Baloane de săpun spre înalturile Edenului după 58 de ani de aşteptare

Fiorentina a fost vioara întâi a finalei UEFA Europa Conference League de miercuri seară, „meciul putea fi câştigat cu 3-0 şi-mi pare rău pentru fani, meritau mai mult”, după cum admitea şi Rocco Commisso, preşedintele clubului italian, însă „violeţii” din Florenţa s-au ales cu sânge pe faţă, atacantul Luka Jovic fiind lovit în prima parte şi nevoit să iasă la pauză cu nasul rupt, iar fundaşul stânga Cristiano Biraghi ochit în cap cu un obiect aruncat din tribună de susţinători ai „Ciocănarilor”, în plus peninsularii sfârşind prin a fi şi taxaţi pe contraatac de West Ham United Londra, desprinsă tocmai în minutul 90 pe accelerarea lui Jarrod Bowen la pasa filtrantă bine calibrată de Paqueta: 2-1 (0-0).  

Iar astfel au pus punct vişiniu-albaştrii din East End-ul londonez unei aşteptări de peste 4 decenii de la câştigarea ultimului trofeu, mai exact din mai 1980, 1-0 pe Wembley cu concitadinii de la Arsenal în finala Cupei Angliei, an în care West Ham trecea ulterior şi de „Poli” Timişoara în Cupa Cupelor, defunctă competiţie pe care „Ciocănarii” şi-o şi adjudecau tot pe Wembley în urmă cu aproape 6 decenii, în 1965, 2-0 în ultimul act cu TSV 1860 Munchen, acum 58 de ani.

Gruparea viola a Florenţei a fost cea cu posesia mingii în finala din capitala Cehiei, Fiorentina alegându-se însă doar cu un amalgam al sentimentelor injusteţii, atât prin prisma deznodământului jocului cât şi a… însângerării de care a avut parte, înfierată de preşedintele Commisso, „am vorbit cu conducătorul Premier League şi i-am spus că cei de la West Ham sunt animale prin felul cum i-au tratat pe-ai noştri, nu-i corect”, pe când „Ciocănarii” au fost cei cu savurarea intonării exuberante a tradiţionalului lor imn „I am forever blowing bubbles”, cu clasicul cor „Mereu suflu la infinit baloane de săpun, frumoase baloane în aer…”  

Refren răzbătând din… Eden, fost nume al arenei gazdă a finalei de la Praga, actualmente Fortuna, Zeiţă Fortuna surâzându-le din nou londonezilor după zeci de ani, în zilele noastre cu Declan Rice căpitan pe picior de plecare, după ce era promovat din centrul juvenil al „Ciocănarilor”, onorant a deveni doar al treilea purtător al banderolei vişiniu-albaştrilor care să ridice un trofeu deasupra creştetului, în linie cu legendarul Bobby Moore, pe Wembley în 1965 la adjudecarea Cupei Cupelor, şi reputatul Billy Bonds, tot pe Wembley de două ori, în 1975 la cucerirea Cupei Angliei împotriva concitadinei Fulham iar în 1980 contra „Tunarilor”, în aceeaşi competiţie, Bonds fiind căpitan al lui West Ham şi în finala Cupei Cupelor pierdută la Bruxelles în 1976, 4-2 pentru Anderlecht.

Belgieni care, apropo tocmai de acea ediţie, treceau în turul I de nimeni alta decât Rapid Bucureşti, după ce pierdeau iniţial cu 1-0 pe Dâmboviţa, în schimb 2-0 în returul de la Bruxelles, pe când „Ciocănarii” treceau pe-atunci pe rând pe drumul spre finala pierzătoare de Reipas Lahti, Ararat Erevan, Den Haag şi Eintracht.

Cu alţi 11 ani înainte, când avea a cuceri Cupa Cupelor pe Wembley, West Ham trecea în drumul spre finală şi prin capitala… Cehoslovaciei, Praga, chiar cedând Spartei cu 2-1 returul turului II, suficient însă pentru a merge mai departe, dispunând pe rând mai întâi de Ghent iar ulterior şi de Lausanne respectiv Real Zaragoza, iar de munchenezii de la TSV 1860 în faţa a nu mai puţin de 100.000 de spectatori pe marele oval londonez, Sealey fiind marcator în minutele 70 şi 72 pentru vişiniu-albaştrii în echipă cu cei care peste numai un an şi pe aceeaşi arenă aveau a deveni campioni mondiali cu Albionul, Bobby Moore, Jeoff Hurst şi Martin Peters.  

Iar dând timpul şi mai mult înapoi, tocmai nimeni alta decât Fiorentina era chiar prima câştigătoare a proaspăt lansatei Cupa Cupelor, în mai 1961, 2-0 la Glasgow cu Rangers prin „dubla” lui Milani din minutele 12 şi 88, 2-1 (1-0) la Florenţa prin Milani tot în minutul 12 şi Hamrin în minutul 86.

Trecut-au aşadar 43 de ani de la precedentul trofeu cucerit de West Ham, an 1980 în care, în calitate de câştigători ai Cupei Angliei, londonezii treceau şi pe „1 Mai” din Timişoara în manşa a II-a a turului secund al Cupei Cupelor – optimi de finală, Politehnica impunându-se cu 1-0, revanşă la un 4-0 pe Upton Park, după ce alb-violeţii o eliminau pe Celtic, „Ciocănarii” ieşind şi ei în sferturi, 1-4 şi 1-0 cu viitoarea câştigătoare a trofeului, Dinamo Tbilisi.

De astă dată, est-londonezii şi-au croit drum până la Praga, iar Benrahma i-a pus pe făgaşul victorios prin fructificarea penalty-ului din minutul 62, chit că Fiorentina a egalat cât se poate de prompt prin Giacomo Bonaventura. 

„Ciocănarii” aveau a da lovitura finală în chiar minutul 90, prin Bowen, o încântare pentru cel mai în etate antrenor la startul recent încheiatei ultime ediţii din Premier League, David Moyes, scoţian care a rezistat în spaţiul tehnic cu sabia lui Damocles deasupra capului, pe fondul unui sezon în recul al londonezilor de la o campanie la alta, de astă dată doar pe locul 14, ultimii între cele 7 grupări din capitala Angliei, de fapt la 4 puncte în urma lui Chelsea şi tot atâtea în faţa supravieţuitoarei deasupra liniei retrogradării, Everton, cu numai 11 succese în contul celor din East End, în schimb 20 de eşecuri.

Totul e însă bine când se termină cu bine, „Mereu suflu baloane de săpun în aer” în Edenul praghez, pe Fortuna Stadium, sub privirile tatălui în vârstă de 87 de ani al antrenorului scoţian, West Ham deposedând astfel de trofeu un alt club italian, AS Roma, întâiul câştigător anul trecut al ediţiei inaugurale în Europa Conference League, 1-0 cu Feyenoord. 

Surâs italian în schimb joi seară în faţa a 21.000 de spectatori pe Estadio Unico Diego Armando Maradona din La Plata, „albaştrii” peninsulari eliminând finalista ediţiei precedente a turneului final „Mondial” U20, Coreea de Sud, şi calificându-se cu 2-1 (1-1) în ultimul act cu trofeul pe masă al Campionatului Mondial sub 20 de ani din Argentina, unde-i vor întâlni duminică seară pe aceeaşi arenă pe cei din Uruguay, învingători cu 1-0 prin golul lui Duarte din minutul 61 împotriva Israelului.

Cesare Casadei, în minutul 14, cel care deschidea scorul tot în primul sfert de oră şi în sfertul de finală adjudecat cu 3-1 (2-0) de la 3-0 cu Columbia, actualmente împrumutat de Chelsea la Reading, ajuns în Anglia de la Inter după ruta juvenilă Cervia – Cesena, şi mignonul Simone Pafundi, de la Udinese, în minutul 86, au semnat calificarea Italiei în finala FIFA World Cup U-20 din Argentina. 

Iar acelaşi Casadei aducea calificarea peninsularilor şi printr-un penalty transformat în minutul 87 al optimii de finală cu Anglia, 2-1 (1-1), semnând şi-o „dublă” în prima repriză a meciului inaugural la „Mondial”, 3-2 (3-0) cu nimeni alta decât Brazilia, care avea a fi ulterior eliminată în sferturi de Israel, cu 3-2 după reprizele de prelungiri. De fapt, italienii au cedat în Argentina doar nigerienilor, în faza grupelor, africani eliminaţi apoi în sferturi după reprizele de prelungiri, 1-0 de către sud-coreenii finalişti pierzători ai ultimei ediţii din 2019. (foto pagina I: Richard Heathcote/Getty Images)

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional, Liga 3, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


2 + doi =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: