La Recea, Slatina, Târgu Jiu și Reșița s-a jucat astăzi fotbal în Liga 2, la atât și nimic mai mult s-a rezumat sâmbăta de meciuri în plin sezon din anticamera elitei sportului rege din România, eșalon altfel frumos ambalat în ”case” și expus în vitrine vizuale, în rest fiind vorba despre partide amânate și pentru a șasea etapă la rând dar și despre repaus pe tușă dat fiind imparitatea numerică a participantelor în campionat, la două duminici circulă doar numerele pare, amânări și așteptări pe margine exersate și de una dintre fruntașe, ASU Politehnica Timișoara, care, după ce a trebăluit la mijlocul săptămânii cu supervizarea pasării în familie a ștafetei de la un mai tânăr antrenor demisionar la tânărul manager general reintrat astfel în circuitul tehnicienilor, și-a umplut timpul la dispoziție sâmbătă la matineu cu un joc în familie cu junii rodați la divizionara ”C” Fortuna. Reuniune școală în sânul colectivului alb-violet pe care mințile luminate ale clubului de sub cupola unei renumite și emblematice instituții de învățământ superior tehnic și-ar fi dorit-o în adâncul sufletului mai degrabă tăinuită și ”de casă”, cu un vag caracter clandestin în aceste plumbuite vremuri prohibitive pe pielea sportului.
Sporttim a fost la jocul în familie iar unii ”s-au frecat la ochi”, gest trădând camuflajul preferat de alții
Ori tocmai dinspre ASU Politehnica se sublinia în vară prin vocea la instalare a lui Dan Alexa că nu este vorba despre orice grupare, a unuia sau altuia dintre inimoșii sprijinitori ai echipei, ci chiar a orașului, una simbolică, și încă pe podiumul Ligii 2, așadar nu departe de Liga 1 și implicit în bătaia luminilor rampei.
Ori din câte se vede prin prisma subminării sportului al cărui calendar competițional este perturbat și încărcat de amânări de meciuri, tocmai acum ar fi momentul ca inimoșii din fenomen să mențină vie flacăra interesului în jurul unei activități văduvite la superlativ prin interzicerea accesului iubitorilor fotbalului în tribune, aspect care oricum suferea în picaj în noul mileniu prin pierderea magnetismului la chibiți.
Ori ASU este reprezentantă a unei instituții publice cu profil tehnic de vază și cu firmament, UPT, care în principiu ar excela prin transparență și o impecabilă deschidere imagistică centenară, repere care nu s-au prea regăsit însă în tehnica de a învălui aproape până în ultima clipă într-o misterioasă ceață sâmbăta nu tocmai complet liberă, ci cu teste-școală în familie practicate de, nota bene, numeroși juni învățăcei ai locului.
Ori astăzi dispăruse din program meciul oficial al zilei în Timișoara fotbalistică divizionară, Ripensia – CS Mioveni, concitadina poliștilor fiind țintuită pe tușă de vânătorii așa-ziselor ”cazuri”, inteligența intuitivă asociată înclinațiilor unei instituții precum UPT fiind de preferat a fi exersată și de către clubul de sub egida sa prin a-și reliefa pro-activ în prealabil activitatea imediat următoare.
Înțelegem că vânătorii de ”cazuri” și-au ridicat gulerele și și-au dispus tacticos pe nas fumuriii de ceață, pe la colțuri cu bagheta magică de recoltare pentru a mai adulmeca niscaiva strănuturi și înghițiri în sec, însă o asemenea necesară, utilă, binevenită și mai ales salutară inițiativă de ieșire la joacă în timpuri de ”distanțare socială” n-ar trebui ascunsă de ochii presei locale, ci împărtășită, pentru a fi apreciată prin prisma meritelor sale. Și e la latitudinea presei vii să distingă și decanteze aceste nuanțe.
Pentru că fotbalul încă stârnește pasiuni și interes, cu atât mai mult cu cât în cazul în speță, alb-violet bănățean, tinde și spre eșalonul de elită.
Sau oare s-or fi obișnuit deja protagoniștii cu condiționarea derulării activității fără spectatori în preajma lor, într-un fel de clandestinitate cu gir oficial atenuată uneori de focalizatorul celor cu drepturile de difuzare, nu tu chibiți în tribune dar mai mult decât un post de televiziune transmițând același meci, încât încep să-și consoleze sportivii cu reflexul exersării jocului în regim ”ei de ei”, departe de ochii curioși ai lumii.
Într-atât de surprinși s-au arătat a fi unii ochi la vederea apariției Sporttim la binevenitul joc de verificare, încât echivala cu senzația că ce-ai și căuta acolo, ori cotidianul de profil nu-i la vânătoare nici de guvizi, nici de audiență, nici de afirmare pe cele mai înalte culmi de notorietate, ci mai are cu măcar un cititor în plus decât au spectatori meciurile de fotbal jucate în România cu tribune goale dar difuzate pe ”mari” canale de cablagii, și iertați ezitarea dacă se detectează cochetarea evitată la limită de editare ușor inversată a unor litere în cuvânt.
Edificarea este absolută în sensul a ceea ce a mai rămas din oameni, oamenii nu mai sunt oameni dar pozează ca fiind, unii insistând în a ciunti spiritul de fair-play în principiu caracteristic acestei lumi a arenelor, iar UPT ar putea apuca rigla și șublerul pentru a aprecia echidistant dacă nu cumva validează prin ignorantă acoperire oarece banale conflicte de interese în raport cu relația cu presa. S-a încetățenit o modă în Timișoara postdecembristă, cu dexteritate aplicată prin țopăiala neprincipială de-o parte și de alta a diviziunii cluburi – mass-media, aceiași pioni și prin birouri ale grupărilor, și prin redacții, la mai mare mon cher!, dar de dorit fără șuntarea de 2 bani pe adresa celor care nu-s în cercul inelelor. Repulsia este infinită vizavi de plecarea urechii la nimicuri ale bucătăriilor interne, cu cât mai departe de lenjeriile intime ale cluburilor, cu atât mai sănătos, dar diseminarea activității în sine din fenomen, jocul, ar trebui să fie înlesnită printr-o pedantă informare cu venirea în întâmpinare din partea organizațiilor sportive în speță. Sau s-a instituit patent pe deținerea de informații și în jurul unui tot mai în anonimat domeniu social, precum și păstrarea lor în cerc restrâns, doar pentru unii?
Un rar prilej de a constata ricoșeul balonului pe gazonul de pe ”Dan Păltinișanu”, ocazie periclitată de conservarea la rece și cu temporizator a veștii în speță dinspre club. Cu scuzele de rigoare pentru apariția la fața locului, cioc, cioc în aceste vremuri în care ”Da, Stai Prost!” te hăituiește poate, poate îți tulbură programul și-ți induce amânări și reprogramări, iar fărâma vie a presei te trage de mânecă să-ți deschidă mintea și ochii în a nu mai fi idiot util. Iar când nu va mai fi nici Piața volantă de lângă arenă, cu izvorul său nesecat de știri din gură în gură, curată presă prin telegraf în timpuri ale cenzurii copioase, atunci nici nu vom mai avea oportunitatea de a stârni interogații tip ”Dar de unde ați aflat?” Puțintică răbdare și veți rămâne în postura preferată, ”distanțați” fără limite…
A se privi cu atenție în jur, pentru a se deduce că ceea ce au întreprins astăzi ASU Politehnica și Fortuna este de apreciat și semnalat, rezistența pe baricade prin joc, și nu de ferit de ochii lumii. Joc încheiat cu 3-0 (2-0), cronica și fotografiile urmează, fără pupături…
Rezultatele zilei în etapa a 12-a din Liga 2, victorii acasă, precum și programul rundei, pe coloana clasamentelor.
