Petrişor Jichici, introdus pentru ultimele 20 de minute, a dat lovitura vineri după-amiază cu o „dublă” în prelungiri pentru gazda CSC Ghiroda şi Giarmata Vii, răsturnând dramatic scorul în dauna „violeţilor” Politehnicii în avantaj încă din minutul 21 dintr-un penalty, dar şi rămaşi fără fundaşul central Vlaicu după primele 10 minute din partea a doua, eliminat fiind: 2-1 (0-1).
Superioritatea numerică a galben-albaştrilor şi-a spus în cele din urmă cuvântul, campioana în exerciţiu a Seriei 7 schimbând 2 jucători deja de la pauză, pe când în deficit, iar după ce a intrat în superioritate numerică şi-a mai împrospătat forţele şi pentru ultima jumătate de oră, o a patra modificare, din minutul 71, dovedindu-se a fi şi soluţia salvatoare, în persoana lui Jichici, fie şi abia în prelungiri, când asistenţa începea a fi deja cu ochii pe cronometru.
Nu însă ca şi cum Petrişor Jichici n-ar fi fost familiarizat cu smulgerea la potou a tuturor punctelor, căci similar revenea CSC Ghiroda şi Giarmata Vii şi în precedentul meci acasă, acum două etape în dauna codaşei din Cermei, care deschidea scorul pe „Emilian Pavel” după o oră de joc, căpitanul Mancaş egalând la intrarea în ultimul sfert de oră iar tocmai Jichici, atunci în postura de titular, aducea victoria chiar în minutul 90: 2-1.
Şi nu-i nici ca şi cum Jichici n-ar fi fost deja familiarizat cu taxarea anul acesta a poliştilor, înscriindu-le în luna mai pe „Electrica”, în manşa I a semifinalei barajului de promovare din Liga a III-a, tur adjudecat atunci de elevii lui Bălu în deplasare cu 2-0, suficient pentru a intra în de-acum memorabila finală cu FC Bihor.
Încât se poate pomeni de un déjà vu, odată ce Bălu îl trimitea în teren şi pe cel care peste nici 3 luni va schimba prefixul, 30 de ani, titular în schimb runda trecută la Peciu Nou.
Deşi, prin prisma primelor circa 30 de minute ale revederii de la ora 15 la Ghiroda, controlate în general de alb-violeţi, se contura încă o după-amiază mai degrabă chinuitoare acasă pentru galben-albaştri, conform tipicului de când cu revenirea în seria vestică.
De fapt, la drept vorbind, ambele echipe nu prea erau în apele lor în urma sincopelor de săptămâna trecută, una mai neplăcută ca alta, „Poli” fiind nevoită a se mulţumi cu un draw alb pe „Electrica” în compania campioanei Diviziei D Arad, ACS Viitorul, iar ghirozenii pierzând şi cel de-al treilea duel semnificativ din Seria 9 în cursa pentru play-off, cu 3-1 la Peciu Nou, unde rămâneau clar în urmă deja până la pauză, cu 3-0, cuţit răsucit în rănile suferite la Lupeni, cu 4-2, şi chiar aici cu Progresul Pecica, 0-1 în urmă cu o lună.
Elevii lui Bălu reacţionau apoi prompt cu un triumf „în oglindă” pe terenul unei alte potenţiale contracandidate la grupa I valorică, Lotus, dar senzaţia persista că Mancaş&Co nu mai sunt „orchestraţia” ajunsă în iunie la 180 de minute de… liga a doua.
Iar primăvara într-adevăr s-a dus, în care ghirozenii deveneau campioni de serie iar poliştii vicecampioni ai celei vestice, 1-2 de pe care se şi întâlneau la baraj.
Venit-a toamna iar penultima rundă a turului i-a găsit cam sumar… „îmbrăcaţi”, cu câte 10 puncte fiecare din 21 posibile fix pe locurile de la mijlocul clasamentului, 5-6, aspectul dătător de speranţe ţinând de poziţionarea pe 2-3 după primele 7 etape la numărul golurilor marcate.
Însă, ţinând cont de miza meciului şi de orgoliile inerente, cu ambiţii pe măsură, inducând inevitabil şi tracul, era de-aşteptat ca scorurile relativ „mici” din primăvară, 0-2 şi 0-1, să dea târcoale şi revederii pe nu tocmai cel mai bun gazon, dar măcar pe vreme bună, plăcută şi însorită.
Strângând localnicii în tribună, relativ plină, dar şi galeria viola în spatele porţii, purtând cu sine amintiri ale altei încinse vizite aici în urmă cu 10 sezoane în Divizia D Timiş, dar şi flamurile precum şi tobele întreţinând ritmat fondul sonor al unui meci cu neîncetate scandări, fani intonând inconfundabilul repertoriu şi încurajându-i pe „mânjii” viola din teren.
Pentru care ieşirea la Ghiroda, indiferent c-ar fi doar o… aruncătură de băţ, constituia un veritabil punct de reper, dat fiind postura gazdei de unică laureată la zi din grupa de vest, campioană în 2024 a Seriei 7.
Nu era într-adevăr un duel la vârf al fruntaşelor pe axa Oradea – Timişoara, precum în campania anterioară, dar măcar cea mai apropiată versiune de cea a unui derby, fie şi în conjunctura limitării la treptele 5-6.
Cam în acest context au reluat duelurile consumate la baraj, ultimele rezultate nedorite aducând şi modificări la start, cu Fridrich, Velcotă şi Trip reintroduşi de Bălu, cărora Stupu, Pop şi Jichici le-au lăsat locul, pe când Cristian Gălan l-a reintrodus pe Pureca şi i-a oferit întâiul start lui Erceanu, nemai apelând la David Ciurel şi Prună.
„Violeţii” polişti intrând ceva mai bine în joc, mai conectaţi din start şi împingându-l încet dar sigur spre treimea adversă, cu un prim avertisment lansat în minutul 8 pe post de declaraţie de intenţie. La o combinaţie cursivă pe stânga, pătrunderea lui Popa fiind urmată de o aşezare spre zona centrală, de unde stângul căpitanului Marincu, din preajma careului mic, l-a făcut mare pe Flonta.
Ocazie care i-a însufleţit şi mai mult pe oaspeţii mai fragezi, văzând că se poate, ceea ce i-a adus cel mai adesea primii la minge, combinând mai adesea şi verticalizând, cu un plus de iuţenie dar şi de inventivitate odată la balon, mai degrabă în posesia lor şi imprimând o uşoară dominare teritorială.
Şaptesprezece minute luându-le localnicilor să lege un atac pe stânga, centrarea pe jos în faţa careului mic fiind suficient de periculoasă, dar acea atingere în plus, deloc necesară, reamintind despre nivelul valoric terţ al întâlnirii. Fracţiunea de secundă irosită a indus blocarea şutului, centrul defensivei ex-fundaşului Gălan blocând şi o a doua reluare, nu dintr-o poziţie chiar la fel de favorabilă.
Se revenea în matcă, poliştii pasând mai în voie iar tehnicitatea în plus pe spaţii mici conferindu-le un atu în faţa galben-albaştrilor apăsaţi de aşteptări, presaţi de conturarea unui rezultat pozitiv, mult, mult aşteptat, cu darul de a le debloca sezonul.
Sub o mai mare presiune a rezultatului imediat se arăta pe undeva a fi gazda campioană, corvoadă convenind „violeţilor” ceva mai dezinvolţi.
Şi prin Amariei, lansat pe dreapta şi pătruns din lateral spre careu, prea periculos pentru Adrian Ilie, care a recurs la fault, penalty-ul fiind transformat de acelaşi atacant de 20 de ani Bogdan Mihai Istratie care a mai „scuturat plase” în acest tur, 0-1 în minutul 21, la semiînălţime, uşor în stânga lui Flonta, plecat nu mult invers.
Chiar altceva pentru „Poli”, care, să nu fi trecut codaşa fără punct din Cermei acum 4 etape pe „Electrica”, 1-0 şi-aşa şi rămânea, nu mai marcase în rest în prima repriză în ultimele 6 runde.
Cât despre ghirozeni, era deja evident că nu prea pot păstra imaculată rubrica golurilor primite, excepţia de la Sânmartin şi aducându-le unicul succes în deplasare de până acum.
Fără a manifesta însă nici fluenţă ofensivă, rare mingi mai degrabă lungi fiind blocate din faşă de alb-violeţi, la pupitrul jocului.
Cu Marincu după nici 5 minute întinzându-l mai mult pe Flonta, care a deturnat de sub bară în corner, primul al oaspeţilor.
Încă relativ în aceeaşi măsură pe plus şi-n minutul 32, cu un rar, rar şut, însă într-atât de stins de pe dreapta, încât abia s-a scurs pe lângă colţul scurt.
Se vedea la urma urmei că dau piept nişte formaţii covârşite de aşteptări, dar se mai vedea şi că galben-albaştrii preluau tot mai mult frâiele controlului balonului, cu un plus de intensitate.
O pătrundere de astă dată de pe dreapta, în minutul 38, dezvăluind aceeaşi indecizie şi fâstâceală odată mingea adusă în sfârşit în careul polist, un tempo pierdut şi încă o tentativă blocată, nici măcar corner, în schimb o lovitură liberă.
Blocată şi-aceasta. Vagă neinspiraţie ca simptomatologie a unei oarecare lipse de încredere.
Pe când poliştii, odată din nou la balon, îl „îmblânzeau” mai bine, trimiţând la o adică şi printre… picioarele adversarului, impresie artistică sever ştirbită în schimb de alte execuţii, nu doar de-o parte, ci şi de alta, trădând imprecizii chiar grosolane, cu câte-o încercare de finalizare, luftată, ori vreo centrare sau degajare.
Dar scorul surâdea vizitatorilor, just în frunte, iar galeria cânta, localnicii neconsolându-se cu un 2-1 la… cornere.
Bălu neavând de-ales, forţat de împrejurări, şi schimbând 2 jucători deja la pauză, introduşi fiind David Pop şi juniorul Buţu, în tentativa de a-i desface de pe flancuri pe vizitatori.
Şi s-a schimbat ceva niţel şi-n joc, poliştii nemailăsând aceeaşi senzaţie ca-n debutul meciului, că ar acoperi la fel de bine terenul, c-ar fi la fel de bine poziţionaţi.
Minutul 55 aducând un moment cheie al meciului, când fundaşul central Aurel Vlaicu a cedat posesia mingii şi a recurs la fault în preajma mijlocului terenului, sibianul Şuvar arătându-i şi a doua oară cartonaşul galben, cu consecinţe clare.
Doar 10 polişti, cu Pureca reprofilat fundaş, în faţa a 11 localnici pentru următoarele măcar 35 de minute.
Şi n-ar fi fost ca şi când Aurel Vlaicu n-ar fi văzut încă roşu în faţa ochilor în acest campionat, păţind-o încă din prima etapă, tot în deplasare, ba chiar în aceleaşi 10 minute după pauză, când Baidoo specula frăgezimea fundaşului şi profita la sânge, în careu, penalty şi eliminare, cei din Valea Jiului preluând din nou conducerea, anihilată apoi şi a doua oară de acelaşi Istratie. De unde şi referirile lui Cristi Gălan după meci la pierderea lui Vlaicu.
„Are nişte calităţi foarte bune, însă trebuie să înţeleagă că de multe ori are de simplificat jocul, pentru că sunt nişte greşeli repetate pe care le face şi lucrul ăsta îl va trage în jos, nu la adevărata valoare a calităţilor lui”.
Se schimbau datele problemei iar gazdele căpătau parcă brusc un alt suflu, încercând puţin mai apoi şi şutul, de la semidistanţă dar peste bară.
Iar minutul 59 aducându-le un corner de pe stânga, expediat spre bara a doua, lovitura de cap fiind deturnată cu o paradă de portarul junior Enăşescu, pe continuarea fazei rezultând o altă centrare de pe stânga, Enăşescu respingând şi şutul în corner, în dreapta sa.
La care a mutat şi Gălan, cu David Ciurel schimbându-l pe Erceanu, Sorin Bălu replicând prin a-l introduce pentru ultima jumătate de oră pe Coroiu, la schimb cu Ilie, autor al faultului în careu.
Iar ghirozenii au combinat chiar bine pe stânga în minutul 64, cu aşezări succesive, trădaţi de aceeaşi imprecizie la finalizare, şut dintr-o bucată pe jos, de la 23 de metri, dar pe lângă colţul scurt. Nici Fridrich n-avea a prinde apoi spaţiul porţii, puţin peste bară, însă jocul era deja schimbat.
Localnicii fiind mai periculoşi şi-n minutul 69 tot de pe stânga, dar din nou defensiva polistă a blocat, însă ceva mai greu, în ultima clipă chiar.
Bălu introducându-l şi pe un marcator din mai al aceluiaşi duel, dar pe „Electrica”, Jichici la schimb cu Velcotă, prima fază cu noul intrat în teren constând într-o lovitură liberă tot de pe stânga, bătută pe prima bară şi respinsă de „violeţi”.
Dar vor şi rezista oare până la capăt în 10?
Şi fără marcatorul din penalty, retras în minutul 74, Istratie lăsându-i locul lui Grancea.
Un alt gol în deplasare al lui Istratie aducând aminte de păţania alb-violetă de la Sânmartin, unde egala cu capul după o oră de joc dar „Poli” ceda în minutele de prelungiri în Bihor, cu acelaşi 2-1, la 13 septembrie, insuccesul de astăzi fiind de fapt doar al doilea în 8 etape.
Urma o solicitare de penalty din partea ghirozenilor, pentru un presupus henţ la un „biliard” în toată regula în careul polist, totul lăsându-se cu un „corner scurt” de pe dreapta şi finalizarea cu capul, minge deturnată peste bară în corner, de pe stânga. Şi se putea pomeni deja de un „asalt aerian”.
„Poli” scăpa însă totuşi bine. Trăgând nădejde după două etape legate în care nu primise deloc gol.
Dar Marincu&Co aveau şi exemplul întâlnirii în deplasare de la Peciu Nou, unde poliştii au fost treptat beneficiari chiar şi ai unei duble superiorităţi numerice, la 2-0 pentru „verzi”, fructificate pe final, în ultimele nici 10 minute, pentru un punct, 2-2, care putea fi şi… întreit.
Şi „violeţii” fiind acum la rândul lor tot mai „întinşi”, cu încă un cartonaş galben din partea lui Şuvar la un alt atac al galben-albaştrilor pe stânga, minutul 84 aducându-le încă o sancţiune, pentru un fault în cercul de la centrul terenului.
Ghirozenii „bombardându-i” imediat cu o altă centrare de pe stânga, finalizată cu o lovitură de cap de pe picioare, Enăşescu respingând şi de astă dată, în stânga sa.
În uralele din spatele celeilalte porţi, lansate de galeria polistă.
Iar „violeţii” lansând şi ei o contră subită, stopată din faşă de localnici, în preajma propriei treimi, la care şi reacţia de pe banca Politehnicii, solicitând lovitura liberă, neacordată de Şuvar. Care scotea în schimb cartonaşul galben, repezit spre spaţiul tehnic al timişorenilor.
Care şi apelau la o dublă modificare, retrăgând jucători de impact, pe căpitanul Marincu şi decanul de vârstă Popa, înlocuiţi cu un junior debutant în Liga a III-a, David Roşca, din generaţia 2006, crescut de „violeţi”, respectiv la Avramescu, autor al egalării acasă după pauză cu pecicanii.
Erau necesare într-adevăr forţe proaspete, la crampele cu care se confrunta un polist în propria jumătate de teren, dar înlocuirile nu se dovedeau a fi deloc de bun augur, orice-ar fi gândit Gălan şi Foale pentru ultimele 3 minute şi inevitabilele prelungiri.
Un corner de pe dreapta la intrarea în minutul 90 fiind finalizat cu un voleu de la 16 metri, deturnat de Enăşescu pentru un… alt corner, şi tot aşa.
Şi mai treceau exact 60 de secunde şi „galbenii” aveau a egala, iniţial după o lungă degajare de portar şi un balon trimis „la bătaie” în careu, unde gazdele au generat o presiune de nestăvilit, cu superioritate numerică în zona careului mic, de unde Petrişor Jichici a deviat providenţial la colţul lung.
„Poli” rezistase până atunci, în acele prime secunde ale prelungirilor: 1-1.
Ceea ce păţiseră „verzii” în doar 9 ai Peciului Nou acasă din partea poliştilor, să fie egalaţi de la 2-0 în minutul 86, păţeau la rândul lor alb-violeţii în 10 pe „Eimilan Pavel”, după 90 de minute.
Dar remizele le erau oarecum în sânge, nu-i aşa!?, majoritare în primele 7 etape, în patru partide.
Însă şi prelungirile abia începuseră.
Chit că nici elevii lui Bălu nu mai aveau la fel de multă „muniţie”, la ploaia de centrări pe fondul predilecţiei jocului pe flancuri, în ideea desfacerii „cochiliei” viola. Iar şi oboseala îşi spunea cuvântul, sub forma impreciziei la finalizare, oricât de mare era… forţa disperării, din partea celui venind din umră, oarecum pe val.
Încât în al 4-lea minut de prelungiri o lovitură de cap de la colţul lung nu kai avea nici forţa, nici precizia necesare, la o mai rară centrare de pe dreapta.
Însă o lovitură de colţ executată de pe dreapta, pe prima bară, şi respinsă în primă instanţă, a dus la o recentrare din stânga, înapoi spre dreapta şi returnată în zona stângă a careului mic, în clocot şi totul dând pe-afară.
Iar tribuna ghirozeană a… „explodat”, acelaşi Petrişor Jichici fiind omul potrivit la locul potrivit, ţintind tot colţul lung: 2-1.
Enăşescu îi tot „scosese” pe polişti atât cât putea şi juniorul, la post pe trimiteri parabile, dar „laţul” devenise prea strâns în jurul careului mic.
Două goluri înscrise de polişti în dublă superioritate numerică în celălalt duel direct timişean spre vârf, 2-2 pe final la Peciu Nou, două marcate şi de Jichici pentru ghirozeni acasă, împotriva „violeţilor” în 10 de circa 40 de minute.
Şi-aveau a mai urma, „cu cântec”.
Forţa disperării motivându-i acum pe timişorenii contrariaţi de răsturnarea de scor, încât şi-au regăsit din resurse până şi-n al 8-lea minut adiţional, cu golul în bocanc în centrul careului, dar cu aceeaşi fracţiune de secundă de întârziere pentru atingerea în plus a balonului, şansa ducându-se iar blocajul gazdelor funcţionând şi acesta.
Pe continuarea fazei, spre dreapta, Amariei sfârşind din nou pe gazon în suprafaţa de pedeapsă iar atât „banca” polistă cât şi galeria viola, plasată chiar în spatele porţii, sărind ca pe arcuri, însă doar un corner, şi nu penalty, cu toate solicitările oaspeţilor.
Acolo avea a se şi sfârşi mai apoi totul, în careul localnicilor, cu tot cu replicile şi îmbrâncelile aferente fluierului de final.
Cazanul dăduse în clocot.
CSC Ghiroda şi Giarmata Vii scoţând-o cu chiu cu vai la capăt, dar smulgând totuşi şi o a treia victorie la limită în ultimele 4 etape, toate după eşecul aici cu Progresul Pecica, semn că galben-albaştrii au strâns mai mult rândurile pentru a se capacita în ideea stoarcerii unor rezultate favorabile.
Acesta fiind şi cel de-al doilea realmente semnificativ în acest sens, după acel 1-0 în Bihor. Nu doar au cedat contracandidatelor la intrarea în play-off, de 3 ori, ci au şi reacţionat la eşecul de la Peciu Nou.
Şi să fi fost oare pus astfel în aplicare mecanismul de deblocare şi relansare a sezonului?
„Marea evadare” pricinuind adversarilor polişti legarea altor apariţii fără victorie, două după cele din primele 3 etape, în condiţiile în care trupa lui Gălan se înfăţişa pe „Emilian Pavel” la adăpostul unei serii invincibile de 4 partide cu 8 puncte adjudecate.
Bilanţul „afară” devenind de astăzi negativ, 5 1 2 2 9-8 5 puncte.
Pe când Mancaş&Co au urcat provizoriu pe 3, cel puţin până când Minerul pune punct sâmbătă etapei la Lupeni, cu codaşa Cermeiului, clasamentul actualizat, rezultatele etapei a 8-a şi programul celei de-a 9-a, cu elevii lui Bălu în judeţul Arad, la nou-promovata Viitorul, urmându-i la două puncte diferenţă, fiind enumerate pe coloana ierarhiilor secţiunii Fotbal.
„Poli” aşteptându-i pe nou-promovaţii Şagului sâmbătă de la ora 15, la finele turului, dar apoi şi pe divizionarii „D” fruntaşi ai judeţului Hunedoara, de la Minerul Lupeni, la startul returului, tot pe „Electrica”:
N-au intrat zilele-n sac pentru vicecampioni şi-ar mai fi 10 etape, ceea ce n-ar trebui să-i alarmeze neapărat pe decidenţii polişti, dat fiind şi pierderea doar celui de-al doilea meci în opt runde, iar şi-acesta tot în prelungiri şi tot în deplasare, însă, pe de altă parte, atât eliminările defensive suferite pe terenuri adverse, cât şi schimbările nu neapărat cele mai inspirate în vâltoarea finalului de partidă au darul de a remarca evidenta lipsă de experienţă în momente cheie, insuficientă în fragedul colectiv şi în fruntea băncii tehnice.
Prelungirile mitanului I aducând unicul gol într-un alt joc cu implicaţii în zona 1-4, Progresul Pecica – Lotus Băile Felix 1-0 prin finalizarea lui Daniel Călin după o fază fixă cu schemă, ceea ce-i menţine pe arădeni cu 4 puncte în faţa ghirozenilor, 7 faţă de „Poli”.
Diferenţe nu de neînlăturat, dar suficiente neajunsuri în joc, de la construcţie, în plan colectiv cât şi individual, şi până la finalizare, de îmbunătăţit în prestaţia timişenelor rămase în umbra con-judeţenei comunale din Peciu Nou.
Una peste alta, „galben-albaştrii” au ieşit cu bine în 2024 din întâlnirile cu poliştii, atât la baraj, unde-i eliminau din semifinale în luna mai, cât şi astăzi pe „Emilian Pavel”, într-o revanşă de fapt pe acelaşi gazon. Şi de văzut ce va aduce returul din 2025 pe un teren posibil greu al „Electricii”, la ceea ce va fi ultima apariţie acasă a „violeţilor” în sezonul regulat, ultima în schimb „afară” pentru Jichici şi compania.
*
CSC Ghiroda şi Giarmata Vii: Flonta – Datcu (min. 46, Buţu), Butnăraşu, Fridrich, Ilie (61, Coroiu) – Trip, Precup (46, Pop), Stoi – Popovici, Velcotă (71, Jichici), Mancaş – cpt.
Rezerve: Ciocan – Tătaru, Miclău, Stupu, Cluci.
SSU Politehnica Timişoara: Enăşescu – Amariei, David Roşu, Vlaicu, Nagy – Rotariu, Pureca – Marincu – cpt. (min. 87, Roşca), D. Popa (87, Avramescu), Erceanu (60, David Ciurel) – Istratie (77, Grancea).
Rezerve: Pop – Miclăuş, Hus, Fabian R. Roşu, Lazăr.
Au arbitrat sibienii Şuvar – Opriş şi Toader, cu timişoreanul Manea rezervă, observator de arbitri fiind arădeanul Arsa, iar Paşcanu (Cugir) delegat.
