Sporttim a tot prevestit, avertizat preventiv şi subliniat repetitiv răspicat peste ani că mărirea exagerată a numărului de participante în turneele finale ale feluritelor competiţii europene sau mondiale, şi nu doar în fotbal, coboară în derizoriu noţiunea şi menirea unui turneu final de a aduna strict doar crema cremelor, pe cei mai buni dintre cei buni, şi nu tot mai multă neghină între boabe.
Dar bineînţeles că primează doar considerentele financiar-economice şi de implementare a anumitor inginerii sociale.
Motiv pentru care şi UEFA, FIFA sau forurile internaţionale ale altor discipline balonează în neştire cadrul numeric, indiferent cât de mult ar putea dăuna binelui sportului, spiritului acestuia, în particular al fotbalului.
Şi bineînţeles că respectivele creşteri numerice sunt oricum implementate.
Ceea ce a fost pus la cale şi de FIFA, în ciuda atâtor împotriviri, prin a supradimensiona brusc şi din plin Club World Cup, ajuns a fi lansat zilele trecute în SUA cu 32 de grupări la start.
Iar doar impresionantul portar Conor Tracey, al celor de la Auckland City, care s-a opus cu curaj şi cu bine câtorva din cele 17 şuturi cadrate de Bayern Munchen, din totalul celor 31 expediate la poartă de bavarezi, a făcut ca rezultatul întâlnirii de la Cincinnati să nu fie şi mai apăsător decât 10-0.
Rezultat nedemn de o competiţie precum s-ar dori a fi Club World Cup, şi care doar dă apă la moară criticilor.
Şi întăreşte argumentaţia plângerilor formulate de FIFPRO – Uniune a Fotbaliştilor Profesionişti, respectiv World Leagues Association.
Ce-i drept, Auckland City s-ar fi calificat pe merit şi-n cazul menţinerii vechiului format, de exemplu cu 7 participante, dat fiind că s-a impus chiar şi pentru a patra oară consecutiv în Oceania Champions League, dar este pe undeva cu-atât mai grav că o cvadruplă câştigătoare de Champions League poate totuşi încasa un 10-0 la reuniunea mondială a fotbalului.
Semn că visul tare umed şi foarte fierbinte al FIFA, şi-anume acela de globalizare a fotbalului prin „dezvoltarea” sa pe toate meridianele şi paralelele, n-a prea dat de fapt roade, ba dimpotrivă, pe-alocuri tinde a deveni un jenant coşmar.
Cert fiind după acest 10-0 cu un singur şut expediat pe poartă de neo-zeelandezii amatori, dintre profesori, studenţi ori agenţi imobiliari, că asemenea reprezentaţii dăunează binelui real şi organic al fotbalului în profunzimea sa.
Căci în orice caz nu astfel se răspândeşte cu bine fotbalul, nu astfel se „dezvoltă”.
Prin a fi deja bătut până la pauză, 6-0, recordul de scor al competiţiei, 6-1, stabilit în 2022 de Al-Hilal în dauna lui Al Jazira.
Iar şi mai periculos e aspectul că noul Club World Cup cu 32 de grupări e perceput de FIFA drept un „teren de încercare”, un laborator de testare şi repetiţii ca formă de pregătire a lansării turneului final „Mondial” de anul viitor cu 48 de naţionale.
Vor replica alţii „Dar uite domnule ce echilibru!”, apropo de etapa inaugurală fără goluri în Grupa A, Inter Miami – Al Hilal 0-0 şi FC Porto – Palmeiras 0-0, însă nimic nu poate înlătura impresia generată de spulberarea neo-zeelandezilor de către sfertfinalista Ligii Campionilor.
Bayern câştiga în 2020 în Qatar finala Club World Cup prin golul lui Pavard contra mexicanei UANL: 1-0 (0-0)
Care s-a „antrenat” prin golurile lui Coman din minutele 6 şi 21, Boey înscriind în minutul 18, Olise în minutul 20 şi-n prelungirile reprizei I, veteranul Müller în minutele 45 şi 89, respectiv Musiala în enalty şi-n minutul 84.
Cu riscul în continuare ca „decalogul” să nu rămână un exemplu izolat la Club World Cup.
Unde şi PSG a făcut scor pe finaluri de repriză după ce Fabian îl deschidea în minutul 19, 4-0 (2-0) cu Atletico Madrid, depăşită şi de Vitinha, Mayulu şi Lee. În fine, Botafogo Rio de Janeiro a dispus cu 2-1 de Seattle Sounders, următoarele 11 meciuri ale rundei inaugurale din grupe urmând să se joace azi-mâine.
Dar „Mondialul” s-a ales deja cu un rezultat chiar… inacceptabil. De rău augur ca formă de testare în pregătirea „Mondialului” de anul viitor, inter-ţări.
Încât chiar cât de mult mai poate fi luat cu-adevărat în serios acest Club World Cup? Credibilitatea sa fiind evident ştirbită.
Poate că însă spre binele fotbalului, căci astfel FIFPRO, Uniunea Fotbaliştilor Profesionişti, va avea mai multe argumente „la dosar” în apărarea legitimă a intereselor jucătorilor.
Cărora în mod cert nu le trebuie în programul estival apăsarea unei luni călduroase pentru a-şi pierde vremea în meciuri de 10-0.
Marea majoritate a ediţiilor „Mondialului” cluburilor, inclusiv ultima, din 2023, a avut şapte cluburi la start, iar în câteva cazuri câte 6 participante şi o singură dată, la lansarea sa în anul 2000, un număr de opt grupări, „brazilienele” Corinthians şi Vasco da Gama disputându-şi atunci tocmai în „ţara cafelei” ultimul act cu trofeul pe masă, adjudecat la lovituri de departajare, cu 4-3 după 0-0 în timpul regulamentar.
Acel octet fiind maximum, nu însă 32 la start.
În 2023 impunându-se Manchester City, cu 4-0 în turneul saudit în faţa lui Fluminense. Corinthians fiind ultima câştigătoare a trofeului de peste Oceanul Atlantic, în 2012 în Japonia, 1-0 contra lui Chelsea. Ulterior doar cluburi din Germania, Spania şi Anglia cucerindu-l în turneele în general cu şapte cluburi la start şi organizate doar în Maroc, Japonia ori lumea arabă.
Real Madrid, de 5 ori, şi Bayern în două dăţi sunt cluburile care şi-au trecut în cont mai mult decât un triumf final în ultimele 11 ediţii.
Altfel, de la acea finală braziliană din anul 2000, nici o alta n-a mai necesitat lovituri de departajare, ci în trei cazuri în ultimii 9 ani, în 2016, 2019 şi 2021 reprize de prelungiri, reuşita revenind pe rând în asemenea meciuri lui Real, 4-2 cu Kashima Antlers, Liverpool, 1-0 cu Flamengo, şi Chelsea, 2-1 cu Palmeiras.
Fiind de semnalat şi că SUA organizează în premieră o astfel de competiţie.
