Se spune că proastele obiceiuri sunt cel mai greu de înlăturat.
Fapt dovedit şi în ceea ce priveşte reflexul actualilor decidenţi din fotbalul românesc de a subaprecia la nevoie importanţa respectării programului competiţiilor interne, în favoarea intereselor reprezentării internaţionale.
Ori nu tocmai şi pentru asta era blamat regimul ceauşist, că, în ideea înşelătoare a proiectării unei cât mai bune imagini externe şi prin sport, neconformă realităţii factuale obiective din România, trăgea sforile pe plan intern şi sub forma menajării în fosta Divizia A a reprezentantelor în eurocupe a fotbalului carpatin prin a li se asigura amânarea unor meciuri de campionat înaintea altora considerate capitale pe plan internaţional!?
A fost o vreme în postdecembrism când această manevră de protecţie, scutire sau susţinere, ziceţi-i cum vreţi, a fost lăsată deoparte, poate de ruşine şi „de gura lumii” la gândul că fusese exersată „pe firul scurt roşu” în timpurile partidului socialist, sau poate, în cel mai bun caz, dacă se conştientizase efectul negativ al demersului vizavi de respectul cuvenit importanţei bifării întâlnirilor competiţiilor interne întocmai conform calendarului stabilit.
Însă, în ultimii ani, tot mai mult, stratagema a fost reînviată cu girul decidenţilor din fotbal, fără pic de pudoare în raport cu reminiscenţele sale de sorginte „comunistă”, semn că fusese doar temporar scoasă din uz, dar nu şi extirpată din „trenul gândirii”, iar implicit înlăturată dintre relele practici.
Pentru că aşa ceva şi constituia, în slujba acelei cât mai favorabile reprezentări internaţionale, în baza unui reflex mental cu iz de ideologie de partid, indiferent cât de detrimentală era de fapt manevra integrităţii şi respectului cuvenit întrecerilor interne.
Care bineînţeles că aveau de suferit în nespuse feluri de pe urma acestor compromisuri.
Căci compromisuri şi erau, din moment ce cluburilor interne pe post de adversare ale reprezentantelor României în eurocupe le erau refuzate întâlnirile stabilite în prealabil conform calendarului competiţional, oponentele lor fiind scutite prin „menajare”.
Şi se poartă din nou tot mai mult, chit că grupările româneşti au ajuns mai ales şi în special a juca doar în preliminariile cupelor europene, în fazele de calificare ale acestora.
Sau poate tocmai de aceea, pentru că, pe fondul decăderii fotbalului românesc, s-a ajuns în această nedorită situaţie, ca reprezentantele sale în eurocupe să mai joace doar în special în preliminariile de calificare, s-a recurs la acelaşi jenant tertip de a li se pune propte pe plan intern, indiferent de efectele negative subtile ale demersului pentru binele întrecerilor din Carpaţi, poate, poate le-ar ajuta cumva să răzbească pe plan internaţional.
Dar nu aceasta-i soluţia, varianta pompieristică readoptată de LPF şi FRF fiind una de avarie. Care doar subminează şi mai mult credibilitatea întrecerilor interne, atât cât mai şi rezistă această credibilitate.
Ori dacă fruntaşele SuperLigii se aleg cu amânări pe plan intern pentru mai buna pregătire a unor întâlniri din preliminarii de calificare ale eurocupelor cu formaţii mai degrabă oarecare, în nici un caz mari forţe, atunci înseamnă că într-adevăr s-a ajuns la fundul sacului iar disperarea e mare, recurgându-se la orice variantă ajutătoare.
Măcar, în trecutul socialist, amânările din calendarul intern erau adoptate în general pe când cluburile româneşti încă prezente în eurocupe se pregăteau de întâlniri internaţionale din faze mai avansate ale competiţiilor continentale.
Dar acum, se recurge la vremelnice şi premature amânări pentru amărâte de partide din tururi preliminare ale eurocupelor. Şi oare ce s-ar mai pune la cale dacă or răzbi care cumva exponentele SuperLigii spre „primăvara europeană”? Întâlniri interne amânate „în bloc”!?
Campioanei FCSB permiţându-i-se la început de august, în cadrul etapei a IV-a, să fie scutită de programul stabilit iniţial ce îi aloca o deplasare la Botoşani, iar deja două runde mai apoi şi vicecampioanei CFR Cluj înlesnindu-i-se parcursul prin a fi protejată de o ieşire la Galaţi, ambele partide nefiind bineînţeles încă reprogramate la o dată ulterioară, ci doar „agăţate în cui”.
Şi-or fi oare ceva nume sonore ieşite în eurocupe în calea bucureştenilor şi a ardelenilor, încât să fie favorizate pe plan intern sub forma acestor scutiri!?
Nici pomeneală, dimpotrivă, ambele având beneficiul de a disputa unele partide din cupele europene considerate în deplasare doar pe teren neutru, de exemplu în învecinata Ungaria, dat fiind că grupările oponente proveneau din Belarus ori Israel.
Pentru a nu mai pomeni despre forţarea în extrem pusă la cale de FRF, întrecând astfel cu mult zelul LPF, de a o scuti pe secund divizionara Corvinul, câştigătoare în primăvară a Cupei României şi ajunsă astfel în Europa League, de unde a fost redirecţionată prin eliminare în Conference League – din care a fost între timp din nou eliminată, de disputarea chiar primelor 3 jocuri din programul „albaştrilor” în noua ediţie a Ligii 2, meciuri bineînţeles nereprogramate.
Justificările fiind precum se poartă în România – ţară a formelor fără fond şi aşa-zisului lucru bine făcut, adică fără temei, cu argumentaţii convenabile strict părţilor interesate.
Iar dacă retorica bunei reprezentări internaţionale n-ar da tocmai bine, atunci se invocă lăsarea la dispoziţia hunedorenilor a timpului de întocmire a documentaţiei pentru ca gruparea de lângă fostele furnale să se aleagă cu dreptul de promovare în SuperLiga încă din cursul ediţiei de campionat deja demarată, fără a se puncta şi aspectele legate de încălcarea mai multor stipulări regulamentare în acest sens.
Dar în România orice-i posibil, inclusiv ca nu mai puţin de 3 cluburi din Liga 2 să fie lăsate în aşteptare chiar din primele runde succesive ale noului campionat, şi-anume CSC 1599 Şelimbăr, nou-promovata Unirea Ungheni în calitate de gazdă în premieră a unui meci la acest nivel şi o altă nou-promovată, CS Afumaţi, doar pentru a i se înlesni menajatei Corvinul Hunedoara acel tratament preferenţial pe care nu neapărat orice grupare l-ar fi dobândit în situaţiile date.
Rezultând indirect o bulversare pe moment a întrecerii, dar şi cu repercusiuni în timp, ţinând de reprogramarea partidelor, nu doar una-două, ci chiar trei.
Neexistând însă pare-se limite ale largheţii federale, iar astfel se poate aşadar detecta şi identifica o altă febleţe a celor de la FRF. Încât n-ar fi mare mirarea dacă alb-albaştrii de pe „Michael Klein”, pe locul 3 după sezonul regulat trecut şi chiar pe 2 – de promovare directă, după faza play-off, cu un punct avans înaintea celor din Şelimbăr şi Buzău, vor pătrunde la primăvară cu „acte în regulă” în SuperLiga.
Când miezul problemei constă în cazul mai multor secund divizionare în faptul că „se află în treabă” în Liga 2 în absenţa dreptului de promovare, „căpuşe” generând bruiajul ordinii ierarhice, cu girul FRF, care, pe de altă parte, se laudă prin sloganul „Marea performanţă începe aici!” că eşalonul secund ar fi rampa de lansare spre elită, şi nu oricum, ci una… mare.
Cât de mare este aceasta, din moment ce cluburi de drept public fără documentaţia aferentă dreptului de promovare sunt implicate în disputa pentru primele locuri, fiind evident prin prisma faptului că le pot include în schemă.
Una peste alta, fie ca, spre deosebire de anul trecut, dar şi de alţi ani, România să aibă reprezentare internaţională în eurocupe şi după „pragul psihologic” al datei de 31 august, ceea ce ar reprezenta un mic pas înainte, sau mai bine zis o reîndreptare spre normalitatea mai competitivei evoluţii pe plan extern, care n-ar trebui însă atinsă – dacă e ca fotbalul carpatin să se dezvolte în toată puterea cuvântului – prin tot soiul de amânări şi alte compromisuri de moment.
Cât despre aspectul ideologic al acestor reminiscenţe din trecut, un fapt e clar şi precis, şi-anume că România a ieşit de formă din cleştele regimului socialist cu al său partid comunist de tristă amintire, dar comunismul nu iese de fapt din sângele naţiei, problemă de fond pecetluind reflexele mentale inconştiente şi de abordare ale atâtora, dat fiind că mentalitatea este şi cel mai greu de modelat în absenţa unei voinţe autentice favorabile schimbării radicale.
Mulţi, mulţi fiind românii comunişti pur sânge în cuget şi simţiri crezându-se „emancipaţi” pe liniile „capitalismului”.
*Ultimele rezultate, clasamentele la zi şi programul viitor în SuperLiga şi Liga 2, pe coloana datelor tehnice şi ierarhiilor secţiunii Fotbal în Sporttim.