara, pe locul 13…

Trecut-au anii iar sîmbătă 17 martie 2012 bate la uşă cu un duel Oradea – Timişoara de la ora 13 fără aerul primei ligi, fără îngenunchieri omagiind eroii căzuţi, dar în schimb cu dosare de licenţă, cu Legea 4 la intrări şi în general cu tot ceea ce înseamnă atmosfera îmbîcsită de ridicol a ceea ce a devenit fotbalul românesc. Şi mai ales cu mult, mult mai puţină speranţă…

Pînă şi în primăvara lui 2004, cu ocazia ultimei vizite timişorene la Oradea, una tot în prima ligă, parcă mai exista acel licăr de speranţă. Cum că unele atitudini şi strategii vor fi în cele din urmă înăbuşite, că unii ca Dragomir ori Sandu nu vor mai adăuga multe sezoane alungitelor lor mandate. 2012? „Nici pomeneală. Pînă atunci vom instaura Frontul Salvării Na, ăăă, pardon, Fotbalistice!” Poli cîştiga şi-atunci pe Criş, 2-3, în 4 aprilie 2004, marcatori fiind Vrăjitoarea, în minutele 56 şi 80 – din penalty, egalînd după ce Oprea, în minutul 10, şi Silvăşan, în 45, îi desprindeau pe oaspeţi. Băd a semnat în minutul 85 pentru 2-3, cinci zile mai apoi Timişoara a scandat şi aplaudat la un 1-8 pe „Dan Păltinişanu”, la final de campionat podiumul a fost bucureştean, Apulum a fost prima transilvană, pe 6, Politehnica AEK pe 8, Braşov pe 11, Bistriţa pe 12 iar bihorenii ultimii – pe 16, iar şi mai apoi, în iarna lui 2004-´05, Banatul a şters numele AEK, odată cu intrarea în „zodia BkP”.

Acea speranţă de la începutul deceniului trecut era deja ceva mai stacojie şi smochinită, mai puţin pură, ceva pe linia „orice dar să se întîmple ceva”. Se întîmpla de exemplu ca Fulgerul / AEK să piardă puncte acasă doar cu un acelaşi 1-3, cu Metalul Plopeni, „satelit” al Astrei, şi cu Foresta, şi să promoveze din seria estică, făcînd uitaţi anii timişoreni de surghiun în beciul ligii a doua… În care alb-violetul şi roş-albastrul bihorean încheiau în imediată vecinătate, pe locurile 5-6 în 1998-´99, şi nu era mai apoi nici o păcăleală că tot în eşalonul secund se chinuiau: 1-1 la Oradea, în 1 aprilie 2000, Ulici (50) şi Stoican (87) semnînd golurile derby-ului. Cu FC DoDo încheind pe 13 iar Poli chiar pe 15. Urma pe 7 octombrie 2000 un 0-0, la finele stagiunii bihorenii sfîrşind pe 4, iar pe 8 poliştii, iar în 18 august 2001 un 2-0 în contul gazdelor orădene, tot pe locul 4 la final, cu Poli pe 16.

Altfel, doar alte două au fost descinderile Timişoarei pe Criş într-un deceniu X al mai marilor speranţe, mai întîi cu un triumf tot în 1990, 0-1 pe 18 noiembrie, urmat peste sezoane de o bună săpuneală, 6-0 pe 3 septembrie 1994, în chiar prima deplasare a unei ediţii în care Poli avea să încaseze doar 4 corecţii. Multe despre conul de umbră al fotbalului de pe Criş sunt relevate de acel sezon 1997-1998 în care echipele nu s-au mai întâlnit nici în liga a doua, orădenii promovând pe-atunci din… Divizia C!

Şi-am ajuns la zi… Vali Velcea a spus că echipa sa este pregătită de retur încă din 3 martie, şi credem şi noi, după ce alb-violeţii n-au mai pus picior în Liga 2 din 27 noiembrie, Timişoara este deja consolată şi cu despărţirea de alţi componenţi, gen Curtean ori Zăgrean, în vreme ce Nicolas Gorobsov, devenit între timp titular de drept, îşi va ispăşi etapa de suspendare, pentru cumul de cartonaşe galbene. Cît despre gravele probleme din afara gazonului, mai bine nu mai pomenim nimic, ci lăsăm data de 31 martie să decanteze lucrurile. De sîmbătă în alte două săptămîni.

Cît despre gazdele de pe Criş, FC Bihor Oradea este promovata… nepromovată, în Liga 1 evoluînd acum cluburi ca Petrolul Ploieşti, Mioveni ori Voinţa Sibiu, foste componente ale diviziei vestice în eşalonul secund în primăvara trecută. Pe ultimele două orădenii le răpuneau în deplasare cu 1-0, bihoreni care însă n-au marcat nici un gol tuturor celor trei, pe malul Crişului…

Dacă Poli a învins la scor divizionare C, după revenirea din Spania, cu un total de 12-1, în schimb orădenii au încheiat campania amicalelor cu un 2-1 (1-1) în faţa altei divizionare C, nou-promovata Unirea, după ce s-a văzut condusă la Valea lui Mihai, sîmbăta trecută. Sulea (30) şi Florin Pop (90) aveau să pună lucrurile la punct în numele echipei lui Stelian Farcău, în componenţa Fildan – Moraru, Deaconescu, Petrache, Lupu – Florean, Coroian, Selagea, Sorian – Birtalan, Sulea, cu Florin Pop, Oltean, Diarra, M. Popa, Danci, Sfârlea şi Bic intraţi pe parcurs.

FC Bihor a mai jucat de dată recentă la Salonta, pe teren sintetic, într-un 2-0 (2-0 cu FC Maramureş (Sulea 25, Bârză 36), iar sîmbătă 3 martie cu Bodva Moldava (locul 6 în liga a doua din Slovacia), 0-0 în primul meci al stagiului maghiar pe care îl încheiau cu un 7-1 cu Retro Vatutino (Liga 3 din Ucraina), în 24 februarie.

Ar mai fi de punctat că doar UTA s-a impus în tur pe terenul orădenilor, cu 3-1, unde au mai remizat Luceafărul (2-2) şi Mureşul Deva (1-1), în vreme ce alb-violeţii n-au amintiri plăcute de la precedenta descindere în Bihor, unde au cedat pe final nou-promovatei Luceafărul, cu 1-0.